Din satul de poveste.
In mijloc e biserica. Pe vremuri fusese înconjurată de brazi înalți care o protejau de ploi, de vreme grea, de igrasie. Unde vedeai brazii știai ca e biserica satului. Probabil ca oamenii care i-au tăiat vor planta alții. Sper sa fie asa. Casele nu se vad, dar sunt așezate de o parte și de alta a bisericii.
Totusi, unele locuri rămân neschimbate.
sâmbătă, 24 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Rugăciunile începătoare: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Împăr...
-
Dragii mei, vin cu o rugăminte pe care nu am făcut-o niciodată până acum. De data asta, eu am nevoie de ajutor pentru a repara acoperișul...
-
La 12 ani de la trecerea la Domnul a lui Virgil Maxim Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „...
5 comentarii:
Ce locuri minunate!
Foarte frumos. E satul bunicii tale? Inseamna ca fiecare ulitza si fiecare deal iti trezesc amintiri. Sedere frumoasa!
Azi am avut parte si eu de asemenea peisaje! :X
Mama, mama... bucurie! :D
MINUNATE SUNT CAILE TALE dOAMNE , LA FEL SI POTECILE PE CARE NE-AU DUS PASII. PAMANT ,VIBRATIE,SANATATE!
Cristina, e satul bunicii mele, satul mamei mele, satul frumoaselor mele vacante din copilărie... un sat binecuvântat de Dumnezeu.
Trimiteți un comentariu