Treceți la conținutul principal

Un strop de dragoste adevarata(2)

pr. Arsenie Muscalu

Ce este de facut?

Eu nu pot decit sa ii indemn pe tineri mai intai sa lupte sa-si pastreze o prospetime sufleteasca, o prospetime a cautarii, sa nu se multumeasca cu solutii de-a gata, sa cerceteze indelung, sa se intrebe cu multa grija. Pentru ca se pare ca este propriu acestei varste aceasta neliniste adanca, fiintiala, aceasta cautare a identitatii, ea are se pare mai multa prospetime decat la orice alta varsta.

Si pentru ca ne propunem sa privim problema in chip dogmatic, adica… in lumina mantuitoare a Celui de Sus, as spune ca aceasta este si marturia pe care ne-o ofera aceasta lumina mantuitoare a Celui de Sus cu privire la conditia tanarului. Vedeti, in Sfintele Evanghelii doar despre un tanar se spune ca l-a intrebat pe Domnul in adevar: “Ce bine sa fac ca sa mostenesc viata cea vesnica?” Cunoasteti toti, cred, intamplarea cu tanarul bogat din Evanghelie. Au intrebat si altii, a intrebat si invatatorul de lege acelasi lucru, dar el nu a intrebat ca sa afle, ci a intrebat ca sa ispiteasca. Au intrebat cumva si fariseii si carturarii, i-au zis Mantuitorului: “Pina cand ne scoti sufletul? Daca Tu esti Hristosul spune-o pe fata”. Dar nu au cerut raspuns ca sa afle ci au cerut ca sa aiba de ce sa-L invinuiasca. Au intrebat si multimile: “Ce sa facem ca sa facem lucrarile lui Dumnezeu?”, dar si ele nu cautau raspuns, ci cautau, cum le-a spus Domnul, mancarea cea pieritoare. Despre tanarul bogat insa spune Evanghelia ca Domnul L-a iubit. Tanarul a intrebat: “Ce bine sa fac ca sa am viata cea vesnica?” si Domnul i-a insirat poruncile Decalogului, intr-o sinteza a lor. Iar el a zis: “Toate acestea l-am pazit din tineretile mele. Ce imi mai lipseste?”. Vedeti nevoia adanca a sufletului lui, cautarea identitatii – “ce-mi mai lipseste, cum sa ma implinesc?”. Si atunci ne spune Evanghelia ca Domnul a privit cu dragoste la el, deci el avea aceasta sinceritate a cautarii, si i-a spus: “Daca voiesti sa fii desavirsit, du-te si vinde toate cate le ai si le imparte saracilor si apoi, luandu-ti crucea ta, vino si urmeaza Mie”. Pentru tineri e de luat aminte si ceea ce urmeaza. Tanarul s-a intristat pentru ca avea multe avutii, n-a primit raspunsul Domnului. Proprie tineretii este deci aceasta prospetime a cautarii, dar tot proprie tineretii este si o tarie a ispitelor. Ispitele au o mult mai multa putere de seductie la varsta aceasta.

Sa stiti ca si Domnul de aceea a ales sa biruiasca intreita ispitire din pustiu la varsta de 30 de ani – o tinerete implinita – pentru ca la virsta aceasta taria ispitelor intrece orice masura pe parcursul vietii omenesti. A biruit Domnul intreita ispitire in care se cuprinde toata ispita: ispita placerii – “zi acestor pietre sa se faca paini“; ispita mandriei, a slavei desarte -“arunca-Te de aici jos” si ispita iubirii de arginti, a impatimirii fata de lucruri – “toate acestea Ti le voi da, slava lumii si bogatiile ei, daca vei cadea si Te vei inchina inaintea mea”. Deci proprie tineretii este si aceasta tarie a ispitelor si aici este de luat aminte. Ii indemn pe tineri sa pastreze aceasta prospetime a cautarii, sa nu o lase innabusita in pacate trupesti, in distractii prostesti si nebunesti. Sa nu o lase inecata si otravita de ideile pe care le propaga nihilismul.

Dar nu ii indemn pe tineri numai atat, ma gandesc ca lor le este spre mingaiere si o pilda pe care o rosteste Domnul si care, in aparenta, nu ar avea nici un fel de legatura cu problemele generatiei tinere: Pilda lucratorilor tocmiti la vie.

Si as vrea sa va citesc mai intai pilda pe care o socotesc o pricina de indestulatoare mangaiere pentru tineri: “Imparatia cerurilor este asemenea unui om stapin de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori pentru via sa si, invoindu-se cu lucratorii cu un dinar pe zi i-a trimis in via sa, si iesind pe la ceasul al 3-lea (adica 9 dimineata) a vazut pe altii stand in piata fara lucru si le-a zis acelora: mergeti si voi in vie si ce va fi cu dreptul va voi da. Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al 6 -lea si al 9-lea a facut tot asa. Iesind pe la la ceasul al 11-lea a gasit pe altii stand fara lucru si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru? Zis-au Lui: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zisa lor: Duceti-va si voi in vie si ce va fi cu dreptul veti lua. Facandu-se seara stapanul viei a zis catre ingrijitorul sau: Cheama pe lucratori si da-le plata incepand de la cei din urma pana la cei dintai. Venind cei din ceasul al 11-lea au luat cate un dinar si venind cei dintai au socotit ca vor lua mai mult dar au luat si ei tot cate un dinar. Si dupa ce au luat carteau impotriva stapanului casei zicind: Acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai pus deopotriva cu noi care am dus greutatea zilei si arsita. Iar el raspunzand a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate oare nu te-ai invoit cu mine un dinar? Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa dau acestuia de pe urma ca si tie. Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele sau ochiul tau este rau pentru ca eu sunt bun? Astfel vor fi cei pe pe urma intii si cei dintii pe urma ca multi sunt chemati dar putini alesi” (Matei 20, 1-16).

Ce legatura ar putea sa aiba pilda aceasta cu problemele tinerei generatii? Chiar daca se pare ca traim ceasul al 11 -lea al istoriei, chiar daca pe tinerii lumii de astazi nimeni nu i-a tocmit (sunt ai nimanui, sunt orfani, nu vad nicaieri un exemplu de virtute, lumea nu le ofera nici un ideal de adevar, de frumusete, traim in mijlocul unei decaderi cumplite), [ei] sa aiba incredere, sa aiba nadejde, ca iata, stapinul casei cauta si in ceasul al 11-lea lucratori pentru via sa! Si ceea ce poate parea un dezavantaj – tinerii de astazi au puterile sufletesti si fizice slabite, nu sunt ca tinerii generatiilor de secole in urma, se pare ca lucrarea lor duhovniceasca este neinsemnata (au cartit cei din ceasul intai si au zis: Acestia din urma au facut abia un ceas = o lucrare de nimic, de un ceas)…; chiar daca lucrarea lor ar parea sa fie neinsemnata pentru ca puterile lor sufletesti si fizice sunt subrezite, sa nu se teama! Caldura vointei lor, caldura dragostei cu care vor raspunde chemarii va implinii lipsa lucrarii si vor fi socotiti asemenea cu cei dintai.

Iata, vedeti, cei dintai prin ceeea ce ar fi putut sa le fie un avantaj si-au agonisit pierzare, unii pentru ca s-au tocmit cu stapanul viei, au lucrat lui Dumnezeu pentru rasplata si-au pus nadejdea in lucrarea lor, avand o zi intreaga inainte (vom lucra mult, meritam rasplata) si atunci stapanul ii primeste dupa dreptate: “Ia ce este al tau si pleaca. Tu nu M-ai dorit pe mine, ai dorit dinarul – iata ai dinarul si pleaca.” Parintii Bisericii spun ca aceasta – “ia ce este al tau si pleaca” - inseamna o condamnare la chinurile vesnice, inseamna rupere pentru vesnicie de Dumnezeu. Deci ceea ce ar parea sa fie dezavantaj pentru tinerii de astazi poate sa devina temei de mantuire, pentru ca, intr-adevar – repet ce am spus – caldura dragostei, marimea de suflet cu care vor raspunde chemarii, fara a nadajdui in lucrarea lor, va implini locul lucrarii si li se va face parte cu cei dintai, ba inca ei cei din urma vor putea sa fie cei dintai dupa cuvantul Evangheliei”.

Sursa:Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului

vezi si: Un strop de dragoste adevarata(1)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.