joi, 27 august 2009

Cum a fost la Schimbul de carte ortodoxa, cap.1, Baia Mare

Întâlnirea aceasta am aşezat-o sub ocrotirea Maicii Domnului.
La organizarea întâlnirii "Schimb de carte ortodoxă" la Baia Mare, m-au ajutat foarte mult câţiva prieteni, începând de la întocmirea afişului până la aranjarea sălii în care s-a ţinut. Fără prieteni viaţa ar fi foarte tristă şi grea, şi, de unul singur, oricum nu iese nimic bine:)
Au venit 17 oameni, tineri, şi nu numai. Ne-a bucurat cu prezenţa şi cu participarea la discuţii şi părintele paroh, Vasile Fodoruţ. Întâlnirea a avut loc în sala de mese a aşezământului social din curtea bisericii de lemn, “Sf. Iosif Mărturisitorul”.
Am vorbit despre ce înseamnă proiectul SdCO şi ce presupune, apoi am vorbit despre cărţi, însă, nu înainte de a spune rugăciunea, să ne ajute Domnul.
Printre cărţile despre care s-a vorbit se număra Cum am vrut să mă fac sfânt si Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer, ale pr. Virgil Gheorghiu, Poezii-Maica Teodosia Zorica, Nebunul, de Savatie Baştovoi, cartea maicii Siluana, Meşteşugul bucuriei, vol.2, Sufletul meu, temniţa mea, arhim. Simeon Kraiopoulos şi cartea stareţei Taisia, Scrisori către o începătoare pe calea vieţii de dăruire lui Dumnezeu (aceasta mi-a fost dăruită mie de o fetiţă de 11 ani, spre citire:)
Discuţiile au fost animate, s-au amintit si alte titluri de cărţi, s-a vorbit, pornind de la romanul original Nebunul, al părintelui Savatie, despre cât de important este să nu judecăm pe altul şi despre Dumnezeu cel plin de iubire care vede în fiecare om căzut, un suflet pe care îl aşteaptă cu dragoste la El.
S-au dat cărţi cu împrumut, dar s-a şi dăruit. (Doamna Maria a daruit cartea Sfântul închisorilor).
Am vorbit cu drag despre cărţile pe care le-am dus şi... sincer, m-am bucurat mult sa vorbesc despre ele. Cu entuziasm, căci fără el nu se poate:)
A fost o întâlnire între prieteni şi, avându-i lângă mine, a fost uşor. Am trecut peste emoţii şi m-am gândit că dacă un singur suflet se foloseşte de întâlnirea asta, e bine. Înseamnă că nu e în van. Am văzut pe feţele celor din jur curiozitate şi bucurie.
Cu speranţa că ne vom revedea peste o luna, ne-am apropiat de finalul întâlnirii.
Doamna care a dăruit cartea mi-a urat succes pe mai departe, că am început un lucru bun, folositor. Sunt cuvinte pe care am simţit că le-a spus din inimă. Şi... m-au bucurat, m-au uns pe suflet. Nu au fost spre laudă. Au fost spre încurajare.
O tânără, Ana, convertită recent la ortodoxie, m-a întrebat dacă în fiecare duminca vom avea astfel de întâlniri:) Adevărul este că asemenea întâlniri, între tineri, sunt necesare.
În general, a fost bine, pentru un prim schimb de carte ortodoxa. Mă bucur.
Doamne, îţi mulţumesc. Slavă Ţie.
Multumim domnului Laurenţiu Dumitru pentru iniţierea şi susţinerea acestui proiect.Domnul să vă bucure si Maica Domnului să vă ocrotească mereu.
Cam peste o lună, cu ajutorul Domnului, ne vom regăsi la al doilea cap. de SdCO.

Ramona
Trimiteți un comentariu