Dovada de prietenie

Pictorul Luchian era foarte bolnav. Boala sa grava era însoțită de un tremur al mâinilor. Luchian a luptat din răsputeri sa picteze pana la sfârșitul zilelor sale, efort care s-a sfârșit cu procese intentate de dealerii de arta care nu-i mai recunoșteau tușele tremurânde si îl acuzau ca-și pune semnătura pe falsuri ca sa câștige mai mult. Într-una din diminețile acelor ultime zile, Arghezi l-a sunat pe Luchian care, plângând, ii spuse ca doar cu o seara înainte George Enescu a venit la el în timp ce zăcea în pat și, fără sa aprindă lumina, fără sa spună vreun cuvânt, a scos vioara și i-a cantat lui timp de doua ore, fără oprire.