Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2010

Ce-i foloseste omului...

Voi lăsa deoparte blogul, pentru o perioadă.
Mă duc...să ma odihnesc un pic. Prea multe gânduri, prea puțin timp. O perioadă fără blog îmi va fi de folos:)
Revin peste câteva săptămâni. Până atunci, vă îmbrățișez și vă urez numai bine, dragi cititori și dragi prieteni.

Un gand

"Dobândeşte pacea, si mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Atunci când un om se afla intr-o stare de pace a mintii, el poate de la sine sa le ofere celorlalţi lumina necesara luminării raţiunii", spunea Sf. Serafim de Sarov.
Pacea asta a dobândit-o sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu, si mulți oameni din jurul lui s-au liniștit, ajungând la pacea inimii, mulți oameni și-au schimbat viata, ajungând sa traiască duhovnicește în condiții greu de imaginat.

Ramona

Regula pentru parinti

Nu sta niciodată cu spatele la copiii tai!
via blogul Irinei

Ai curaj, şi toţi îţi vor fi alături, când vor vedea ce curajoasă eşti!

Aceasta este mărturia mea, a unei fete, acum mărturia unei mame

În urmă cu 8 luni aflam că sunt însărcinată... tânără, studii superioare, un job bun, cariera înainte, necăsătorită, dar într-o relaţie serioasă cu un bărbat, toate păreau perfecte... şi nu era loc pentru nimic în plus.
Într-o zi de aprilie... apar cele două liniuţe pe un test de sarcină făcut fără mari emoţii. Alerg într-un suflet să îi spun iubitului meu care se bucură iniţial... apoi îi zic mamei care mă trimite direct la avort.
Pe lângă insultele şi „poveţele” că îmi distrug viaţa, cariera, tinereţea, că nu e bărbatul potrivit, că sunt o inconştientă... mama mă întreba zilnic dacă m-am programat la avort.
Plângeam zi şi noapte măcinată de gânduri, nu mai mâncam, eram ca o stafie. Mergeam la serviciu şi înapoi plângând în continuu. Disperată, îi spun iubitului meu că mama nu mă susţine... şi el, în loc să mă sprijine, dă bir cu fugiţii, spunându-mi să fac ce cred, că e doar decizia mea, că nu m-am consultat cu el când am r…

Cum a fost la Schimbul de carte ortodoxa, cap. 4, Baia Mare

A fost frumos.
Imi propuneam de fiecare data sa scriu, dupa fiecare intalnire, despre schimbul de carte. Ieseam entuziasmata si cu liniste in suflet de la fiecare intalnire. Oamenii isi deschideau sufletul si povesteau micile bucurii pe care intalnirea cu o carte anume le-a adus in viata lor.
Asa a fost si acum. Ne-am intalnit cu drag si am vorbit iar despre cartile citite, care ne-au impresionat si pe care am dorit sa le prezentam prietenilor. Astfel s-a vorbit despre cartea Sf. Nicolae Velimirovici, Invataturi despre bine si rau, cartea Cuviosului Paisie Aghioritul, Cu durere si dragoste pentru omul contemporan, cartea lui Dan Puric, Despre Omul frumos, o carte a pr. Cleopa, volumul 4 din colectia “Ne vorbeste parintele Cleopa”, cartea lui Vasile Marcu, Unde este iubire, acolo este Dumnezeu si cartea Sfantul inchisorilor. Facand o mica paranteza, la intalnirea trecuta am avut si o tema despre sfintii inchisorilor, pentru ca am vorbit mult despre literatura inchisorilor, despre vietile…

Cuvânt la Duminica Vameşului si a Fariseului

Ideea şi vrednicia smerenieiSfantul Ioan Gura de Aur
Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe sine cu adevărat păcătos, ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune, şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine, ci zice ca Pavel: „Cu nimica pe mine nu mă ştiu vinovat, însă aceasta nu mă îndreptează pe mine” (Cor. 4, 4). Şi iarăşi: „Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu” (Tim, l, 15).
Aceea este smerenie, când cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toţi, şi totuşi se înjoseşte înlăuntrul său. Iară pentru ca să cunoaşteţi cât de bine este a nu gândi cineva lucruri înalte despre sine, închipuiţi-vă două trăsuri care se întrec între ele. Trăgătorii uneia să fie dreptatea cu mândria, iar trăgătorii alteia – păcatul cu smerenia; şi veţi vedea că trăsura păcatului învinge pe cea a dreptăţii; nu pentru că păcatul ar fi având aşa de multă putere proprie, ci prin tă…

La multi ani, tati!

61 de motive sa-ți uram multa sănătate.
61 de motive sa-ți uram tot ce-ți dorești.
61 de motive sa fii fericit.
61 de motive sa fim mândri ca exiști.
61 de motive sa-ți mulțumim pentru ceea ce faci.
61 de motive sa-ți spunem:
"La mulți ani!"
Lucian, Loredana și Ramona.

Sfantul Serafim de Sarov (desen animat)

Sfântul Serafim de Sarov / Преподобный Серафим Саровский

Sfântul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a născut in 19 iulie 1745. Părintii săi, Isidor si Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatal lui era comerciant si spre sfarsitul vietii a inceput constructia unei catedrale in Kursk pe care n-a apucat s-o mai vada terminata. Fiul sau Prochorus, viitorul Serafim, a ramas in grija mamei vaduve care l-a crescut in credinta. Dupa moartea sotului ei, Agatia Moshnina a continuat constructia catedralei. Intr-o zi, luandu-l si pe micul Prochorus cu ea pe santier, acesta a cazut de pe schela turnului de clopote, de la o inaltime de sapte etaje. Baiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a crutat viata acestui viitor astru al Bisericii. Ingrozita, mama a alergat la el si si-a gasit fiul nevatamat.Tanarul Prochorus, inzestrat cu o memorie excelenta, a invatat repede scrisul si cititul. Din copilarie ii placea sa participe la slujbele bisericii si sa citeasca atat Sfanta Scriptura c…

Noi minuni ale Sfintei Xenia din Sankt-Petersburg (carte)

Într-o lume în care suntem întotdeauna supuși restristilor și încercărilor neprevazute, mijlocirea sfinților este un reazim de nădejde și un ajutor pe care putem întotdeauna conta. Între sfinții care în ultima vreme și-au făcut din plin simțit amestecul iubitor în problemele omenești, Fericita Xenia, nebuna pentru Hristos din Sankt-Petersburg, este unul dintre chipurile cele mai apropiate și îndrăgite de ortodocși. Citiți în aceasta carte despre numeroasele minuni pe care sfânta le-a săvârșit de-a lungul ultimelor decenii pentru cei aflați în împrejurări grele.

"Aceasta este crucea ta"

Se spune că un om se tot plângea lui Dumnezeu de crucea pe care o avea. Spunea mereu că viata lui e prea grea, că nu poate duce atâtea greutăți. Se ruga lui Dumnezeu sa-i ușureze greutățile vieții, să-i dea o cruce mai ușoară. Într-o noapte, Domnul i-a trimis un înger care i-a spus că Dumnezeu a auzit rugămintea lui și l-a trimis la el în ajutor. L-a luat și l-a dus într-o gradină în care erau o mulțime de cruci. Unele erau mari, altele mai mici, unele din aur, altele din argint, unele din bronz, altele din lemn. Omul, bucuros, a început să se uite la crucile din aur și din argint. I-ar fi plăcut să își ia o astfel de cruce. Dar când a vrut sa ia crucea din aur n-a putut s-o clintească din loc. A încercat o alta cruce, frumoasă, din argint, dar nici pe aceasta n-a putut să o ridice, darămite să o ducă. S-a uitat în jur, care crucea ar putea să o ridice!?
A văzut undeva, într-o margine, rezemată de gardul grădinii, o cruce mai mica, din lemn. A mers la ea, a luat-o, a văzut ca o poate r…

Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

„Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consid…

Cercetătorii au dovedit că bolile pot fi vindecate cu ajutorul rugăciunii

Vă trimit această ştire cu bucurie şi încredere că va fi de folos cititorilor site-ului Dumneavoastră. Cu drag, Leonard

Vox Vocis 5 Mai 2008

Cercetătorii au dovedit că oamenii se pot vindeca prin credinţă, informează ediţia electronică a cotidianului Pravda. Cercetătorii din Sankt Petersburg au reuşit să găsească şi dovada, descoperind mecanismul "material" al fenomenului divin. "Rugăciunea este un remediu puternic. De asemenea şi atingerea moaştelor. Nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar poate reface şi psihicul labil al bolnavului", a declarat Valery Slezin, directorul Institutului de Cercetare Neuropsihologica din Sankt Petersburg.

Profesorul Slezin a mai făcut un lucru neobişnuit, a măsurat "puterea" rugăciunii. Acesta a înregistrat electroencefalogramele unor călugări care se rugau şi a descoperit un fenomen neobişnuit şi anume "scurt-circuitarea" activităţii cerebrale a cortexului. Acest fenomen nu poate fi observat d…

Schimb de carte ortodoxa (capitolul 4)

Sâmbăta, 23 ianuarie, ora 17.00, va așteptam cu drag la Schimbul de carte ortodoxa, capitolul 4. Ne întâlnim în același loc, în sala de mese a Așezământului social din curtea Bisericii"Sf. Iosif Mărturisitorul" din Baia Mare. Va invitam sa veniți, sa aduceți o carte, doua, trei despre care doriți sa vorbiți. Ne întâlnim intre prieteni, la un ceai cu biscuiti.
Detalii despre ce inseamna Proiectul SdCO gasiti AICI

Multumim mult, Ionut, pentru afis:)

Tarul

Nimeni nu mă acceptă așa cum sunt, nu mă pot integra

Bună seara, Măicuță,
Sunt la o răscruce de drumuri și nu știu încotro s-o apuc. Poate din cauza asta stau pe loc, amânând orice decizie. Ma simt singură, Măicuță, singură și descurajată. Din adolescență am devenit o fată retrasă, am fost marginalizată de colegi din cauza bolii de care sufăr. M-am închis în mine și am început să evit oamenii. Am început să lipsesc de la școală și mi-am ieșit din ritm, și iată-mă acum chinuindu-mă să termin facultatea, mereu cu examene din urmă, mereu cu alți colegi noi care mă tratează cu răceală, strânși în grupuri-grupulețe în care eu nu am acces. Toata boala, tristețea și deznădejdea s-au adunat, nici nu m-am îngrijit foarte tare... Toți îmi spun că sunt urâtă, nimeni nu vede dincolo de aparențe. Băieții mă jignesc, nu-mi pot găsi un om care să-mi rămână alături, Măicuță, și am 24 de ani... M-am gândit să apelez la chirurgia plastică.Singura care mă iubește și mă vede mai bună decât sunt este mama mea. Și îi mulțumesc Lui Dumnezeu că mi-a dat așa un …

Cuvinte despre dragoste-Mitropolitul Antonie de Suroj

Asta ţine de dragoste: a privi la om şi a vedea în el o frumuseţe de nerăpit, iar totodată a te îngrozi de ceea ce viaţa a făcut din el, a săvârşit asupra lui. Dragostea este tocmai extrema suferinţă, durere pentru că omul e nedesăvârşit şi totodată minunarea pentru că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Şi iată, dacă priveşti măcar o dată la om în felul acesta, poţi să îl îndrăgeşti, în pofida a tot ce le sare în ochi altora. Cât de des nu se întâmplă ca celui îndrăgostit să i se spună: „ce ai găsit la el? ce ai găsit la ea?” – şi omul dă răspunsul absolut delirant: „dar nu vezi ce minunată este, ce frumos este?..” Şi se dovedeşte că, da, aşa şi este, omul cu pricina e minunat, pentru că cel care iubeşte vede doar rănile. De lucrul acesta, iată, e foarte important să nu uităm. Este extrem de important să ne amintim că dragostea este realistă până la capăt, că ea îl cuprinde în întregime pe om şi că ea vede, ea este văzătoare, însă în loc să osândească, în loc să se lepede …

Despre pocainta

De ai păcate, nu deznădăjdui! Si n-am sa încetez de a-ți spune necontenit aceasta.
De păcătuiești în fiecare zi, în fiecare zi pocăiește-te!
Sa facem cu noi ceea ce facem cu casele noastre, care se învechesc, când parti din ele putrezesc, scoatem părțile putrezite si punem în loc materiale noi ; și niciodată nu încetam a face asta. Te-ai învechit azi din pricina păcatului? Inoieste-te prin pocăință!
- Dar pot sa ma mântui, dacă ma pocăiesc? Da, poți! Am trăit toata viata în păcate! Daca ma pocăiesc ma mântui? Da! De unde-o știu? De la iubirea de oameni a Stăpânului tău!
- Sa am oare încredere numai în pocăința, de care îmi vorbești? Este oare în stare pocăința sa șteargă atâtea păcate?
- Daca ar fi numai pocăința, atunci, pe buna dreptate, teme-te ! Dar când iubirea de oameni a lui Dumnezeu se alătură pocăinței, prinde curaj !
Iubirea lui Dumnezeu nu are hotar, nici bunătatea Lui cu cuvântul nu se poate tălmăci.

Păcatul tău are hotar ; leacul, însa, nu are hotar. Păcatul tău, oricum ar fi, e…

Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul-Plânsul de vineri seara

Sufletul meu necajit se apropie de Tine, Sfinte Stapane! Cu lacrimi iti vorbeste Tie despre vrajmasul cel pierzator. Si cu smerenie cade inaintea Ta, rugandu-se din pricina potrivnicului care-l necajeste.
Deci, de vreme ce vine la Tine, auzi-l pe el degraba! Si alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l cu sarguinta! Daca il vei trece cu vederea, el necajit fiind, va pieri. Iar daca pentru indurarile Tale il vei auzi si-l vei cerceta, se va afla. Daca vei cauta spre el se va mantui. Daca il vei auzi, va prinde putere. Sa nu-l treci cu vederea pe el ca sa nu-l apuce vrajmasul. Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea rele cu care am intaratat Darul Tau, Stapane, milostive. Sa nu-mi rasplatesti dupa toate faptele mele. Ci mai vartos daruieste mie, pacatosului, putina vreme spre a afla pocainta adevarata, Iubitorule de oameni, Bunule. A suferit Darul Tau o multime de nelegiuiri ale tineretilor mele, ca acum sa sufere si lepadarea, intaratarea si indrazneala mea.
Nu pot sa uit…

Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul-Plânsul de joi seara

Iata, iarasi cad la usa Stapanului meu cu cucernicie, inchipuindu-ma si strigand cu frica. De folos ii este robului a nu fugi de mainile stapanului sau dupa ce-a gresit lui ci mai vartos a starui langa dansul. Auzi, Stapane, suspinul meu si, primeste graiul cererii mele pe care il aduc eu, pacatosul, cu cucernicie.
Varsa peste mine, ticalosul, macar o picatura din nesfarsitul noian al indurarii Tale, ca sa am putina osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Caci daca nu vei da lumina Darului Tau sufletului meu, nu voi mai putea sa-mi cunosc pacatosenia.
Vai mie, caci apucand inainte, pacatul a aflat loc de odihna intru inima mea si ma innegreste si ma cufunda, silindu-ma pururea a-L intarata pe Domnul Dumnezeu.
O, vai mie, ticalosul ! Cum nu ma infranez eu de focul cel nestins si cum nu ma cutremur, eu de muncile cele vesnice !
Caci iata: a pus lege in mine si fara intrerupere ma trage intru pierzare. Caci macar ca ma mustru adesea si pacatele nu incetez sa le marturisesc, totus…

Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul-Plânsul de miercuri seara

Dorul de-a grai catre Tine, Doamne, ma sileste sa-Ti vorbesc, dar nevrednicia si pacatosena mea imi poruncesc sa tac. Durerile si necazurile vietii ma indeamna sa cuvantez, dar faradelegile trecutului imi spun sa fiu mort. Sufletul meu geme din adancuri si ochii mei lacrimi poftesc. Gresit-ai, suflete !
Pocaieste-te ! Caci iata, zilele noastre ca umbra trec si infricosate si groaznice locuri va sa treci, sufletul meu! Nu intarzia multa vreme amanand zi de zi intoarcerea ta la Domnul !
Umileste-te, sufletul meu, de toate bunatatile cate le-ai luat de la Domnul si nu le-ai pazit. Umileste-te pentru toate cate ai lucrat si Dumnezeu indelung a rabdat pentru tine ca nu intru intunericul cel mai dinafara sa te dai inaintea infricosatului Divan al lui Hristos. Vai mie, pacatosului, ca am intinat si de-a pururi intarzii curatenia inimii mele din pricina trandavirii.
Indrazneala inimi mele a fost rusinata adanc de lene si de fatarnicie, iar pofta cea rea, ca un stapan robului, imi po…

Cele şapte plânsuri ale Sfântului Efrem Sirul-Plânsul de marţi seara

Vai mie, in ce fel de deznadajduim stau, in ce fel de rusine zac ! Nu este omul cel dinlauntru, precum este cel vazut. Caci macar ca vorbesc despre sfintenie, cugetarea uratelor patimi este in mine ziua si noaptea. Si macar ca ridic in slavi curatenia prin graiurile mele, totusi in inima mea, ma gandesc la necuratenie.
Vai mie, ce fel de judecata imi este gatita ! Pentru ca numai chip de sfintenie am, iar nu si putere. Cu ce fala ma voi apropia oare eu, care de atatea rautati sunt vinovat, de Domnul Dumnezeul meu, Cel Ce-mi cunoaste si cele ascunse ale inimii mele. Ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din cer si sa ma arda pe mine, precum, oarecand, pe cei care in pustie, cu foc de la Dumnezeu, Domnul i-a ars.
Dar eu ce voi astepta de la cele ale mele, care cu multa si nemasurata greutate de pacate sunt infasurate?
S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel dreptcredincios, s-a intunecat mintea mea. De-a pururea ma intorc ca un caine in varsatura sa.
Nu es…