duminică, 5 decembrie 2010

Sfintii - ocrotitorii nostri


Sfântul Ierarh Nicolae

Cum am ajuns eu sa citesc acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, nu stiu. Cum am inceput sa ma rog sfântului Nicolae, nu stiu. Dar stiu ca m-a ajutat mult! Înainte de a intra la facultate, timp de un an de zile, nu ma culcam, pana nu citeam acatistul sfântului Nicolae. Am intrat la facultate prima (si nu spun asta pentru a ma lauda, ci pentru a intelege mai usor lucrarea Sfântului), mi-a luminat mintea si am invatat cu drag in facultate, am primit bursa, am luat un examen greu cu cea mai mare nota. Si toate astea, eu cea care in scoala (generala si liceu) invatam greu, si note mai mari de 8 erau rare in carnetul meu. Îmi era drag sa citesc, dar retineam greu ceea ce citeam. Pentru a retine, trebuia sa repet de multe ori, imi pierdeam rabdarea si mi se facea lene. De cand ma rugam Sfantului Nicolae, mintea mea retinea mai usor. Nu numai ca retineam, dar si intelegeam cu usurinta. In facultate, citeam un curs de trei ori si il retineam. Numai cu ajutorul Sfantului Nicolae am putut invata.

La un examen, aveam foarte multa materie de parcurs si nu aveam timp suficient. Motto-ul meu din facultate era: “Prima conditie pentru a reusi la examen, e sa te prezinti la el.” (Mai aveam unul :”Dumnezeu cu mila!” si acesta imi era cel mai drag, pentru ca la mila Lui suntem).Dar la acest examen nu voiam sa merg. Seara am citi acatistul Sfantului Nicolae si dupa ce i-am cerut ajutorul, m-am culcat. Nu pot nici acum sa-mi explic cum am ajuns in amfiteatru, la examen. Ce cautam eu acolo? Si ma minunam, cum m-am trezit si cum am ajuns acolo…, doar seara mi-am spus ca nu voi veni la examen! Si am luat examenul cu cea mai mare nota din grupa mea. Si in toti anii de facultate, m-am rugat sfantului sa ma ajute la scoala. Si m-a ajutat.

Dupa un timp nu m-am mai rugat sfantului. Cand am dat de greu, mi-am amintit de Sfantul Nicolae. Si am luat iar acatistul in mana. Si citeam. Si era ca o intalnire cu cel mai bun prieten al meu, cu persoana cea mai apropiata de sufletul meu. Si citeam si plangeam. Si acum am icoana Sfantului in camera. Dar nu mai citesc atat de des acatistul sau. Vorbesc cu Sfantul Nicolae, ii spun necazul meu, ii cer sa ma ajute. Dar trebuie sa citesc din nou acatistul, pentru ca asa simt ca sunt in legatura mai puternica cu Sfantul Nicolae.
Da, minunat este Dumnezeu intru sfinti Lui!Aceasta e minunea pe care Sfantul Nicolae a facut-o cu mine: m-a ajutat sa invat, mi-a luminat mintea. Si am simtit ca trebuie sa marturisesc asta. Pentru mine este o minune.
Maria-Ramona Pop

(marturia aceasta am scris-o mai demult, sub pseudonim, ca si comentariu la o postare despre sfinti si consider ca e o datorie de onoare sa o scriu acum cu numele meu)

3 comentarii:

Petre spunea...

http://sfnicolae.wordpress.com/2008/06/13/ajutorul-sfantulu-ierarh-nicolae-o-marturie-contemporana/

Alice Georgiana spunea...

Daca vrei sa faci bani din ceea ce scrii, incearca Blogmoney si inscrie-te!
http://aff.blogmoney.com?aid=2647&acid=223

Dana spunea...

Ma bucur mult, Ramona, stii tu pentru ce!