Treceți la conținutul principal

La multi ani tuturor copiilor mari şi mici :)

Azi, la biserică, s-au împărtăşit foarte mulţi copii. Unii vin singuri în faţa Sfântului Altar, aşa micuţi cum sunt, copii de 4-5 anişori. Alţii sunt aduşi în braţe de părinţi, alţii vin ţinuţi de mânuţă de mama sau de tatăl lor. Momentul împărtăşirii copiilor, când sunt toţi adunaţi înaintea Sfântului Potir, este unul special. Parcă participă întreaga biserică.
O prietenă, care are un băieţel de 5 ani, mi-a spus că într-o duminică a participat la Sfânta Liturghie la altă biserică decât cea la care merge de obicei. Aici se împărtăşeau copiii mici, copiii până la 7 ani. La biserica la care mergea de obicei, nu se împărtăşeau copiii mici. Pentru că dorea să discute cu părintele la sfârşitul Liturghiei, stătea mai în faţă. Părintele, în momentul împărtăşirii, l-a chemat şi pe copilul ei, iar acesta a mers înaintea lui si s-a împărtăşit. Apoi băieţelul a venit plin de bucurie la mama sa şi i-a zis: “Mami, mai venim aici!”
Prietena mea spunea de multe ori că prin copilul ei se va mântui ea, şi atunci a simţit cel mai puternic adevărul acesta.

Ramona

Comentarii

Natalia a spus…
Asa e, e mare lucru sa ne hranim copiii cu Domnul duminica de duminica. Insa e si mai mare daca nu ii impartasim doar pe ei, ci si pe noi, pentru ca doar atunci ei vor avea in noi model autentic de traire ortodoxa. Multi zic ca "Il duc sa il imparatesc, ca sa fie cuminte!". Poate va fi o vreme, dar Sfanta Impartasanie nu e magie. Daca nu are sustinere in viata noastra de zi cu zi, daca nu ii invatam pe copii sa se pregateasca (si aici noi suntem cel mai bun exemplu), poate vor fi cuminti pe moment, dar nu le asiguram o baza serioasa pe care sa isi cladeasca viata.
Ramona a spus…
Da, Natalia, ai dreptate.
La noi, obiceiul acesta al impartasirii copiilor pana la 7 ani, este de cativa ani doar, de 2-3 ani. Pana nu demult, doar la o bisericuta de lemn din oras se impartaseau copilasii.
Nu stiu ce gandesc parintii cand vin cu ei dar am vazut ca unii copii abia asteapta sa fie impartasiti si merg singuri inaintea altarului si stau cuminti pana vine preotul. Pe mine m-a impresionat mult copilul prietenei mele pentru ca a "gustat si a vazut ca bun este Domnul".
Apoi am vazut si copilasi tinuti in brate de mama lor si care nu sunt impartasiti, pentru ca intorc capul.
Uneori sunt, bineinteles, si credinciosi care vin si se impartasesc si stau pana le vine randul, dupa copii. Dar sunt zile in care, daca n-ar veni copii, nu ar veni nimeni inaintea Sfantului Potir, pentru ca nu sunt in fiecare duminica credinciosi la impartasit. Si de aceea am zis ca e un moment special acesta, al impartasirii copiilor, la care parca participa intreaga biserica.
Natalia a spus…
Da, asa e, impartasirea copiilor e un bun inceput in revigorarea comunitatii. Oamenii vad cu aceasta ocazie ca Impartasirea cu Domnul nu se face o data in an, ci se poate in fiecare Duminica si sarbatoare. Asta ii poate face sa inainteze pe Cale, sa urmeze si ei exemplul copiilor.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.