vineri, 11 iulie 2008

Parintele Sofronie Saharov- 15 ani de la adormirea intru Domnul


“Uneori încercările şi greutăţile ce ni se întâmplă ne pun în situaţia unui călător ce se găseşte dintr-o dată la marginea unei prăpastii din faţa căreia îi este cu neputinţă să se întoarcă înapoi. Prăpastia e întunericul necunoştinţei şi spaima la gândul de a fi înrobiţi morţii. Numai energia unei disperări sfinte ne va putea face să trecem peste acest abis. Susţinuţi de o putere tainică, ne aruncam în necunoscut chemând numele Domnului. Şi ce se întâmpla? În loc de a ne zdrobi capetele de stânci, simţim o mână nevăzută purtându-ne cu blândeţe şi nu simţim nici un rău. Aruncarea noastră în necunoscut înseamnă sa avem încredere in Dumnezeu, părăsirea nădejdii în mai marii pământului şi hotărârea de a pleca in căutarea unei vieţi noi în care locul cel dintâi să îi fie dat lui Hristos”.
(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea - experienţa Vieţii Veşnice, Ed. Deisis, Sibiu)
Link-uri folositoare
Trimiteți un comentariu