Treceți la conținutul principal

Sfantul Ierarh Nectarie, mare facator de minuni


Despre Sfantul Nectarie am aflat cu mai multi ani in urma citind o minune marturisita de o tanara in revista "Lumea credintei". De atunci aceste marturii s-au tot inmultit si cu Sfantul Nectarie ma intalnesc in fiecare zi, fie in icoana, fie intr-o marturie a unei noi minuni savarsite de Sfant.
Cand mama cumnatei mele s-a imbolnavit de cancer am alergat la Sfantul Nectarie pentru ajutor in alinarea suferintelor, iar sfantul a fost alaturi de cei care i s-au rugat.
In urma cu cateva zile o prietena imi spunea ca mama ei s-a imbolnavit de cancer si au inceput sa citeasca impreuna acatistul sfantului despre care aflasera de pe internet. Analizele i-au iesit bune, dar continua sa citeasca acatistul cu nadejde.
Am prins drag de sfantul Nectarie si am rugat o colega sa picteze o icoana a sfantului si de un an de zile icoana e la loc de cinste in casa noastra. Colega mi-a spus ca de atunci s-a apropiat si ea de sfantul Nectarie.
In primavara acestui an am facut un pelerinaj prin tara si am ajuns si in Bucuresti. Traseul nu includea si Manastirea Radu Voda, unde se afla racla cu Sfintele moaste ale Sfantului Nectarie. Imi doream foarte mult sa ajung la Sfantul Nectarie, dar nu se putea devia de la traseul stabilit cu mult timp inainte. Insa... tot am ajuns acolo, spre marea noastra bucurie.
Ieseam de la Patriarhie si trebuia acum sa o luam spre Manastirea Antim. Ni s-a spus ca e aproape si putem merge si pe jos, ba chiar o batranica s-a oferit sa ne indrume. Si s-a tot dus batranica, s-a tot dus, pana cand am ajuns cu totii la... Manastirea Radu Voda. Aici batranica s-a scuzat dar noi nu eram deloc suparati, dimpotriva, ne-a facut o bucurie. Atunci m-am inchinat pentru prima data la moastele Sfantului Nectarie.
Atatea minuni am citit in ultimul timp fie ca postari pe bloguri, fie comentarii la postari, incat acum sunt ferm convinsa ca Sfantul este ocrotitor al nostru, al romanilor, si, desigur, al tuturor celor care ii cer ajutorul.
Ramona
Mai jos este o astfel de marturie care m-a bucurat foarte mult:

Mărturia lui Cosmin despre ajutorul primit de la Sfântul Nectarie

"Acum trei ani mă aflam aproape de Dealul Patriarhiei. Ieşisem de la serviciu, era o toamnă caldă şi nu ştiu ce m-a făcut să trec pe lângă şirul credincioşilor veniţi să se închine la moaştele Sfântului Dimitrie. În anii anteriori mi se părea că e inutil să stai cu orele la rând doar ca să săruţi nişte moaşte pe care, trăind în Bucureşti, le poţi săruta oricând. Şi cum mă învârteam eu pe la poalele Dealului, aud cum mă strigă o cunoşţinţă care an de an stătea cu orele să se închine la Sfântul ocrotitor al Bucureştiului. M-am aşezat lângă ea, am început să vorbim de una, de alta, am citit şi acatistul Sfântului Dimitrie Basarabov. Şi deodată prietena aceasta zice: i-am spus şi Anastasiei să vină la sfintele moaşte! Pentru că eram interesat de noi cunoştinţe, am cerut amănunte despre Anastasia. Mai târziu, când s-a înserat a venit şi ea să ni se alăture. Prima dată mi s-a părut o fată foarte frumoasă. La a doua privire mi s-a părut o femeie liniştită, cu un evident echilibru interior. Un gând mi-a pătruns în minte transformându-se într-o veritabilă obsesie: la cât e de frumoasă în interior şi în afară nu are cum să nu aibă un iubit! Eram proaspăt despărţit de o fată cu care nu mi se potriviseră paşii. Sfântul Ioan Gură de Aur spune în omiliile sale maritale că soţul şi soţia trebuie să meargă în acelaşi ritm spre Hristos. Nouă nu ni se potriviseră ritmurile. Şi am început să fac glume, doar, doar îi voi stârni interesul Anastasiei. Aşa am petrecut 12 ore împreună. Am ajuns la racla cu moaştele Sfântului şi acolo, un călugăr care mă cunoaştea, îmi zise că a văzut-o pe fosta mea prietenă îmbrăcată în monahie. Aşa se face că la acelaşi rând au stat fosta prietenă şi viitoarea mea soţie.
Mai târziu mi-am dat seama că pe Anastasia o ştiam de la biserica Radu Vodă, unde obişnuiam să merg. După un an ne-am căsătorit. A fost o nuntă minunată. Când am văzut pozele m-am mirat că în nici una nu am ieşit nefotogenici. Nu că aş fi eu unul fotogenic, dimpotrivă! După doi ani am hotărât să concepem un copil. Am primit-o în dar de la Domnul pe Maria. Schimbările acestea care mi-au modificat portretul interior îl au în centru pe Sfântul Nectarie. Înainte să o cunosc pe Anastasia din când în când citeam acatistul lui cu gândul că o să-mi dăruiască o soţie bună, potrivită mie. Contează mult şi cum e scris un acatist. Cel al Sfântului Nectarie este unul dintre cele mai frumoase: simţi cum fraze întregi îţi mişcă inima.
Tot în apropierea moaştelor Sfântului l-am cunoscut pe duhovnicul meu, un om neobişnuit, care a vorbit inimii mele pe limba ei. Când ne-am cunoscut, Anastasia m-a avertizat că suferă de o formă gravă de hepatită. Asta însemna că în viitor starea ei se putea agrava. Exista şi riscul ca fiica noastră, Maria, să moştenească virusul hepatic. Am hotărât că vom face, în conlucrare cu Domnul, un copil. Anastasia citea în fiecare seară acatistul Sfântului Nectarie. Acesta a fost un semn în plus din care am înţeles că Sfântul ne va ajuta. Un alt semn a fost credinţa pe care am simţit-o în adâncul sufletului că, în ciuda aparenţelor şi a pronosticurilor medicilor, totul va fi bine. Anastasia a născut-o pe Maria în 45 de minute. M-a mirat că a putut să dialogheze cu noi imediat după operaţia de cezariană. Înainte de naştere am putut să fac diferenţa dintre o rugăciune profundă şi una superficială. M-am rugat pentru Anastasia şi Maria cu toţi muşchii încordaţi, cu toate motoarele fiinţei mele rulate la maxim. Mă simţeam ca o stâncă aşa cum s-ar simţi ea dacă s-ar putea percepe din interior: certitudinea că Domnul este milostiv şi de-a pururi milostiv cu noi îmi ieşea prin toţi porii.
În timpul celor 45 de minute de foc stăteam cu mama mea, fratele Anastasiei şi cu mama-soacră într-o stare de sentimente amestecate: nerăbdare, nădejde susţinută prin rugăciuni scurte către Sfântul Nectarie, Cuvioasa Matrona de Moscova, Sfântul Ilie Lăcătuşu ( pentru că Anastasia a născut în apropierea cimitirului unde este îngropat mărturisitorul lui Hristos), Sfântul Ioan Maximovici (pentru că acatistul său, compus de Cuviosul Serafim Rose, şi fotografiile cu el îmi transmit o stare aparte), teamă.
După naştere am alergat la duhovnicul Anastasiei, un Părinte minunat de la Radu Vodă. Acesta mi-a dat pentru ele apă proaspăt sfinţită şi ulei de la racla Sfântului Nectarie. Am zburat înapoi la fetele mele şi le-am uns cu ele în semnul crucii, spre mirarea asistentelor din salon. Pentru şpaga inevitabilă, nu au protestat, probabil că le-am părut nişte fanatici duşi cu pluta. O altă minune a fost că Maria a avut trei kilograme două sute la naştere. Nu mă aşteptam să fie aşa grăsuţă ştiind că eu am fost o miarţă la naştere (am avut 2 kile opt sute) şi nici mămica ei nu e corpolentă.
Acum Maria are şase luni şi i-au ieşit trei dinţişori de care e foarte preocupată. De curând Anastasia şi-a făcut analizele care i-au ieşit bine. Mai mult decât atât: Sfântul Nectarie a stopat evoluţia bolii ei. Ţine virusul în şah. Noi nădăjduim într-o vindecare totală".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.