Puterea cuvantului

Cu puţin timp in urma, prin luna martie, am văzut un spectacol, montat in scena in mod nonconformist. Era “Sluga la doi stăpâni”, de Carlo Goldoni. In scena au intrat si elevi de liceu, pe langa actori profesionişti. Cine a citit piesa ştie cat e de interesanta. Insa…regizorul a avut prea multe idei “moderne”. Voind sa atragă tinerii la teatru, a adaptat limbajul si vestimentaţia la un timp “relativ-prezent”. Astfel, apar in scena personaje pe motocicleta, (cu tricou negru având imprimat un craniu), si la doua replici urma: “Ce d…, unde d…, cum d…” astfel ca timp de câteva ore spectatorii erau bombardaţi cu numele diavolului, in mod constant! Eu personal am ieşit cu o durere groaznica de cap. Avea dreptate cine a zis ca numele satanei conţine răul in sine! Nu aşa se atrag tinerii la teatru! Regizorul a dat dovada de o mare lipsa de imaginaţie! Tinerii sunt atât de delicaţi, de frumoşi, de sensibili, au o gingăşie deosebita. Iar când vedem ca faptele si vorbele lor sunt necuviincioase, primii vinovaţi suntem noi! Familia, societatea, lumea in care ei trăiesc. Tineri imita ceea ca vad in jurul lor. Repeta ceea ce aud in familie, ceea ce vad in filme (la teatru). Noi suntem de vina pentru durerea si suferinţa din sufletul copiilor si tinerilor noştri. Ai noştri sunt si noi răspundem de ei (sau ar trebui sa ne asumam aceasta responsabilitate).
Maica Siluana, vorbind despre numele Domnului, spune ca acesta contine Binele in sine si pozitivul, prin excelenta. Sa binecuvantam mereu, pe toti si pe toate.

Ramona Pop