Treceți la conținutul principal

BUCURIILE CRĂCIUNULUI (1)

Scrisoare către "oamenii mari"

Danion Vasile

Încep această scrisoare despre Crăciun mărturisind ceea ce toti crestinii adeveresc la prăznuirea Sfintelor Pasti: "Hristos a Înviat!"Aceste cuvinte se spun primăvara, si nu iarna: stiu si eu asta. Atunci de ce răstorn ordinea firească a lucrurilor?
Stimati părinti (as vrea să vă spun "iubiti părinti", dar deoarece nu ne cunoastem folosesc o formulă sobră), vă scrie un profesor de religie. Vă scriu pentru că am simtit nevoia să vă vorbesc în repetate rânduri. Am fost profesor de religie la o scoală generală, la o scoală postliceală, si mai nou tin ore la o grădinită crestină: am avut ocazia să cunosc un număr foarte mare de copii, de la trei până la peste douăzeci de ani, si prin intermediul copiilor, mai mult sau mai putin, i-am cunoscut si pe unii părinti.

Încep scrisoarea despre Crăciun cu cuvintele care îmi sunt foarte dragi: "Hristos a Înviat!". Si cred că părintii crestini înteleg de ce, si poate chiar răspund în gândul lor: "Adevărat a Înviat!"
Lumea de astăzi fuge de Învierea lui Hristos, lumea de astăzi, care stă sub semnul păcatului si al apostaziei, vrea să păstreze din credinta crestină numai un ambalaj superficial, care să dea impresia că lucrurile merg în directia bună. Încetul cu încetul, pe măsură ce tot ce e curat si sfânt e izgonit din această lume, se va renunta si la acest ambalaj "de anticariat".

E trist că Nasterea Domnului s-a transformat din pricină a bucuriei de Crăciun în pretext al bucuriilor de Crăciun. Adică sub masca unei sărbători duhovnicesti, oamenii îsi fac cele mai ciudate pofte, îsi împlinesc cele mai rafinate patimi. E interesant faptul că multi comercianti americani au renuntat să numească Crăciunul cu denumirea traditională, "Christmas", numindu-l mai nou "X-mas"... E mult mai potrivit numele de "X"-mas decât numele de "Crăciun". De Crăciun nu ar trebui să se facă petreceri destrăbălate. Si totusi se fac. De Crăciun nu ar trebui ca oamenii să mănânce peste măsură, si totusi o fac."Dar în zilele de Crăciun nu sunt plinele spitalele de oameni care au mâncat până li s-a făcut rău, de crestini care de bucurie că s-a terminat postul au mâncat mai mult decât mănâncă păgânii la praznicele lor?"

Aceia nu sunt crestini decât cu numele. Aceia nu au postit decât de formă. Credinta crestină nu tine numai cât e postul. Cine e crestin, e crestin si în posturi, si în afara posturilor. E crestin tot timpul. Si crestinul e cumpătat nu numai în post, ci tot timpul. Crestinul e de fapt într-un post continuu, care tine până la sfârsitul vietii pământesti. Aceasta nu înseamnă că el nu stie să se bucure de bunătătile pe care le primeste de la Dumnezeu. Stie să se bucure, dar păstrează măsura în toate. Stie să se bucure, si Îi multumeste lui Dumnezeu pentru ele. Dar nu se lasă robit de ele. Nu se lasă dominat de ele.Crestinii pentru care sfârsitul postului înseamnă începutul desfrâului nu sunt crestini. Da, sunt oameni care după ce au postit tot postul o tin până la Bobotează numai în chefuri, numai în betii. Dar acesti oameni nu sunt crestini.

Acesti oameni sărbătoresc "X-mas-ul".

În scrisoarea de fată voi încerca să vă arăt cât de diferit este Crăciunul de "X-mas", si să vă rog să îi învătati pe copiii vostri să nu confunde cele două momente, chiar dacă, din punct de vedere cronologic, se suprapun.Cel mai simplu mod de a diferentia cele două sărbători este stabilirea legăturii lor cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Si, pentru a usura această diferentiere, vom porni de la faptul că Hristos, Pruncul din staulul Betleemului, este Acelasi Hristos care a fost răstignit de oamenii pe care i-a iubit, si Acelasi Hristos care a Înviat din morti, cu moartea pe moarte călcând.

Acest adevăr nu este prea comod. Pe cât de simplu este să consideri Crăciunul ca evocare a nasterii unui prunc într-un staul, prunc care a devenit un mare învătător al omenirii, chiar cel mai mare învătător, pe atât de greu este să recunosti că Pruncul este Mântuitorul care a primit a Se răstigni pentru păcatele noastre, Mântuitorul care a Înviat pentru a ne pregăti nouă locasuri ceresti.Cei care vor să separe Pruncul născut de Fecioara Maria, de Hristosul cel Înviat din morti, încearcă să ucidă Crăciunul. Se aseamănă lui Irod care, pentru a-l ucide pe Mesia, a dat ordin să fie omorâti cei paisprezece mii de prunci.Cine se simte stânjenit auzind de Crăciun cuvintele "Hristos a Înviat!" dovedeste că sărbătoarea sa nu are nimic în comun cu Hristos.

Sunt constient de faptul că ideile pe care le pun pe hârtie pot părea ridicole, că reprezintă un fir de praf pe balanta care, la celălalt capăt, poartă tonele de reclame la casetofoane, aparate de epilat, anticonceptionale, excursii în străinătate, si toate la un pret redus: doar se apropie Crăciunul. Mass-media duce o luptă sustinută pentru a transforma omul într-un robot care cumpără, într-un animal care trăieste numai la nivel de epidermă.Nimeni nu poate contesta că, în vacarmul vânzătorilor de daruri de Crăciun, glasul Bisericii de-abia se mai face auzit. Unii dintre cei care vin să asculte slujba de Crăciun o fac numai pentru a-si face norma de duhovnicie pentru jumătate de an, pentru a lua o gură de aer duhovnicesc care să îi tină până la Pasti. Si chiar si ei se lasă ademeniti de mirosul puternic al mâncărurilor care îi asteaptă si de al parfumului suav al băuturilor care le vor veseli inimile.În înfruntarea dintre Biserică si mass-media, înfruntare care atinge apogeul de Pasti si de Crăciun, există un arbitru pe care mass-media nu îl poate recunoaste, desi uneori îl invocă dezinvoltă: e vorba de Însusi Dumnezeu.

Dumnezeu e de partea Bisericii, Dumnezeu dă dreptate Bisericii. Si aceasta nu dintr-o preferintă accidentală, ci pentru faptul că Biserica este Mireasa tainică a lui Hristos.
Se duce un război crunt pentru ca de Crăciun glasul Bisericii să fie acoperit. Mai precis, diavolul a înteles că cea mai iscusită tactică pentru a lovi în Biserică nu este cea de a-i acoperi glasul (aceasta ar fi generat o rezistentă martirică), ci pentru a include glasul Bisericii în corul unei bucurii generale: înaintea emisiunilor de divertisment, televiziunea transmite secvente emotionante de la slujba tinută la cine stie ce mare catedrală, iar colindele sunt prezente cu multă risipă în ambianta programelor de pe marea majoritate a posturilor de televiziune.

S-a ajuns chiar la hibridul colindelor cântate pe muzică hip-hop sau pe alte ritmuri. Cu voci senzuale, fete tinere cântă despre Nasterea Domnului cu aceeasi "evlavie" cu care cântă despre ultima iubire de pe plajă. Dar colindele lor nu au nimic din curătia colindelor adevărate. Oricât ar fi de prelucrate, melodiile lor nu vor trezi niciodată fiorul sfânt pe care îl trezesc în suflete vechile colinde.

Stimati părinti, nu vă scriu pentru a vă face un rechizitoriu al deformării Prăznuirii Crăciunului. Nu urmăresc decât să punctez câteva din caracteristicile sale. Vă scriu pentru a vă ruga să îi ajutati pe copiii vostri să trăiască un Crăciun adevărat. Asta vă stă în putintă să le oferiti, oricât ati fi de săraci sau de bogati. Mă adresez vouă, oamenilor mari, ca si cum as fi un prieten al copiilor. Sunt si eu un om mare. Sunt căsătorit, am doi copii, si ar trebui să nu mă simt foarte preocupat de problemele copiilor vostri. Nu am nici o vină că am fost si sunt profesor de religie. Această pozitie mă obligă să mă rog si pentru copiii cărora le predau, si pentru toti copiii din lume. Nu prin altceva decât prin faptul că, iubind copiii, simt nevoia să îi ajut din ce în ce mai mult. Vă scriu această scrisoare pentru a vă implora: nu le răpiti copiilor Crăciunul. Cu aceeasi insistentă cu care comerciantii vă trag de mâneca hainei pentru a cumpăra două ciocolate la pret de una, sau cinci pachete de curmale la pret de două, eu vă trag de mâneca sufletului: nu le răpiti copiilor Crăciunul. Nu aveti dreptul să le răpiti copiilor Crăciunul, asa cum nu aveti dreptul să le răpiti copilăria. Poate că rândurile mele par alarmiste, poate că nu întelegeti de ce vă cer să nu le răpiti copiilor Crăciunul: pentru că multi dintre părintii copiilor cărora le-am fost profesor au făcut aceasta. Cum? Foarte simplu: încurajându-i pe copii să înteleagă prin Crăciun o sărbătoare a plăcerilor, a prăjiturilor si a distractiilor, o sărbătoare în care totul este permis si nimic nu este refuzat. Copiii sunt învătati să astepte Crăciunul nu pentru a se bucura de Nasterea Domnului, ci pentru a se bucura de cine stie ce masinută sau robotel, dacă sunt băieti, sau de cine stie ce păpusă, dacă sunt fete.

Scrisoarea mea nu este sistematică, asa că vă rog să nu căutati o succesiune logică în rândurile mele. Vă scriu repede, vă scriu grăbindu-mă foarte tare deoarece este 29 noiembrie si dacă nu vă "trimit" scrisoarea la timp, risc să o citească numai tipografii. Ce vină au părintii care au crescut în comunism, si care nu au avut parte decât de Crăciunuri din care a lipsit Dumnezeu? Cum ar putea ei să îsi învete copiii să cunoască o bucurie pe care ei însisi nu au cunoscut-o? Iată o întrebare care pare dificilă. Dar nu e chiar atât de dificilă pe cât pare. Părintii care au crescut departe de Biserică, părintii care au crescut asteptându-l iarna pe Mos Gerilă, ar trebui să fie foarte sinceri cu ei însisi si să recunoască faptul că vietile lor au fost triste. Oamenii nu vor să recunoască acest adevăr, că departe de Biserică nu există împlinire, dar aceasta este realitatea.

Viata oamenilor mari este o viată foarte diferită de a copiilor: pentru copii viata este plină de sperantă, este plină de promisiuni. Pe măsură ce trece timpul această perspectivă se metamorfozează dintr-o imagine de primăvară într-o imagine de toamnă. Viata nu este asa cum vrem noi. Viata este dură, viata este plină de greutăti. Nu neapărat financiare, bogatii nu au probleme materiale dar sufleteste nu sunt deloc mai împliniti decât săracii.În lumea pe care o cunoastem în clipa în care am devenit maturi, în clipa în care avem propria noastră familie, în clipa în care avem copiii nostri, vor creste si acesti copii.

Sunt unii părinti care vor să îsi pregătească odraslele pentru supravietuirea în această junglă contemporană crescându-i după principiul "homo homini lupus". Copiii se maturizează foarte repede, cresc purtând în sufletele lor duritatea, si ajung fiare sălbatice.

Alti părinti încearcă să îsi crească copiii într-un răsfăt maxim, confundând datoria de părinti cu obligatia de a transforma copilăria fiilor lor în vârsta tuturor plăcerilor împlinite. "Viata le va fi plină de greutăti, măcar să cunoască acum bucuria dorintei împlinite."

Acest răsfăt nu le prinde bine copiilor. Acest răsfăt le distruge sufletele, si îi învată că binele este acelasi lucru cu împlinirea vointei proprii. Copiii care asteaptă Crăciunul doar pentru a-si mări colectia de jucării, sau doar pentru a-si mări "colectia" de vizite în parc vor creste fără a avea cunoaste bucuria Crăciunului.Ce este bucuria Crăciunului? Este bucuria că Hristos S-a născut pentru mântuirea noastră. Că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru ca oamenii să cunoască Viata cea adevărată, Viata binecuvântată de Dumnezeu. E usor să spunem vorbe mari, fără acoperire. E usor să negăm bucuriile lumii acesteia fără a pune ceva în loc. Nu rareori întâlnim "cerberi" crestini care contestă tot ce tine de prezent, tot ce tine de lumea în care trăim, si care au sufletele mai pustii decât ale celor pe care îi amenintă cu înfricosătoare chinuri ale veacului. Acesti falsi profeti contemporani fac rău Bisericii pentru că prezintă credinta crestină ca pe o utopie, ca pe o filosofie care încearcă să răstoarne celelalte sisteme de gândire numai pentru a-si afirma o superioritate pe care nu este în stare să o demonstreze.

Vom face încă două-trei observatii despre trăsăturile acestor profeti de ocazie tocmai pentru că ei, sau mai bine zis înaintasii lor, sunt în mare măsură vinovati de declinul spiritual al lumii în care trăim. Acesti "crestini alesi" nu înteleg că Hristos a venit în lume pentru a modela vieti, pentru a le arăta oamenilor calea spre cer si pentru a-i ajuta să meargă pe această cale: ei vor ca toată lumea să tină cont de sfaturile lor, si confundând aceste sfaturi izvorâte mai mult din propria întelepciune decât din Evanghelie (chiar dacă sunt îmbrăcate în poleială evanghelică) cu întelepciunea supremă, încearcă să fie inchizitori care convertesc cu sabia cuvântului o lume apostată.Ei vorbesc despre bucuria pe care o aduce Hristos, dar nu cunosc această bucurie. Ei vorbesc despre pacea pe care o dăruieste Hristos, dar sunt plini de tulburare.

Ei vorbesc despre iubirea vrăjmasilor, dar se mânie pe oricine nu vrea să le acorde o importantă deosebită. Cuvintele lor sunt lipsite de putere. Cuvintele lor nu conving. Ei nu fac altceva decât să nască în mintile celorlalti teama de credinta crestină: "A fi crestin înseamnă: unu- să nu faci asta; doi- să nu faci nici asta si nici asta; ..." si tot asa până când lista faptelor interzise depăseste imaginatia unui om normal. Dacă i-am ruga pe acesti profeti să ne spună părerea lor despre cum trebuie petrecut Crăciunul, nu ar trebui să ne mire dacă ne-ar înmâna o brosură plină de fraze lungi si plictisitoare, care ar începe fiecare cu cuvintele "Nu cumva..." sau "Nu trebuie să...".
Acesti alesi reduc credinta crestină la un "Nu..." înalt de doi metri si jumătate, care îi depăseste pe toti. Dar credinta crestină este viată. Si viata nu se poate reduce la interdictii. Viata nu se poate reduce la nimic altceva, viata nu se poate ciunti sau deforma. Viata este viată. Viata crestină este să Îl iubesti pe Dumnezeu, gustând încă de pe pământ bucuriile vesniciei, si să îti iubesti aproapele, pregustând comuniunea cu toti îngerii si sfintii. Viata crestină începe cu un "Da..." mare, cu un "Da..." pe care Dumnezeu l-a rostit atunci când, din multa Sa dragoste, l-a creat pe om.Atunci când vorbim despre bucuria Crăciunului, oricât de mult s-ar îndepărta oamenii zilelor noastre de trăirea duhovnicească a acestui praznic, nu ar trebui să pornim de la "Nu" -uri. Chiar dacă omul este iubitor de patimi, chiar dacă omul îsi doreste raiul numai prin vorbe, prin fapte arată contrariul.

Scurta mea scrisoare vrea să vă ceară un singur lucru: lăsati-i pe copii să se bucure de Sărbătoarea Nasterii Domnului. Si dacă apare si un "nu", adică rugămintea de a nu le fi furată această bucurie, motivul este că prea multi părinti le pregătesc copiilor un Crăciun din care nu lipseste decât Hristos.

Nu îmi doresc să mă asemăn "crestinilor alesi" despre care am scris putin mai sus, si nu am de gând să fac un rechizitoriu al neopăgânismelor promovate de mass-media cu ocazia sărbători crestine. Nu pentru că îmi e teamă că voi fi ironizat (sunt situatii când ironia celorlalti dovedeste faptul că spusele tale îi zgârie). Ci pentru că vreau doar ca dragostea părintilor să fie mai tare decât această lume care încearcă să dezbine tot ce e frumos. Stim în ce lume plină de minciuni, plină de compromisuri si de greutăti crestem noi. Tot în ea vor creste si copiii nostri. "Nu suntem îngeri, si nici copiii nostri nu sunt." E adevărat, dar la fel de adevărat este si faptul că nimic în lumea aceasta nu poate împlini sufletele decât Dumnezeu.Si nu avem dreptul de a-i lipsi pe copiii nostri de cunoasterea lui. Dacă ei vor simti dragostea dumnezeiască, dacă ei vor întelege Taina Pruncului născut în staulul Betleemului, atunci în inimile lor se va aprinde un foc care va arde toate gunoaiele pe care lumea aceasta încearcă să le îngrămădească: focul credintei.

Copiii au nevoie de Crăciun. Si noi avem nevoie. Cu toti avem nevoie de împlinire.

Să fim sinceri cu noi însine: putem să ne mintim sotii sau sotiile, putem să ne mintim prietenii sau rudele, dar pe noi nu putem să ne mintim (dacă am ajuns să ne mintim si pe noi, nu mai suntem oameni, ci suntem roboti a căror libertate "programată" nu înseamnă alegerea între bine si rău, ci alegerea între diferitele forme ale răului).Viata fără Dumnezeu este o viată stearpă. Si, dacă noi, din cauza patimilor noastre, nu vrem să cunoastem această viată, cel putin să nu le răpim copiilor nostri posibilitatea de a o cunoaste. Să nu le transformăm Crăciunul într-o sărbătoare a cadourilor.

"Si atunci, să renuntăm la cadouri?"

Nu, nu asta e solutia. Solutia este de a le da cadourilor atentia cuvenită, fără ca această atentie să gonească importanta prăznuirii Nasterii Fiului lui Dumnezeu. Peste câtiva ani de zile, masinutele si păpusile de astăzi nu îi vor ajuta să reziste în jungla înconjurătoare. Da, copiii nostri au nevoie de jucării (dar de jucării care să le dezvolte capacitatea psiho-motorie, nu să le spele creierul cum fac majoritatea jocurilor pe calculator). Dar mai mult decât de jucării au nevoie să cunoască mila lui Dumnezeu. Si, cunoscând dragostea lui Dumnezeu, vor sti si să se bucure de cadourile primite, si vor sti si să aprecieze eforturile făcute de părinti pentru a le procura aceste cadouri.Există părinti bogati care risipesc banii pe toate prostiile, si care consideră că, dacă si-au îngropat copiii în teancuri de jucării, acestia nu vor mai avea nevoie nici de prieteni, nici de dragoste, nici de Dumnezeu.

Îndrăznesc să le spun că nu îsi cunosc copiii. Am rămas foarte mirat când unul dintre copiii ai cărui părinti sunt printre cei mai înstăriti din grădinită mi-a spus: "Ce bine că vin la grădinită... Acasă mă simt ca într-o închisoare, numai jucării, numai jocuri pe calculator. Aici am prieteni, am cu cine să mă joc..." Si peste câteva minute a continuat: "Ce mult îmi place când ne vorbiti despre Dumnezeu. Simt liniste în suflet." Îmi părea foarte bine că astfel de vorbe izvorau din mintea lui. Citisem si auzisem multe despre modul în care este sufocată copilăria astăzi, despre influenta nefastă a jocurilor pe calculator sau despre modul în care patima iubirii de sine îi strică pe copii. Dar vocea sinceră a băiatului de la grădinită (care cu altă ocazie m-a rugat să îl duc la biserică, să vadă si el o slujbă, că părintii nu l-au dus niciodată) mi-a confirmat că cele citite si auzite sunt reale.

Chiar dacă unii părinti nu vor să înteleagă, copiii au nevoie de Dumnezeu. Predând religia la o grădinită simt din ce în ce mai clar acest lucru. Părintilor care sunt săraci, care nu pot să le ofere copiilor darurile pe care si le doresc de Crăciun, le spun că, dacă îi vor creste în dreapta credintă, peste câtiva ani se vor bucura clipă de clipă de ei: bucuria Crăciunului, ca si bucuria Sfintelor Pasti, nu va lipsi din casele lor: pentru că, prin vietile lor, crestinii sunt dovezi vii ale Învierii lui Hristos. Peste ani, copiii lor vor păstra o curătie sufletească pe care bogatii necredinciosi nu o vor putea procura copiilor lor nici cu saci de bani. Sunt părinte, am doi copii, si poate că nu voi fi în stare să le ofer un Crăciun asa cum cred că ar trebui să aibă. Spovediti si împărtăsiti vor fi (si mi-as dori să stiu că se vor putea împărtăsi si când vor ajunge la vârsta liceului), daruri vor primi. Dar asta nu este de ajuns. S-ar putea ca priceperea mea si a sotiei mele să nu dea rezultate bune. Dar eu nu încerc să vă conving să vă cresteti copiii cum mi-i cresc eu. De aceea nici nu vă dau prea multe sfaturi. Nădăjduiesc că, dacă veti întelege câtă nevoie au nevoie copiii vostri de bucuria Crăciunului, Îl veti ruga pe Dumnezeu să vă lumineze cum să îi ajutati să simtă această bucurie.

Un singur lucru vă mai spun: mi-as dori ca, văzând voi bucuria Crăciunului pe fetele lor, să vă dati seama că si voi puteti fi părtasi acestei bucurii. Îmi doresc să fiti gelosi pe bucuria copiilor vostri si să vă doriti să trăiti (sau să retrăiti) această bucurie. Se apropie praznicul. Veniti cu inimile deschise. Spovediti-vă si împărtăsiti-vă. Primiti-L pe Hristos în inimile voastre. Acum nu mai vin magii cu daruri la Hristos, ci Hristos vine la magii care au plecat din diferite părti ale lumii păcatului, ca să Se dăruiască fiecăruia dintre ei în întregime: Hristos bate la usa inimilor voastre. Deschideti-I.

"Deschide usa, crestine..."

Bucuria Craciunului,
Editura Sfantul Nectarie, 2002
Sursa

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

Paraclisul Maicii Domnului

Rugăciunile începătoare:În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ…

Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi

I. O femeie care nu iubeşte este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubeşte poate schimba Universul.

Nu te grăbi sa acţionezi în vremea dez-îndrăgostirii tale, pentru că toate alegerile tale vor fi oarbe şi îţi vor atrage răni greu de vindecat.

Bărbaţii văd femeia rănită de o despărţire, aşa cum vulturii văd animalul bolnav şi îl atacă. Teme-te să fii o jertfă pentru devoratorii de carne, pentru că eşti lăsată să desparţi pe fiu de tată şi pe tată de fiu, să alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rău pentru a pune ordine în lume. Nu uita că cel mai puternic bărbat poate fi îmblînzit doar de o femeie - fii tu cea care o va face.

Femeia are şansa de a alege o singură dată; dacă o ratează, obiectul alegerii devine ea.

Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul - pentru aceasta fii tu partea cea plină.

II. Dacă eşti o pasăre - păzeşte-ţi aripile, dacă eşti o căprioară - păzeşte-ţi picioarele.

Ceea ce crezi că ai mai bun în tine este slăbiciunea ta ş…