sâmbătă, 10 iulie 2010

Povaţa

Acum câțiva ani eram studentă la o facultate cu dublă specializare ceea ce însemna că aveam aproximativ 14 examene pe sesiune ceea ce presupunea mult efort în fața surmenajului.
Mă aflam la penultimul examen (latină) și pur și simplu nu-mi mai găseam energia necesară de a mă aduna și a mă pregăti iarăși. Fiind într-o situație așa de delicată m-am gândit să încerc să-mi sun duhovnicul (care se afla într-o mânăstire unde semnalul nu era decât pe alocuri). Am sunat și spre bucuria mea mi-a răspuns o voce care după ce mi-a auzit apelativul ”săr' mâna părinte” a spus că părintele momentan nu este dar îi pot lăsa un mesaj. Ceea ce am și făcut: mi-am exprimat slăbiciunea într-un mesaj și i-am cerut să mă pomenească la rugăciuni, eventual să-mi dea un sfat.
Răspunsul său nu a întârziat să vină:
”Citindu-ți mesajul îți înțeleg simțirea mai ales în aceste momente sensibile. Situația ta îmi amintește de un banc. Se zice că doi prieteni au participat la o cursă de alergare, 100 m garduri. Cursa a fost foarte obositoare, iar unul dintre ei a renunțat neștiind cât mai are, și a preferat să se întoarcă (nu știa că se afla la gardul al 99-lea). Astfel și-a mai adăugat la cursa sa 99 m, iar celălalt care nu a renunțat a câștigat și l-a asteptat mult timp pe prietenul său care a ales să se întoarcă (spectatorii l-au numit nebun pe cel ce a renunțat aproape de final). Alege tu spre ce vrei să optezi!”
Imediat ce am citit mesajul mi-am dat seama că sunt aproape fie de situația câștigătorului, fie de cea a ”nebunului”. Numai de mine depindea alegerea. Normal că mi-am adunat forțele și ”am câștigat”, dar numai cu ajutorul dat de acel mesaj.
...și nu se sfârșește aici. După scurt timp, când m-am întâlnit cu duhovnicul meu i-am mulțumit pentru mesajul venit la momentul potrivit... la care el a fost cam nedumerit, neștiind despre ce vorbesc. După ce i-am explicat, mi-a spus că nu mai era în posesia telefonului de ceva vreme căci i se furase. Ulterior am aflat că cel ce mi-a trimis mesajul cumpărase telefonul de la un bișnițar...
Iată că Dumnezeu e în fiecare dintre noi și, cu adevărat, nu te costă nimic o vorbă bună dar valorează atât de mult!
C.C.

Sursa

4 comentarii:

Dana spunea...

Minunat! Credinta, intentia de a asculta duhovnicul, duc la primirea raspunsului potrivit, pe orice cale, prin oricine. Domnul lucreaza prin oameni.

Alina Villanova spunea...

Tare frumos!

corina spunea...

m-am minunat si eu de aceasta povestire.Dumnezeu inca face minuni!O seara binecuvantata!

Ramona spunea...

Asa e, Dumnezeu lucrează prin oameni.
Va multumesc pentru mesajele lăsate.
Dumnezeu sa va binecuvânteze.