Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2010

Praznicul singuratatii si masura copilariei

Ciprian Voicila

Când ai pierdut sensul religios al unei sărbători arunca-ti o privire spre icoana în care se reflecta sărbătoarea si ea te va invata totul. Textul evanghelic simte nevoia sa se desfasoare. Are nevoie se spatiu, de timp si de cuvinte ca sa se faca inteles. „A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit intru intimpinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvintat este Cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel! Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iata Imparatul Vine, sezind pe manzul asinei”. Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El, si ca acestea I le-au facut Lui. Deci da marturie multimea care era cu El, cand l-a strigat pe Lazar din mormant si l-a inviat din morti. De aceea L-a si intimpinat multimea, pentru ca auzise ca El a facu…

Primavara

Abia aștept sa înflorească pomii, sa simt mirosul florilor și sa vad iarba verde răsărind.
Pomii au înmugurit deja și ii urmăresc în fiecare zi, sa-i vad inflorind.
***
Mâine e Duminica Floriilor după care urmează Săptămâna Mare despre care va recomand călduros sa citiți aici: Săptămâna Patimilor, pe blogul Nataliei.

Cel dintâi sunt eu...

Stai, cu lumânarea aprinsa, in fata ușilor împărătești, din icoana Hristos te privește cu nesfârșită mila si duioșie, dar si cu o anumita severitate. Ai venit încetișor la chemarea preotului: "Cu frica de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste sa va apropiați!" Frica de Dumnezeu (in accepția ei reala: pozitiva) ti-e, parca, mai mare decât oricând, credință ai, căci altfel nu te-ai afla aici (dar asta nu-i chiar mare lucru - și dracii au!), cât despre dragostea ta, știi doar ca nu este pe măsură. Ești de tot pierit, ti-e teama sa nu fii alungat deodată ca unul care nu ai haina de nunta, sa nu ratezi întâlnirea mult dorita, precum altădată fecioarele cu candela goala...

Te-ai spovedit, pe cât ti-a fost în putere ție și duhovnicului tău s-o faceți, ai fost dezlegat de atâtea și atâtea păcate, o lista lunga a fost citita în acest sens si aproape ca nu era păcat pe care sa nu-l fi făcut, măcar cu gândul. Dar duhovnicul a rămas în urma, te veghează even­tual de departe cu rugăciunile…

Dumnezeu nu este autor al raului (3)

Raul e una din cele mai vechi si mai generale probleme care frământă pe om aproape de la apariția lui. Viata însăși este o forma a luptei duse împotriva răului, căci nu se poate spune ca omul si societatea n-au încercat, de-a lungul timpului, sa combată răul.

Raul nu e o problema simpla. Daca, asa cum s-a zis, el e numai în om, iar binele e în tot restul creației, atunci Dumnezeu rămâne in afara problemei răului. In cazul acesta, răul lucrează după capriciile sau legile sale, prezentându-se ca o forță independenta si nestăvilită de nimic, în fata căreia Dumnezeu rămâne neputincios. Daca, însă, ca în cazul lui Iov și altele asemănătoare, răul a fost permis ca o incercare cu scop bun, aceasta înseamnă ca nu numai binele, dar si răul, depind, intr-un anumit fel, de Dumnezeu. In ce fel? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, e necesar, in prealabil, sa raspundem la alte doua intrebari: care e natura raului si care e origina raului?

Ce e răul? Definițiile abunda, fără ca una din ele sa se f…

Azi

La mănăstirea Bârsana

Terirem

Creştinii într-o vreme atât de mult L-au iubit pe Dumnezeu încât au simţit că toate cuvintele de laudă pe care I le aduc, nu sunt suficiente să exprime tot ataşamentul lor faţă de El. Şi oricât Îl lăudau, şi oricât Îi cântau, simţeau că nu e de ajuns, observau că cuvintele sunt neputincioase să exprime întreaga lor trăire! Aşa că s-au gândit să inventeze un cuvânt necuvânt, o glasuire fără valoare semantică, pe care să o umple doar cu trăire, fără explicaţii raţionale! Aşadar au inventat teriremul, un fel de lerui ler! Şi l-au cântat astâmpărându-şi setea de ai grăi Lui Dumnezeu din inimă! Aşa şi eu, despre aceste sărbători şi zile ce s-au abătut din mila lui Dumnezeu peste mine nu pot să zic decât: TERIREM, TERIRERIREM, TE-RI-REM, TE-RI-RE-RI-REM… (Pr. Ionuţ Margin, Blogul – Un fel de a mărturisi)
via L.D.

Până nu vom simți iubirea și mila lui Dumnezeu față de om, față de ultimul păcătos...

(...) Și care este voia lui Dumnezeu? Este aceea de a fi, de a deveni ca Dumnezeu: frumos, bun, fericit, puternic, știutor, iubitor, iertător, creator... Și aceasta se întâmplă atunci când eu primesc în puterile create ale sufletului meu puterea necreată a lui Dumnezeu și lucrez împreună cu această putere conform informației dumnezeiești și nu celei dobitocești sau drăcești. Da, Dumnezeu așa ne-a făcut, cu un „gol” în ființa noastră, în sufletul nostru, în partea lui cea mai de sus - Duhul. Prin acest „gol” a intrat Viața Lui în noi, când a suflat Suflarea Lui de Viață în fața lui Adam. Prin acesta curge Viața Lui dumnezeiască în noi, ca energie necreată numită har, atunci când nu ne întoarcem fața de la El. Atunci este omul „suflet Viu", adică se împărtășește de Viața Dumnezeului Celui Viu. Când se rupe de Dumnezeu, pierde legătura și harul și duhul său moare, prin el nu mai vine harul, lumina dumnezeiască, și sufletul zace în întunericul nevoilor și impulsurilor biologice de la…

Colectia ,,Cuviosi stareti de la Optina" (2)

Stareţul Nectarie de la Optina a fost ultimul dintre păstorii alesi ai acestei vestite mănăstiri din Rusia centrală. Ieroschimonahul Nectarie (1853-1928) a purtat crucea slujirii stăreţeşti în anii celor mai grele încercări ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi pentru poporul rus, în anii persecutării creştinilor, ai ateismului, ai războiului fratricid şi ai foametei. Însuşi Stareţul a trecut prin aceste încercări, a fost persecutat şi exilat. În anii groaznicelor ispite, el nu a purtat numai crucea încercărilor sale ci a luat asupra lui şi nenorocirile, privaţiunile şi jugul păcatelor multor oameni. Întreaga sa viaţă a fost întruparea propriului său îndemn:
„Totul se dobândeşte prin rugăciune... Când vei fi supărat şi deznădăjduit atunci să spui doar - Doamne cruţă-mă, mântuieşte-mă şi miluieşte pe robul Tău!... În orice timp vă veţi afla, orice aţi face: şedeţi, mergeţi sau lucraţi, spuneţi din toată inima: «Doamne miluieşte!». Când vor fi dureri şi nu le veţi putea duce, atunci îndreptaţi-…

Colectia ,,Cuviosi stareti de la Optina" (1)

Mănăstirea Optina sau Pustia Optinei (Optinakaya Pustyn) ocupă un loc aparte în istoria vetrelor de duhovnicie ale Bisericii Ortodoxe. Acest fapt a fost consfinţit în 1996 când Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat 14 stareţi care se nevoiseră în Mănăstirea Optina. Evenimentul a oficializat ceea ce evlavia credincioşilor statuase de aproape un secol: locul Stareţilor Optinei era în calendarul Sfinţilor Bisericii dreptmăritoare. S-a mai hotărât ca 11 octombrie să fie data de prăznuire obştească a acestora.
Cunoscând dragostea credincioşilor români faţă de stareţii Optinei, Editura Doxologia întâmpină primăvara lui 2010 cu un proiect de anvergură, publicarea unei impresionante colecţii de 14 volume, intitulată: „Cuvioşi stareţi de la Optina”. Ineditul acestei iniţiative constă în publicarea integrală a vieţilor celor 14 mari stareţi din Pustia Optinei, acest demers fiind unic pe piaţa de carte creştină din România şi poate fi comparat cu editarea de către Mănăstirea Sihăstria a binecunoscut…

Pedeapsa neimpacarii

Cum pedepsește Dumnezeu înverșunarea se vede si din ur­matoarea pilda: La Lavra Pecerska traia un ieromo­nah pe nume Tit. El avea mare sim­patie si prietenie catre un diacon pe nume Evagrie. Se minunau multi de prietenia lor sincera. Insa diavolul i-a facut sa se certe in asa fel, ca nu mai vroiau nici sa se vada, nici sa stie unul de altul. Pe cand unul cadelnita in biserica, celalalt fugea de tamaiat, iar daca nu reusea sa fuga, celalalt nu ca­delnita in dreptul lui. A trecut multa vreme. Amandoi au trait in acel intu­necat pacat si, neimpacati fiind, indrazneau chiar sa se impartaseasca. Fratii ii indemnau sa se impace, insa ei nu voiau sa ia aminte la aceasta.

Dupa purtarea de grija a lui Dum­nezeu, preotul Tit s-a imbolnavit atat de rau, ca era pe patul de moarte. Atunci el a inceput sa-si planga cu amar pacatul si a trimis sa-l roage pe diaconul Evagrie, din partea sa, ca sa-l ierte. Diaconul nu numai ca nu l-a ier­tat, ci l-a blestemat cu cuvinte grele. Fratii, vazandu-l pe Tit …

„Este scris tot, la spital, cum a murit, cum a înviat…”

Maica Serafima (Mănăstirea Bănceni, Ucraina)
„Ce a câştigat ea, nimeni nu îi va putea lua”

Despre minunile petrecute, ani de-a rândul, la Mănăstirea Bănceni (Ucraina), deja multă lume vorbeşte, în fapt de taină şi de bucurie. Aflată la doar 20 kilometri de Cernăuţi, de doar 14-15 ani, într-o pitorească aşezare românească, Mănăstirea aceasta şi-a dobândit deja renumele de lavră, în care Dumnezeu pogoară mereu, vizibil, dăruind binecuvântare. Aici, de câţiva ani, prin grija Pr. Mihail Jar (inima de foc a mănăstirii), aveau să-şi închine viaţa lui Hristos peste 100 de monahi şi peste 100 de măicuţe (aflate la altă ctitorie, în aşezarea românească a Boianului). Iar, ceea ce ţine cu totul de spaţiul minunii, undeva în apropierea Bănceniului, Părintele Mihail adăposteşte, în condiţii absolut de vis, peste 150 de copii orfani. Mulţi dintre ei, măcinaţi de boli fără leac, şi-au aflat aici izbăvirea. Trei fetiţe bolnave de SIDA, în ultimul stadiu, s-au vindecat, de curând, la rugăciunile obştii …

Vasile Voiculescu- Bucuria e cel mai mare mister sufletesc

Gânduri alese

Bucură-te!
Studiul bucuriei - analiza ei în opoziţie cu durerea. Durerea e palpabilă, accesibilă, fizică, o localizezi în mână, în picior. Bucuria e cel mai mare mister sufletesc… Nu o simţi nicăieri şi e în tine. Durerea vine din afară, pe calea văzduhului şi a intemperiilor, se hrăneşte cu spaţii, se adapă cu timp. Bucuria vine dinăuntru şi-ţi umple fiecare celulă cu osanale. Bucuria e fără motiv lumesc şi e cel mai înalt extaz al omului.

Durerea e un val, bucuria – marea…

Durerea e pârghia vieţii.
Apasă cu un capăt, dar cu celălalt ridică.

Bucuria e o minune neştiută şi nefolosită de om. Noi o întrebuinţăm ca cineva care nu ar şti să zboare cu aeroplanul şi s-ar mulţumi să alerge cu roţile, dar pe pământ.

Dacă ţi-ai îngropa bulbul inimii în pământ, ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună ?

Cugetaţi în ceasurile vii ale vieţii, nu amânaţi cugetările tocmai pentru ora morţii. Căci atunci nu mai puteţi avea gânduri, ci, ca într-un apocalips al propriei vieţi, vedenii şi d…

Vasile Voiculescu- Eu socotesc credincioşia o însuşire organică, o cristalizare specială a vieţii noastre

Confesiunea unui scriitor şi medic
- fragmente -

Multe din lucrurile pe care îmi cereţi să vi le destăinuiesc sunt nu numai fără putinţă de împărtăşire, dar îmi sunt chiar mie misterioase. Deşi ale mele, le simt inaccesibile.

Versurile mele cu caracter religios sunt mai puţin chiar decât o aluzie la aceste realităţi tainice, aşa cum o hartă arată linii în loc de munţi reali ori ape şi traduce în cifre cotele înălţimilor. Nu ne vom putea înţelege decât prin simpatie şi identitate de experienţe lăuntrice.

Îmi cereţi să vă spun ceva despre credinţă, măcar despre credinţa mea ?

M-am născut pe ţărmuri de ape mari şi m-am trezit ştiind să înot. Vă pot desluşi toate felurile de a înota, dar despre înot în sine nu v-aş putea articula un singur cuvânt valabil. Cum v-aş putea învăţa acea împletire deplină a trupului cu apa, acel instinct definitiv de siguranţă care face din scufundare o plutire, acel ritm de respiraţie mlădiată pe val, cu deschiderea pieptului într-un unghi pe care nu l-ar putea det…