Rugăciunea de dimineaţă a părintelui Sofronie

Împărate Sfânt, cela ce eşti mai nainte de toţi vecii, Fiul Tatălui şi Cuvântul lui cel împreună fără de început şi împreună vecinic, Iisuse Hristoase, Făcătoriul Ceriului şi al pământului, Ziditoriul meu, carele prin atotziditoare porunca ta ai scos toate dintru nefiinţă, şi pre mine întru această viiaţă m’ai adus, cela ce bine ai voit a-mi dărui în scăldătoarea Botezului harul naşterii ceii de Sus în Sfântul Duh, şi a pune pecetea Darului acestuia pre mădulările trupului meu în Sfânta Taină a Mirungerii, cela ce ai pus în inima mea dorul de a căuta pre tine, Unul Dumnezeul cel Adevărat – auzi rugăciunea mea. Că nici lumină am, nici bucurie, nici înţelepciune, nici viaţă, nici putere afară de tine; dară nici vrednic sânt, pentru mulţimea păcatelor mele, să caut către tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul tău, că "tot ceea ce veţi cere în rugăciune, crezând, veţi priimi" şi "tot ce veţi cere întru Numele meu voiu face vouă," îndrăznind chem către tine: Binecuvântează, Doamne, ziua aceasta, carea mi-o ai dat, pentru cea negrăită bunătatea ta; şi mă învredniceşte, în puterea binecuvântării tale, ca toată fapta şi cuvântul din ziua ce încep acum, să le săvârşesc, însuţi pentru tine, spre slava ta, în frica ta, dupre voia ta, în duhul întregii cugetări şi al curăţiei, al smeritei cugetări, al răbdării, al dragostei, al blândeţii, al păcii, al bărbăţiei, al înţelepciunii, cu rugăciune, şi în tot ceasul amintindu-mi că pretutindenea eşti.
Aşa, Doamne, pentru nemărginită bunătatea ta, cu Duhul tău cel Sfânt mă povăţuieşte întru tot lucrul şi cuvântul cel bun, şi-mi dăruieşte fără poticnire să trec toată calea vieţii înaintea feţei tale, ca nici o fărădelege să mai adaug dreptăţii carea o ai descoperit nouă.
Doamne, cel mare şi multmilostiv, îndură-te spre mine, cela ce rău mă pierd; să nu ascunzi dela mine faţa ta, nici căile mântuirii tale; iară de mă va duce voia mea cea stricăcioasă pre alte căi, atunci nu mă cruţa, Mântuitoriul meu, şi cu sila mă întoarce la calea ta cea sfântă. Căci tu, Cunoscătoriule de inimi cel bun, cunoşti toată nimicnicia mea, şi nebunia, toată orbeala mea, şi toată nepriceperea; dar şi durerea inimii mele, şi suspinurile sufletului meu înaintea ta sânt. Pentru aceasta mă rog ţie: auzi-mă în scârba mea, întăreşte-mă de Sus cu puterea ta; ridică-mă, pre cel doborât de păcat, slobozeşte-mă, pre cel robit de patimi, tămăduieşte-mi toată rana cea ascunsă, curăţeşte-mă de toată întinăciunea trupului şi a duhului; păzeşte-mă de tot lucrul şi cuvântul stricătoriu de suflet, de toată mişcarea cea lăuntrică şi cea dinafară, ţie neplăcută, şi aproapelui meu nefolositoare. Arată mie, Doamne, Calea în carea voiu merge, Însuţi mă învaţă ce mi se cade să grăiesc; iară de este voia ta să tac, învaţă-mă cum, în duhul păcii să tac, nu scârbind, nici smintind pre fratele.
Rogu-mă ţie, lege pune mie în căile poruncilor tale, şi nu mă lăsa până la suflarea mea cea mai de pre urmă să mă înstreinez de Lumina Aşezămintelor tale, până ce va fi porunca ta singura lege a întregii mele firi: şi cea vremelnică şi cea vecinică.
Dăruieşte mie, Doamne, să ajung la cunoştinţa Adevărului tău. Prelungeşte-mi viaţa până voiu aduce ţie roada de pocăinţă adevărată; să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici în ceasul întunecării mele, ci, înainte de a mă întoarce în pământul dintru care am fost luat, binevoieşte să mă întorc la tine, Dumnezeul meu, şi mai înainte de a părăsi această viaţă, să vază sufletul meu slava fiilor Învierii. Iar când, întru adâncul Înţelepciunii tale, ai rânduit a pune capăt vieţii mele pre pământ, atunci mai nainte fă mie cunoscută moartea mea, ca să se gătească sufletul meu spre a te întâmpina. În ziua aceea, cea mare şi sfântă mie, fii cu mine, Doamne, şi dăruieşte mie bucuria cea negrăită a mântuirii tale. Curăţeşte-mă de toată greşala cea văzută şi cea ascunsă, şi de toată fărădelegea ce se tăinuieşte întru cele dinlăuntru ale mele, şi mă învredniceşte să aduc răspuns bun înaintea Scaunului celui înfricoşat al Judecăţii tale.
Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri şi mari cer eu dela tine, Împăratul cel Preaînalt, dară nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcăciunea mea, nici urâciunea; ci, rogu-mă ţie, miluieşte-mă şi nu mă trece cu vederea, nici lepăda pre mine dela faţa ta, pentru preamultă îndrăzneala mea; ba mai vârtos şi înmulţeşte în mine această sfântă şi dreaptă îndrăzneală, şi întru puterea dragostei tale mă călăuzeşte pre urmele paşilor tăi. Dăruieşte mie, celui mai de pre urmă şi mai lepădat dintre toţi oamenii, să te iubesc pre tine, precum Însuţi ai poruncit nouă: din toată inima mea, şi din tot sufletul meu, şi din tot cugetul meu, din toată vârtutea mea; cu întreaga mea făptură îmi dăruieşte să te iubesc pre tine, Doamne.
Că Singur eşti acoperitoriul cel Sfânt şi atotputernic, şi apărătoriul vieţii mele, şi ţie rugăciunile mele aduc şi cuvântările de slavă, acum şi în vecii vecilor, Amin.

Comentarii

Loredana a spus…
foarte frumoasa si folositoare rugaciune.
eu nu o stiam, ma bucur ca am gasit-o aici la tine.
Ramona a spus…
Doamne, ajuta, Loredana.
Ma bucur mult.
carmen a spus…
Doamne ajuta-ne,noua pacatosilor.minunata rugaciune.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...

Paraclisul Maicii Domnului