duminică, 18 octombrie 2009

Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!

Din Nervozitatea- cauze, manifestări, remedii duhovniceşti,
Dr. Dimitri Aleksandrovici Avdeev
Ed. Sophia, Bucureşti, 2003

În mod tradițional se consideră că majoritatea bolilor psihice sunt incurabile. Această afirmaţie privește mai ales psihozele grave, bolile degenerativ-distrofice ale scoarței cerebrale, formele congenitale de handicap mintal ș.a.m.d. Însă mila lui Dumnezeu față de oameni face minuni şi legile firii dau înapoi. Iată câteva exemple.
Cu vreo cinci ani în urmă, am văzut în biserică o femeie cu un copil în brațe. Figura copilului avea trăsături cunoscute oricărui medic. În atare situații diagnosticul este, cum se spune, scris pe față. De obicei el sună ca o condamnare. Boala Down: o maladie congenitala care produce, printre altele, retard mintal major și trăsături faciale caracteristice (mongoloide).
În duminica următoare am remarcat-o iarăși pe fetiță, iar apoi am văzut-o mereu la slujbe. Copilul (avea 3-4 ani) era mereu împărtășit cu Sfintele lui Hristos Taine. O dată cu mutarea, din interes de serviciu, în alt oraș, am pierdut-o din vedere pe "pacienta" mea- dar iată că într-o vară, după ce s-au scurs patru ani, am văzut-o din nou. Micuța se întorcea cu mama ei de la vecernie. Fața ei era zâmbitoare și atât de frumoasă! Era greu de recunoscut în ea un "invalid condamnat". Numai un specialist putea distinge urme ale bolii. Să te ocrotească Dumnezeu, copil drag!

Iată încă un exemplu cât se poate de grăitor, descris în broșura "Când se îmbolnăvesc copiii". Autorul ei este preotul și totodată medicul p. Alexie Graciov.
"Cu doi ani şi jumătate în urmă a venit la mine să se spovedească o fetiță bolnavă, de doisprezece ani, din casa de copii. Nu putea să lege două cuvinte, se învârtea ca un titirez. Expresia anormală din ochii ei, grimasele pe care le făcea mereu vorbeau despre handicapul ei. Şi iată că fetița a început să se spovedească și să se împărtășească în fiecare duminică.
După un an a început să simtă nevoia descoperii gândurilor (cine se roagă şi se spovedeşte des știe ce este asta). A început să ducă o viața duhovnicească de o trezvie pe care nici nu o pot bănui mulți oameni care se socot profund credincioși și îmbisericiţi. A început să se roage cu rugăciunea lui Iisus ("Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa"), să se lupte cu momelile vrăjmașului, să ierte jignirile, să rabde totul. În câteva luni a învățat să citească şi să scrie, au dispărut toate semnele debilității mintale, pe fața ei s-a întipărit pecetea duhovniciei. Tot ce spunea şi făcea era pătruns de simțire și dreaptă socotință..."
Sursa foto Praying / Молитва
Trimiteți un comentariu