Treceți la conținutul principal

Reacţii la „Experimentul secolului” de la Geneva

„Sfârşitul lumii nu va fi generat de om”

Părintele decan Ion Popescu predă un curs de „Teologie fundamentală” în cadrul Facultăţii de Teologie „Sfânta Muceniţă Filoteea” a Universităţii din Piteşti. Pentru că relevă conexiunile dintre Ştiinţă şi Teologie, sau între Teologie şi Filozofie, sfinţia sa este omul potrivit, la locul potrivit, şi chiar la timpul potrivit, să ne lumineze cu privire la efectele experimentului desfăşurat la graniţa franco-elveţiană. Despre acceleratorul de particule s-a spus şi s-a scris că ar aduce sfârşitul lumii. Părintele decan, bun cunoscător al adevărului biblic, infirmă cu tărie aceste zvonuri sinistre.

Părinte decan, cum priviţi experimentul de la Geneva, în contextul acestei mediatizări excesive?
Părerea mea este că experimentul va fi un eşec sau chiar un fiasco, ţinând cont de ceea ce şi-au propus oamenii de ştiinţă să realizeze. Acest lucru îl poate spune orice intelectual sau orice om de cultură de înaltă ţinută, care în ultimii ani a fost preocupat de rezultatele ştiinţifice din domeniul fizicii fundamentale. Legat de începutul universului, există o explozie de informaţie în ultimii ani. Mari savanţi ai lumii, pe lângă faptul că sunt foarte dotaţi şi lucrările lor de cercetare au ajuns la cote nebănuite, au avut amabilitatea şi filantropia de a ne comunica şi nouă, marelui public, rezultatele descoperirilor şi implicaţiile acestora. Eu am fost pasionat dintotdeauna de cosmologie şi cosmogonie, de teoria Big Bang-ului sau de sfârşitul Universului. Totdeauna am consultat oameni de specialitate, profesori de fizică. Am citit undeva, la un mare savant: „Ca să poţi realiza într-un laborator condiţiile începutului lumii, prin marea explozie Big Bang, ar trebui să ai un accelerator cât Universul”.

Se putea şi fără acest experiment?
Este un experiment interesant deoarece pentru prima dată se va face o reacţie a particulelor elementare cu protoni, adică sunt puşi protonii să intre în coliziune, creându-se acea supă primordială a Universului incipient, la câteva zecimi de secundă după marea explozie. Până acum au fost bombardaţi atomii de Heliu cu electroni cu sarcină negativă.

Poate fi considerat acceleratorul un semn al Apocalipsei?
Nici vorbă. Nu vor reuşi nimic cu el, deoarece se vor izbi de un zid numit constanta H, zidul lui Planck. La nivelul macrocosmosului aceasta nu poate fi depăşită. Ea reprezintă prima secundă de după formarea Universului. Însuşi Einstein a fost sceptic în privinţa acestui aspect. El a spus că nu crede că în domeniul fizicii fundamentale se va afla „cărămida lui Dumnezeu” sau „particula lui Dumnezeu”. A fost pesimist şi în privinţa faptului că fizicienii vor reuşi să unifice teoriile cu privire la originile Universului, la Galaxii, la Universul întreg şi la ceea ce se întâmplă în microfizica fundamentală.

Există în teologie „particula lui Dumnezeu”?
Prin acest experiment de la Geneva se speră la o implozie prin care să se creeze o singularitate care ar fi particula iniţială fundamentală, numită „particula lui Dumnezeu”, care ar fi stat la baza întregului Univers. Acea particulă, dacă ar fi existat, ar fi cuprins în sâmburele ei întregul univers. Ei nu vor reuşi, nu vor descoperi acea particulă pentru că ea nu există din punct de vedere ştiinţific. Din punct de vedere teologic, se poate ştii că ştiinţa a avut succes când a reuşit să demonstreze în laborator fenomene. Dar ceea ce se întâmplă astăzi este un fel de viziune luciferică a omului contemporan de a încerca să facă în laborator ceea ce Dumnezeu a creat la începutul Universului.

Au oamenii motive să se teamă din cauza acestui accelerator uriaş de particule?
Nu au de ce să se teamă. În primul rând că forţa unui fascicul de protoni e foarte mică. E falsă ipoteza cum că s-ar putea forma o gaură neagră care să înghită jumătate de continent sau, cu atât mai mult, că va veni sfârşitul lumii. Nici vorbă de aşa ceva. Nu se poate genera sfârşitul lumii într-un laborator, fie el şi de asemenea dimensiuni. Şi mai ales, sfârşitul lumii nu va fi generat de om. În ceea ce priveşte pretenţia savanţilor de a găsi „cărămida lui Dumnezeu”, din punctul meu de vedere e, aşa cum am mai zis, un eşec total. Experimentele ştiinţifice sunt benefice pentru umanitate, dar, din păcate, de cele mai multe ori se pot constitui în arme cu două tăişuri.

A consemnat Raluca Nicula
Sursa aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

Paraclisul Maicii Domnului

Rugăciunile începătoare:În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ…

Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi

I. O femeie care nu iubeşte este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubeşte poate schimba Universul.

Nu te grăbi sa acţionezi în vremea dez-îndrăgostirii tale, pentru că toate alegerile tale vor fi oarbe şi îţi vor atrage răni greu de vindecat.

Bărbaţii văd femeia rănită de o despărţire, aşa cum vulturii văd animalul bolnav şi îl atacă. Teme-te să fii o jertfă pentru devoratorii de carne, pentru că eşti lăsată să desparţi pe fiu de tată şi pe tată de fiu, să alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rău pentru a pune ordine în lume. Nu uita că cel mai puternic bărbat poate fi îmblînzit doar de o femeie - fii tu cea care o va face.

Femeia are şansa de a alege o singură dată; dacă o ratează, obiectul alegerii devine ea.

Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul - pentru aceasta fii tu partea cea plină.

II. Dacă eşti o pasăre - păzeşte-ţi aripile, dacă eşti o căprioară - păzeşte-ţi picioarele.

Ceea ce crezi că ai mai bun în tine este slăbiciunea ta ş…