Balsam pe rană (din răspunsurile Maicii Siluana)

Stăm astfel şi plângem amândoi, de o parte şi de alta a uşii, Unul după altul

Fetiţa mea iubită,

Cât timp ne împotrivim răului din noi nu putem ieși din capcană. Domnul spune: „nu vă împotriviți celui rău”! E uimitor, nu? Dar e singura ieșire pentru că împotrivindu-ne, devenim răi. Dar, atenție, a nu ne împotrivi nu înseamnă să facem ce ne cere, împinge sau obligă răul, ci doar să nu-i dăm din energia noastră luptându-ne cu el. Să-l simțim, să-l vedem, să-l numim dacă avem cuvinte, să-l îndurăm ca rău dar fără să ne identificăm cu el. Să avem conștiința clară că noi nu suntem răul. Că răul este în noi, dar nu este noi! Și, cu acel ceva, acel cineva din noi care nu este răul, să alergăm la Domnul arătându-ne pătimirea și cerând eliberarea. Vei descoperi cu uimire că răul nu mai are nici o putere asupra ta, chiar dacă o vreme îi mai simți presiunea sau sfâșierea. Dincolo de zona vulnerabilă a ființei noastre, se află lăcașul Bucuriei. Ai nevoie doar să accepți sfâșierea trecerii prin zona minată. De mână cu El!
Calea, Elina mea iubită, este această arătare-chemare lăuntrică în chiar momentul durerii, căderii, rușinii, deznădejdii... Vrăjmașul are putere asupra noastră doar atâta vreme cât căutăm alinare, ușurare, descărcare, anesteziere împotriva durerii la capătul căreia este Domnul, Cel ce a biruit moartea cu moartea Sa!
De mare ajutor îți va fi și acceptarea, pe care te rog s-o duci până la capătul său de trăire, faptului că toată suferința pe care ne-o produce răul din noi este o suferință de gânduri și sentimente care ne amenință și chiar sperie că nu suntem buni și că Dumnezeu ne va stârpi fără milă pentru asta. Este iadul din noi, este iadul minții nostre, este iadul în care Domnul i-a cerut Sfântului Siluan să-și țină mintea și să nu deznădăjduiască. Să creadă în Dumnezeu iubire, în Dumnezeul Care iartă și iubește fără nici o condiție pe tot omul care alerga la El.
Știi, Dumnezeu nu așteaptă să ne facem mai întâi buni și apoi să alergăm la El ca să ne felicite, ca să ne dea o cunună de biruitori. Și nici nu ne cere să ne odihnim de răutatea noastră și abia apoi să ne ducem la El. Ci ne cheamă așa răi, răniți, obosiți, zdrobiți! Ce va face cu noi de ne vom duce, tu știi deja multe și, vei vedea în curând mult mai multe și ne vei povesti și nouă pentru că deja ești la Întâlnire!
Cu dragoste și recunoștință pentru onestitate și vitejie,
Maica Siluana