sâmbătă, 6 februarie 2010

Mă bucur cu tot sufletul meu de lucrurile simple!

Nu știu dacă v-am spus că prima mea dragoste a fost Cerul! M-am îndrăgostit de mică! Îmi place enorm să-l privesc, iar de câțiva ani folosesc ochelari de soare și aproape că pot să privesc și Soarele… Îmi dă o stare de fericire, simt cum mi se înalță sufletul… iar sentimentul acesta îl am indiferent de starea mea materială, de starea sănătății, sau de starea inimii mele…
O stare de imensă bucurie mi-o dă și motanul meu… îl ador și îmi place foarte mult să-l văd cum doarme, cum se joacă, cum mănâncă, cum vine la mine în brațe. Spre exemplu atunci când ajung acasă avem un ritual… el vine în holul de la ușă, eu îl salut, el îmi răspunde, apoi eu mă las jos la nivelul lui, iar el își întinde labele din față în jurul gâtului meu și mă pupă pe frunte… este adorabil, transmite atâta iubire, tandrețe încât nu ai cum să nu-l iubești… Prietenii mei care îl cunosc, atunci când vorbesc la telefon mă întreabă de el pentru că a reușit să se bage în sufletul tuturor, chiar și al celor care nu simpatizează pisicile.
Mă bucur foarte mult de florile mele și de cele pe care le văd afară…
Mă bucur când ascult muzica pe care eu o iubesc. Îmi place foarte mult pianul, dar și vioara, trompeta, toba.
Mă bucur când am camera curată și ordonată… îmi place tare mult și de ceva vreme am început să-mi aprind candela. Când o văd aprinsă, fie că este zi, fie că este noapte, îmi dă o stare de bine, mai ales că am așezat-o în fața a doi ingerași și lumina de la candelă le face să li se vadă chipul mai frumos.
Îmi place să scriu, chiar îmi place foarte mult, este un sentiment care adormise, dar cu ajutorul temelor de la Seminar mi-am dat seama că s-a trezit și se transformă în pasiune... îmi place să-mi aștern gândurile pe pagină, chiar dacă șchiopătez și încă o fac ca un începător, important este că îmi place, simt palpitația degetelor când ating tastele, iar asta mă face fericită; îmi place să îngrijesc de flori, plante; îmi place să creez, fac și eu goblen (mai am un pic și termin primul tablou), modific haine, fac aranjamente florale; îmi place curățenia și ordinea; îmi place să mă plimb; îmi place să privesc la casele noi, dar și la cele vechi și mă imaginez în curtea mea; îmi place să lucrez după o strategie, nu-mi fac jobul la voia întâmplării, ci cu seriozitate. Și încă îmi place să mă cred o prințesă!
Mă bucur de realizările mele, mă bucur de obiectele vestimentare pe care mi le cumpăr, mă bucur de o plimbare făcută pe vreme frumoasă, chiar dacă sunt singură (mă refer la oameni, că așa știu că nu sunt singură și că Doamne, Doamne e acolo Sus și mă călăuzește și de multe ori chiar asta îmi place, că în plimbarea mea ridic capul și vorbesc cu El).
Mă bucur de foarte multe și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă pot bucura chiar dacă sunt lefteră și am datorii, chiar dacă nu am „prințul” meu…
VL
***
Doamne, binecuvântează
Inima care Te slăvește în lucrurile și lucrările care par mici în ochii oamenilor, dar pe care Însuți le-ai făcut loc de întâlnire cu măreția și milostivirea Ta. Când Te urmăm acolo, învățăm de la Tine, Blândule și Smeritule cu inima, cât de copleșitoare e taina creației și cât de mare e taina omului, a acestui plăpând inel de legătură între văzut și nevăzut și, prin Fiul Tău, între creat și necreat!
Vino Doamne, și ne curățește pe toți, de întinarea păcatului și fă-ne temple vii ale Duhului Tău Cel Sfânt!
Cu dragoste și recunoștință,
Maica Siluana
Trimiteți un comentariu