Treceți la conținutul principal

Ajutorul Bunului Dumnezeu

De multe ori, trecem pe stradă, ne uităm în stânga și în dreapta, trecem, fără să observăm ceva, oricât de mult ne-am uita. Observăm lucruri, plante, animale, oameni, tot felul de mașini.... dar de fapt nu observăm nimic. NU vedem cu ochii minții și ai sufletului ajutorul și dragostea Bunului Dumnezeu pentru noi. Este o vorbă a unui sfânt, anume că dacă am observa cât de mult ne iubește Dumnezeu, nici un om nu s-ar mai plânge că e greu sau că nu se poate. Bineînțeles că nu sunt exact cuvintele sau mai bine zis citatul respectiv. Totuși, ideea expusă e aceeași din cuvintele sfântului. Nu îmi doresc să fac o pledoarie asupra vorbelor sfinților, pentru că nu sunt vrednic să îi citez și să îi comentez. Ceea ce vreau este să trag un semnal de alarmă, sau mai blând spus, să îi rog pe toți cei ce vor citi acest mesaj să se uite în jur și să observe ajutorul Bunului Dumnezeu și cât de mult ne iubește El. Asta vom observa în florile care ne încântă privirea, în imaginea copilașilor care aleargă și se joacă bucuroși de zilele călduroase și de razele soarelui, în zâmbetul celor care apreciază ceea ce facem, dar cel mai bine se observă ajutorul Bunului Dumnezeu în noi înșine. Știu că toți avem încercări, că ajungem de multe ori să zicem că nu mai primim acel ajutor dar trebuie să „vedem” și să „observăm” acest ajutor plecând de la simplul fapt că trăim, că ne trezim în fiecare dimineață și putem vedea lumina soarelui, că suntem pe acest pământ, iar Bunul Dumnezeu, iertând multele noastre păcate, ne dăruiește zile, și bucuria de a trăi. Sigur că aș putea fi considerat un visător sau ceva de genul acesta. Nu știu dacă este așa sau nu, știu sigur că ajutorul Bunului Dumnezeu l-am primit, și nu o dată, ci clipă de clipă, iar pentru aceasta nu am cuvinte de mulțumire. Sper însă că măcar încercarea de a mă strădui să nu mai greșesc în fața Lui să fie un semn de mulțumire față de marea Sa iubire față de oameni. Închei cu un îndemn pentru cei ce citesc acest mesaj și anume: să ne aplecăm un pic mai mult și să observăm mai atent ajutorul, dragostea și marea Sa iubire față de noi oamenii, ființe păcătoase. Sărut mâna Măicuță, și mulțumesc că ați oferit posibilitatea aceasta de a comunica prin acest tip de mesaje.
Cu respect,
ILIE
*
Dragul meu Ilie,
Ce spui în frumosul tău mesaj e fundamentul pe care avem nevoie să ne zidim ființa! Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu la zidirea noastră! Adică, noi facem ce ne cere El ca să ne poată face ce ne-a gândit din început. Învățând de „la toate” să simțim iubirea Lui, vom îndrăzni să ne privim cum suntem, să ne arătăm Lui cu pocăință în cele căzute și să primim mila Lui vindecătoare cu înțelepciune și vrednicie, adică hărnicie!
Cu respect și rugăciune,
Maica Siluana

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.