sâmbătă, 28 februarie 2009

Cu Iisus in celula ("Nu-s vinovat fata de tara mea")



Citesc. Citesc “Intoarcerea la Hristos”, Ioan Ianolide. Citesc cu inima stransa, cu ochii mari, cu teama sa intorc pagina, cu lacrimi, cu sufletul ranit…apoi cu speranta (imi vine sa strig tuturor ce suflet minunat are Valeriu Gafencu). Apoi iar citesc greu. Nu am citit nici o carte astfel…Citesc, citesc apoi o asez deoparte. Ma gandesc la ce am citit, dar nu atat cat as dori, pentru ca nu pot,…inca. O las deoparte si ies, vorbesc cu mama, merg la serviciu, ma intorc...

Iau alta carte. De cand citesc marturiile lui Ioan Ianolide…am mai citit doua carti.
Ma intorc iar la ea si citesc, citesc cu lacrimi in inima si in gand...iar si iar; si mai am 400 de pagini...

2 martie:

Ei bine, acum, dupa primele 100 de pagini nu mai pot lasa cartea din mana. Trebuie sa o cititi, trebuie sa o citeasca toata lumea. Voi reveni asupra ei de cate ori am ocazia si voi posta cateva fragmente.

Doamne, ajuta!

5 comentarii:

valy spunea...

O seara minunata!

Sorin Micutiu spunea...

AS DORI SA POT TRIMITE CATRE TINE,
PLIN DE CANTEC, DE LUMINA SI DE DOR
ADEVARUL FRUMUSETILOR DIVINE,
IMPLETIT IN BUCURIILE SENINE..
MINUNAT, IUBIT SI VESNIC MARTISOR...

SI-AS DORI CA MANA MEA SA TI-L ASEZA
NU PE INIMA, CI-ACOLO-ADANC IN EA..
CA FRUMOASA SI CURATA S-O PASTREZA,
CA UN SOARE MINUNAT SA-TI LUMINEZE
SI SA-TI FACA FERICITA VIATA TA...

C-ADEVARUL E PODOABA MINUNATA
MAI DE PRET DECAT ORICARE TALISMAN
CARE NU SE INVECHESTE NICIODATA
SI-I DIN CE IN CE MAI BINECUVANTATA
SI-I DIN CE IN CE MAI SCUMPA, AN DE AN..

IAR IN ZIUA RASPLATIRII FERICITE
CAND VEDEA-VOM VESNICIA RASARIND
CAND CA MIILE DE STELE STRALUCITE
STRALUCI-VOR INIMILE PREAIUBITE
CERURILE MINUNATE-MPODOBIND.

PRINTRE ELE SI-AL TAU SUFLET SA RASARA
MINUNAT SI BINECUVANTAT ODOR
STRALUCIND CA PRIMA ZI DE PRIMAVARA
PE FRUMOSUL SAN AL CERULUI COMOARA,
UN CURAT, IUBIT SI VESNIC M A R T I S O R!!!!!!

de TRAIAN DORZ

Ramona spunea...

Dumnezeu sa te binecuvinteze, Sorin.
Poezia e deosebita. Multumesc mult.

Cristina spunea...

Ramona, intamplator citesc si eu aceeasi carte acum. Asa este, primele 130 de pagini le-am indurat cu incrancenare, eu cea atat de legata de amagelile acestei lumi. Citind, am incercat revolta, durere, durere. Apoi, cartea devine un imn Domnului, o cantare nepamanteana, o lectie de istorie, de VIATA. Nu mai poti sa o citesti decat in genunchi. Spor la citit si Dumnezeu sa ne sadeasca si in inimi ceea ce ne descopera!

Ramona spunea...

Multumesc mult, Cristina.
Asa sa ne ajute Dumnezeu.

Cu durere am citit si eu prima parte si mai departe...cu dragoste.
Inainte citisem doar fragmente pe net si ma uimea profunzimea trairii crestine.
Adevarul este ca privesti altfel oamenii si pe tine insuti dupa ce incepi sa o citesti...

Despre experimentul Pitesti citisem in facultate in cartea lui Virgil Ierunca, "Fenomenul Pitesti" si m-a cutremurat, dar aici a fost si mai mare impactul...nu stiu, poate pentru ca cel care marturiseste-Ioan Ianolide- a fost martorul acelui fenomen...
Cred ca nu gresesc daca spun ca ceea ce scrie mai departe sunt adevarate file de pateric