marți, 16 iunie 2009

Cea mai mare minune este...

Aseară am citit o carte. O carte pentru suflet.
Redau mai jos câteva fragmente.

"- Cu adevărat, părinte Ioane, nu este lucru mai caraghios înaintea lui Dumnezeu decât ca să se mândrească cineva cu isprăvile sale şi să se îndulcească de slava cea deşartă care vine de la oameni.
- Dar oare pentru aceasta trebuie să ne facem toţi cerşetori şi să ne îmbrăcam în haine rupte?
- Nu. Hainele nu schimbă pe om. Oare crezi că Simeon în pat sau pe drum nu este acelaşi ?
- Dar ce schimbă pe om, Părinte ?
- Dragostea.
"

"- Dar, ca toată lumea să fie mulţumită, eu propun următorul târg! Vă zic şi eu o ghicitoare şi cel care o va dezlega să-şi ia sacul şi să plece! (...)
Fericit este împăratul care domneşte peste supuşii săi! Ziceţi, aşadar, cine este împăratul si cine sunt supuşii? (...) Nebunul, văzând că nimeni nu-i răspunde, zise că şi împăratul, şi supuşii sunt de faţă. (...)
- Împăratul este mintea, iar supuşii sunt simţurile omului. Fericit este omul a cărui minte stăpâneşte peste simţurile sale şi le face să lucreze numai ceea ce este bine şi folositor. Cu adevărat un astfel de om este mai fericit decât un împărat care domneşte peste lumea întreagă, dar peste simţurile sale nu este stăpân!"

"Nebunul se uită la faţa femeii şi abia atunci văzu că este tânără. Acum, când vopselele de pe ochi şi obraji i se şterseră, faţa ei chinuită şi palidă părea frumoasă şi oarecum curată."


"- Nebunule, dar daca tu poţi face minuni, de ce nu faci o minune ca să mă tămăduieşti, în loc să te oboseşti atâta cu mine? De ce nu ceri de la Dumnezeul tău să mă tămăduiască, aşa cum l-ai tămăduit pe copilul acela?
- Nu trebuie să cerem de la Dumnezeu ceea ce putem face noi ca oameni- răspunse pe neaşteptate Nebunul. Oare crezi că Dumnezeu singur n-ar dori să-i tămăduiască pe toţi oamenii din lume? Dar Lui îi este mai plăcut când om pe om se ajută, pentru că aşa se înmulţeşte în lume dragostea."

"Ce obositoare îi părea viaţa în cetate şi ce frumoasă şi plină de lumină chilia lui sărmană din pustie. Oare oamenii au fost făcuţi să trăiască în pustietăţi? Nu. Oamenii sunt făcuţi să trăiască în dragoste şi acolo unde este dragoste, acolo trage omul. Dar în pustie era dragoste."

"Şi aceasta am înţeles, că de nu se va atinge Dumnezeu cu harul Său de sufletele noastre, nimeni nu poate să scape de focul patimilor, pentru că aceasta nu stă în puterea firii noastre căzute."

"- Părinte, cum trebuie să fie vieţuirea noastră?
- Aşa să trăieşti pe pământ, ca si cum nu ai fi, dar la plecare să laşi un gol în urma ta."

"Ce frumoşi sunt oamenii când se roagă."

"Femeia începu să radă, apoi se opri brusc şi, făcând ochii mari, zise:
Ştii, Nebunule, eu l-am simţit pe Dumnezeu!
- Chiar aşa?
- Da! Am simţit că Cineva se uită la mine şi mă ascultă. Dar mie mi-a venit să plâng când am simţit asta, pentru că era aşa de bine, ca atunci când tu eşti cu mine şi eu nu mă mai simt singură. Oare chiar iubeşte Dumnezeu pe toată lumea?
- Da.
- Dumnezeu e Cel mai bun, aşa-i?
- Da.
- Şi El poate să mă ierte şi pe mine, aşa-i?
- Da."

"- O să pot face minuni?
- Cea mai mare minune, Caliopi, este dragostea."

Cartea se numeşte... Dar mai bine spuneţi voi titlul ei! :)

Nebunul, Ieromonah Savatie Bastovoi,
Editura Cathisma, Bucuresti, 2007
Trimiteți un comentariu