vineri, 28 august 2009

Sfântul Moise Arapul-pr. Teofil Pãrãian


Arhimandrit
Teofil Pãrãian
Din vistieria inimii mele

"Pentru cã astãzi pomenim pe Sfântul Moise Arapul, vreau sã spun cã în Filocalie gãsim douã scrieri ale Sfântului Ioan Cassian intitulate “Convorbiri cu Pãrinţii din Pustia Sketicã”. În introducerea la aceste douã scrieri, una despre scopul şi ţinta vieţii creştine şi cealaltã despre dreapta socotinţã, Sfântul Ioan Cassian spune cã în Pustia Sketicã din Egipt, unde a întâlnit mai mulţi pãrinţi, cel mai iscusit dintre ei a fost Sfântul Moise Arapul (Sfântul Moise Egipteanul, Sfântul Moise cel din tâlhari).

Fiind Domnul Hristos rãstignit pe Cruce între doi tâlhari, unul dintre tâlhari a zis: “Pomeneşte-mã, Doamne, în împãrãţia Ta!”, iar Domnul Hristos a zis: “Adevãr grãiesc ţie, astãzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23, 42-43). Este o mare bucurie sã ştim cã un tâlhar a fost cel dintâi moştenitor al raiului. Gândiţi-vã, un tâlhar nu-i un om care se plimbã şi, ştiu eu, zice o vorbã rea, ci unul care are la activul lui pãcate grele, omoruri, jafuri, a dat foc, a fãcut atâtea şi atâtea rele şi, cu toate acestea, Domnul Hristos l-a primit pentru pocãinţa lui. De ce? Pentru cã Domnul Hristos a venit pentru pãcãtoşi, aceasta sã nu o uitãm niciodatã! Nici când dormim sã nu uitãm cã Domnul Hristos a venit sã mântuiascã lumea de pãcate, pentru pãcãtoşi, în folosul pãcãtoşilor.

Şi încã ceva: avem bucurie cã Maria Magdalena, o pãcãtoasã, o mare pãcãtoasã, a fost cea dintâi care L-a vãzut pe Domnul Hristos înviat din morţi (dupã Evanghelia Sfântului Evanghelist Marcu). O femeie din care (tot Sfântul Evanghelist Marcu spune) Domnul Hristos a scos şapte draci. Acestea ştiindu-le noi, nu avem cum sã nu ne bucurãm de Evanghelie ca dãtãtoare de nãdejde. Evanghelia – izvor de nãdejde. Evanghelia – izvor de bucurie.

În prelungirea celor ştiute de noi din Sfânta Evanghelie, îl avem şi pe Sfântul Moise Arapul, cel mai iscusit, cel mai înţelept dintre sfinţii din Pustia Sketicã, el, care mai înainte a fost tâlhar. În Pateric sunt multe cuvinte ale Sfântului Moise, iar în Filocalie avem cele douã convorbiri foarte importante, cu multã luminã îndrumãtoare de suflet.

Ştiţi de ce îmi place mie mult de Sfântul Moise Arapul? Pentru cã era un om comunicativ. Nu a fost un om închistat, nu a fost crispat, nu a fost un om posac, nu a fost un om rezervat, a fost un om care îşi arãta sufletul comunicând cu ceilalţi, care aducea bucurie în jurul lui. În Pateric, în legãturã cu Sfântul Arsenie cel Mare, se spune cã cineva, cunoscându-i pe Sfântul Arsenie şi pe Sfântul Moise Arapul şi ştiind cã Sfântul Arsenie era om retras, om necomunicativ, iar Sfântul Moise Arapul era comunicativ, a pus întrebarea: „Pe care-l primeşte Dumnezeu, pe cel tãcut, sau pe cel comunicativ?” Şi i s-a descoperit unui pãrinte cã pe Nil erau douã corãbii: într-una era Sfântul Arsenie asupra cãruia se pogorâse Duhul Sfânt, iar în cealaltã Sfântul Moise Arapul pe care-l hrãneau îngerii cu faguri de miere. Pânã la urmã, concluzia a fost cã pe amândoi i-a primit Dumnezeu, pe fiecare în felul lui, pentru cã fiecare şi-a lucrat mântuirea în condiţiile lui şi dupã firea lui.

Fiecare om trebuie sã fie cum este lãsat de Dumnezeu, cã doar Dumnezeu l-a lãsat cu firea pe care i-a dat-o, numai sã fie disciplinat; dacã are de spus ceva sã ştie ce sã spunã, sã ştie cum sã spunã, sã ştie cum sã aducã bucurie prin comunicare, iar cel care este retras, ştiu eu... sã se roage mai mult, sã facã ceva el, ca retras, tot spre binele altora.

Dumnezeu îl primeşte pe om în starea pe care i-a dat-o şi în starea pe care a realizat-o omul pe temeiul firii lui. Eu, cum sunt un om mai comunicativ, nu mã gândesc cã o sã zicã Dumnezeu de ce am fost comunicativ! Sau dacã ar fi cineva retras, nu o sã zicã Dumnezeu de ce a fost retras, dacã aşa este firea lui, aşa este chipul lui de vieţuire şi aşa este temelia existenţei lui."

Fragment preluat de aici: Pace, bucurie şi binecuvântare
Sursa icoana: miriamturism
Trimiteți un comentariu