joi, 29 mai 2008

Bucură-te că vezi!

O altă poveste

"Se privea în oglindă şi se gândea ce frumoasă ar fi ea dacă ar avea ochii verzi! Mult mai frumoasă... Îşi admira chipul în oglindă în fiecare zi: gura, obrajii, nasul... era multumită cu înfaţişarea ei, în afară de ochi! Ce bine ar fi dacă ar avea ochii verzi! Ochii căprui sunt atât de comuni, dar ochii verzi...Şi sunt atât de frumoşi ochii verzi! Se gândea aşa în fiecare zi: "mamă, de ce m-ai facut cu ochi caprui, de ce nu am şi eu ochi verzi?"...Până într-o noapte, când s-a trezit din somn şi a început deodata să se roage, multumind lui Dumnezeu.
A doua zi i-a povestit mamei că şi în vis se gândea la acelaşi lucru, la dorinta ei de a avea ochi verzi, dar a auzit un glas care-i spunea: "Bucură-te că-i ai!"

(L. o fetiţă de 14 ani... cu ochi căprui)

Ramona

2 comentarii:

Natalia spunea...

Cat de adevarat! Ce stupizi suntem de multe ori in nemultumirile noastre!
De aceea mi-a placut mult ideea Irinei cu Joia recunostintei.
http://dulcecasa.blogspot.com/2008/05/joia-recunostintei.html
Sa multumim Domnului in fiecare zi si ceas pentru tot, e cu siguranta ceea ce ne trebuie si nimic mai putin...

Ramona spunea...

Asa e, Natalia. Sa-i multumim Domnului pentru tot ce avem, pentru tot ce traim si pentru ca ne-a chemat la viata.
Nu ne ramane decat sa-I dam "Slava lui Dumnezeu pentru toate", asa cum spune acatistul de multumire.