luni, 27 octombrie 2008

O istorie adevarata petrecuta in secolul trecut

“În Scoţia trăia un ţăran sărac care se numea Fleming. Într’o zi, aflându-se la lucru pe câmp ca să-şi câştige pâinea, a auzit un strigăt de ajutor, a alergat în direcţia de unde venea şi a dat peste un copilandru care căzuse în cursa unei mlaştini şi începuse să se scufunde. L-a tras afară, l-a spălat şi i-a dat drumul.
A doua zi s’a pomenit la uşa casei cu un nobil englez.
– Sunt tatăl copilului pe care l-ai salvat de la moarte şi am venit să te recompensez.
– Sire, eu nu am făcut-o pentru vreo răsplată şi nici nu am de gând s’o accept. Dumnezeu a vrut ca fiul dumneavoastră să strige, iar eu să fiu aproape.
– Acesta e băiatul dumitale? a întrebat nobilul, cu ochii pe tinerelul care tocmai îşi făcuse apariţia şi care era cam de aceeaşi vârstă cu copilul său.
– Da, e fiul meu, a răspuns ţăranul.
– În cazul acesta, îmi dai voie să-i ofer copilului dumitale nivelul de educaţie pe care i l-aş da fiului meu?
Ţăranul s’a învoit bucuros, tânărul a făcut studii strălucite, pe care şi le-a desăvârşit la celebra Facultate de Medicină „Holy Cross Hospital” din Londra şi a devenit savantul Alexander Fleming, cel care a descoperit penicilina şi a fost apoi încununat cu Premiul Nobel.
Între timp, fiul nobilului s’a îmbolnăvit de o gravă pneumonie şi a scăpat cu viaţă în urma unui tratament cu penicilină.Numele nobilului care l-a întreţinut la studii pe Fleming este Randolph Churchill, iar fiul său, salvat de la moarte prin penicilina lui Fleming, a intrat în istoria glorioasă a Marii Britanii sub numele de Winston Churchill.
Ceea ce înseamnă că o binefacere se poate revărsa oricând asupra binefăcătorului, chiar şi aici, pe pământ.”

Mitropolitul Bartolomeu: Istoria şi sufletul unei Fundaţii

2 comentarii:

Anonim spunea...

Excelenta istorioara. Va rog sa mai plasati povestiri de genul asta.

Va multumim si Doamne ajuta!

Ramona spunea...

@ Alex
Cu drag.

Doamne ajuta!