joi, 31 iulie 2008

Te voi iubi mereu

O mama îşi ţinea nou-născutul la piept si
încet îl legăna înainte si-napoi,
înainte si-napoi, înainte si-napoi.
Si în timp ce-l ţinea cânta:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna,
Atât cât voi trai,
Copilul meu vei fi.

Copilul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut până a împlinit doi ani,
si a început sa alerge prin toata casa.
Trăgea de cartile din biblioteca. Trăgea
toata mâncarea din frigider si lua ceasul mamei
si-l arunca in toaletă. Câteodată mama îşi spunea:
Acest copil mă-nebuneşte!

Dar noaptea, când copilul de doi ani era liniştit,
mama deschidea uşa camerei,
păşea de-a lungul ei,
se uita de la marginea patului;
si daca el era intr-adevăr adormit îl lua
in braţe si-l legăna înainte si-napoi,
înainte si-napoi, înainte si-napoi.
Si în timp ce-l legăna cânta:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna,
Atât cât voi trai,
Copilul meu vei fi.

Băieţelul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. El a crescut până când a împlinit noua ani.
Si niciodată nu vroia sa facă baie, si de câte ori
bunica ii vizita el vorbea urât. Câteodată
mama ar fi vrut să-l vândă la gradina zoologică!

Dar noaptea, când el dormea,
Mama deschidea încetişor uşa camerei,
Păşea de-a lungul ei si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adevăr adormit, ea-l lua in braţe
pe acel băiat de noua ani
si-l legăna înainte si-napoi,
înainte si-napoi, înainte si-napoi.
Si in timp ce-l legăna cânta:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna,
Atât cât voi trai,
Copilul meu vei fi.

Băiatul a crescut. El a crescut, si a crescut,
si a crescut. Si a crescut până când a ajuns un adolescent.
El avea prieteni ciudaţi si purta haine ciudate,
si asculta muzica ciudata.
Câteodată mama lui se simţea
ca intr-o gradina zoologică!

Dar noaptea, când acest adolescent dormea,
mama deschidea uşa camerei lui,
păşea de-a lungul ei si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adeva adormit, ea-l lua in braţe
pe acel băiat mare, minunat,
si-l legăna înainte si-napoi,
înainte si-napoi, înainte si-napoi.
Si in timp ce-l legăna cânta:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna,
Atât cât voi trai,
Copilul meu vei fi.

Adolescentul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut până a devenit un adult.
A părăsit casa părinteasca si si-a luat o casă
in cealaltă parte a oraşului.

Dar câteodată, în nopţile întunecate
mama se urca în maşina ei şi traversa oraşul.
Dacă toate luminile în casa fiului ei erau stinse,
ea deschidea geamul de la dormitorul lui,
păşea de-a lungul lui si se uita de la marginea patului.
Daca acel bărbat mare, minunat, era într-adevăr adormit
ea-l lua în braţe si-l legăna înainte si-napoi.
Şi în timp ce-l legăna cânta:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna,
Atât cât voi trai,
Copilul meu vei fi.

Ei bine, acea mama a îmbătrânit.
Şi a îmbătrânit, si a îmbătrânit, si a îmbătrânit.
Într-o zi si-a sunat fiul si i-a spus,
Ar fi bine să vii să mă vezi
căci sunt foarte bătrâna si bolnava.
Când el a ajuns la uşa, ea a încercat să cânte
cântecul. Ea a cântat:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna…
dar nu a putut să-l termine
Pentru că era prea bătrână şi bolnavă.

Fiul s-a îndreptat spre mama lui.
A luat-o în braţe şi a legănat-o,
înainte şi-napoi, înainte şi-napoi,
înainte şi-napoi.
Şi i-a cântat acest cântec:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna,
Atât cât voi trai,
Mama mea vei fi.

Când fiul s-a întors acasă în acea noapte,
a stat nemişcat mult timp la capătul scărilor.
Apoi a mers în camera
unde fetita lui nou-născută dormea.
A ridicat-o în braţe si foarte încet a legănat-o,
înainte şi-napoi, înainte şi-napoi,
înainte şi-napoi.
Si în timp ce-o legăna a cântat:
Te voi iubi mereu,
te voi îndrăgi pentru totdeauna
Atât cât voi trai,
Copilul meu vei fi.


Sursa aici: te voi iubi mereu - traducere dupa Robert Munsch
Trimiteți un comentariu