duminică, 1 iunie 2008

La multi ani tuturor copiilor mari şi mici :)

Azi, la biserică, s-au împărtăşit foarte mulţi copii. Unii vin singuri în faţa Sfântului Altar, aşa micuţi cum sunt, copii de 4-5 anişori. Alţii sunt aduşi în braţe de părinţi, alţii vin ţinuţi de mânuţă de mama sau de tatăl lor. Momentul împărtăşirii copiilor, când sunt toţi adunaţi înaintea Sfântului Potir, este unul special. Parcă participă întreaga biserică.
O prietenă, care are un băieţel de 5 ani, mi-a spus că într-o duminică a participat la Sfânta Liturghie la altă biserică decât cea la care merge de obicei. Aici se împărtăşeau copiii mici, copiii până la 7 ani. La biserica la care mergea de obicei, nu se împărtăşeau copiii mici. Pentru că dorea să discute cu părintele la sfârşitul Liturghiei, stătea mai în faţă. Părintele, în momentul împărtăşirii, l-a chemat şi pe copilul ei, iar acesta a mers înaintea lui si s-a împărtăşit. Apoi băieţelul a venit plin de bucurie la mama sa şi i-a zis: “Mami, mai venim aici!”
Prietena mea spunea de multe ori că prin copilul ei se va mântui ea, şi atunci a simţit cel mai puternic adevărul acesta.

Ramona

3 comentarii:

Natalia spunea...

Asa e, e mare lucru sa ne hranim copiii cu Domnul duminica de duminica. Insa e si mai mare daca nu ii impartasim doar pe ei, ci si pe noi, pentru ca doar atunci ei vor avea in noi model autentic de traire ortodoxa. Multi zic ca "Il duc sa il imparatesc, ca sa fie cuminte!". Poate va fi o vreme, dar Sfanta Impartasanie nu e magie. Daca nu are sustinere in viata noastra de zi cu zi, daca nu ii invatam pe copii sa se pregateasca (si aici noi suntem cel mai bun exemplu), poate vor fi cuminti pe moment, dar nu le asiguram o baza serioasa pe care sa isi cladeasca viata.

Ramona spunea...

Da, Natalia, ai dreptate.
La noi, obiceiul acesta al impartasirii copiilor pana la 7 ani, este de cativa ani doar, de 2-3 ani. Pana nu demult, doar la o bisericuta de lemn din oras se impartaseau copilasii.
Nu stiu ce gandesc parintii cand vin cu ei dar am vazut ca unii copii abia asteapta sa fie impartasiti si merg singuri inaintea altarului si stau cuminti pana vine preotul. Pe mine m-a impresionat mult copilul prietenei mele pentru ca a "gustat si a vazut ca bun este Domnul".
Apoi am vazut si copilasi tinuti in brate de mama lor si care nu sunt impartasiti, pentru ca intorc capul.
Uneori sunt, bineinteles, si credinciosi care vin si se impartasesc si stau pana le vine randul, dupa copii. Dar sunt zile in care, daca n-ar veni copii, nu ar veni nimeni inaintea Sfantului Potir, pentru ca nu sunt in fiecare duminica credinciosi la impartasit. Si de aceea am zis ca e un moment special acesta, al impartasirii copiilor, la care parca participa intreaga biserica.

Natalia spunea...

Da, asa e, impartasirea copiilor e un bun inceput in revigorarea comunitatii. Oamenii vad cu aceasta ocazie ca Impartasirea cu Domnul nu se face o data in an, ci se poate in fiecare Duminica si sarbatoare. Asta ii poate face sa inainteze pe Cale, sa urmeze si ei exemplul copiilor.