Treceți la conținutul principal

"Tot ce vezi urât e urâtul ascuns în noi"

Cum putem trãi curaţi într-o lume murdarã?
Adina
***
Draga mea Adina,
Putem trãi curaţi într-o lume murdarã dacã ne curãţim şi pãzim inima şi mintea. Toatã mizeria lumii în care trãim iese din inima omului. E o mizerie ţâşnitã din poftele rele în gândurile murdare, în imaginarul nostru, de unde, nãvãlesc în realitate vãzutã, zisã exterioarã. De exemplu, gunoaiele, cutiile, pungile şi sticlele de plastic aruncate peste tot în aceastã ţarã frumoasã, nu sunt decât expresia vãzutã a nevãzutei mizerii lãuntrice numitã, româneşte, nesimţire. Aceastã ne-simţire este o adevãratã moarte sufleteascã. Ea pleacã de la neştiinţã, continuã cu uitarea dacã se întâmplã sã aflãm ce nu ştiam şi se desãvârşeşte cu lenea dacã n-am uitat ce se cuvenea sã facem... şi tot aşa, tot ce vezi urât e urâtul ascuns în noi. Dacã ne vom curãţi şi pãzi mintea şi inima prin pocãinţã şi iertare, dacã ne vom vindeca felul în care privim lumea învãţând sã iubim, sã nu judecãm, sã nu facem rãu nimãnui, sã nu mai fim egoişti şi meschini, lumea va arãta altfel. Totul începe cu noi, cu fiecare dintre noi. Poruncile mi se adreseazã mie, nu lumii!

Aşadar, sã învãţãm sã ne spãlãm de mizeria sufleteascã şi spiritualã aşa cum ne spãlãm de cea fizicã. Murdãria exterioarã se curãţã uşor, cu apã şi sãpun. Mereu ne murdãrim şi mereu ne spãlãm ca sã fim curaţi. Murdãria lãuntricã se spalã mai greu, pentru cã ne e ruşine sã recunoaştem cã suntem murdari şi nu mai ştim unde şi cum se "curãţã sufletul" care se spalã totuşi uşor şi bine cu pocãinţã şi Spovedanie. Atunci, oricât de murdarã ar fi lumea, cel ce se spalã nu va fi murdar. E mizerie mare? Ne spãlãm mai des!

Apoi, trebuie sã învãţãm sã şi ocolim mizeria de care ne putem feri. Nu cred cã cineva calcã de bunã voie şi cu plãcere în mizeria lãsatã de câinele de rasã al unui "domn" din vecini tocmai la poarta noastrã, nu? O ocoleşte, o ridicã în locul "domnului" acela şi rãmâne curat. Aşa sã învãţãm sã ocolim şi locurile cu multã mizerie moralã. Iar când nu avem cum ocoli, pentru cã trebuie sã mergem la şcoalã sau la muncã, sau chiar în propria familie şi acolo e poluare mare, ne înarmãm cu iubire, rãbdare, rugãciunea spusã în tainã şi cu binecuvântarea celor care ne fac rãu, cu voia sau fãrã voia lor, cu ştiinţã sau cu neştiinţã. Binecuvântarea este o armã dumnezeiascã. Domnul ne-a dat-o. S-o folosim şi sã ne bucurãm de prezenţa Domnului care este şi va fi cu noi pânã la sfârşit, dacã şi noi rãmânem cu El.
Curaj fetiţa mea dragã!
Dacã Domnul ne-a adus la viaţã în aceste vremuri ne va da şi putere sã-L cunoaştem şi sã ne bucurãm de iubirea Lui oricum ar fi vremurile.
Cu drag,
M. Siluana

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.