Treceți la conținutul principal

Un vierme mic

de Costache Ioanid

E noapte. La o masă, aplecat peste hârtie,
Cu-abecedaru-n faţă, stă un copil şi scrie.
Dar lângă el, vicleană, din luciul filei roze,
Zâmbeşte o şopârlă din cartea lui cu poze.
Acum copilu-şi pune creionul între dinţi.
"...Şopârlele-s frumoase... şi-s repezi... şi-s cuminţi."
Uşor el dă o foie. Şi alta... Şi-ncă una.
Apare papagalul... păunul şi păuna...
Şi un cocoş cum scurmă, hrănind o găinuşă,
Şi un... Dar stai... afară... cine-a scâncit la uşă?
Baiatul stă şi-ascultă. E-o voce sau părere?
Se duce-n prag şi strigă: "E cineva?" Tăcere.
Ba nu. E-o voce subţire. Auzi? Mi-e frig... îngheţ...
Copilule, deschide pentr-un sărman drumeţ!
Dar cine eşti? Mi-e frică. Sunt mic... Să-ntreb pe tata!
Nu-l întreba! Deschide că ploaie cu găleata!
Dar cine eşti? Un vierme... O, viermii nu prea-mi plac.
Dar eu sunt mic... o scamă... Şi, când mă fac covrig,
Abia mă vezi. Hai trage zăvorul că mi-e frig!
Şi i-a deschis baiatul: Noroc şi seara bună!
Noroc... Dar unde-i ploaia? A stat... Nu vezi că-i lună?
Hi-hi! A fost o glumă ca să mă laşi pe prag...
Dar stai, nu-nchide uşa, că după mine trag
Un vechi şi bun amic, un şoricel din pod...
Sunt eu! Dar cartea unde-i! Ia dă-mi-o să ţi-o rod!
Apoi o să dăm fuga prin mese şi prin blide
Să facem mii de pozne. Dar stai, mă rog, nu-nchide,
Că trag şi eu cu coada o bufniţă flămândă!
O bufniţă? Mi-e frică! Dar bufniţa e blândă...
Sunt bufniţa! Priveşte în ochii mei rotunzi.
De-acum să umblii noaptea şi ziua să te-ascunzi!
Să fii ascuns de mama, de tata... Stai puţin.
Ia mai lărgeşte uşa să intre şi-alt vecin...
Eu! Mă cunoşti. Sunt vulpea. Şi cred că mă iubeşti...
Eu ştiu că vulpea strică... Ce? Viile? Poveşti!
Dacă asculţi de mine am să te-nvăţ să furi!
Dar e păcat... N-ai teamă! Nu spune în Scripturi
Că apele furate mai dulci sunt, mai plăcute?
Şi-acum...deschide-n lături, că vine...vine iute...
O zînă fără seamăn! Zâmbind să-i ieşi în cale
Slăvitei caracatiţi! Încolăcimii sale!
Nu, n-o primesc! Mi-e frică! Afară! Prea târziu...
Căci bufnita şi vulpea şi soarecul cenuşiu
Dau uşa de perete. Şi umede ventuze
Se prind în rotocoale pe umeri, peste buze...
Ce rece-mbrăţişare! Cum i se frânge trupul!
”Aşa! Sunt desperarea! Acum apare lupul!”
Vai! în chenarul uşii doi ochi de foc se-arată...
E lupul ce rânjeşte... şi vine... vine..."Tată!"
Ca trăznetul loveşte o flacără pe lup.
Iar umedele braţe de pe copil se rup.
”Tu dormi?” îi spune tata.”Şi lecţia n-ai scris!”
Ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost... vis...

"Minciuna nu-i o crimă", se spune câteodată.
"E-un vierme mic, ce trece. Şi floarea-i tot curată..."
Nu floarea nu-i curată! Un vierme nu-i ca roua.
Întâia ta minciună aduce pe a doua.
Întâi e-o verigă, apoi un lanţ: robia.
Visarea trage lenea, şi lenea lăcomia.
Apare băutura, desfrâul, furtişagul.
Şi-apoi când desnădejdea, trecând în fugă pragul,
Te face să-ţi curmi viaţa sau să te-mbete crima,
Cine-a deschis zăvorul? Doar o minciună... Prima.
Minciuna e o crimă! E-o crimă orice pată!
Când vine micul vierme, tu strigă-n grabă: "Tată!"
Prin sângele salvării loveşte-l pe duşman!
Alungă primul oaspe, căci ultimu-i Satan!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.