Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2010

Gheorghe Petreus - Sublimul suferintei

Pe domnul Gheorghe Petreus l-am intalnit la Botiza, in tabara organizata de A.S.C.O.R. Cluj.
Marturia lui m-a impresionat si mi-a fost o adevarata lectie de credinta si de viata.
Intr-o seara a venit sa ne vorbeasca, sa ne impartaseasca din gandurile lui, sa ne vorbeasca despre viata lui, si a inceput simplu, asa cum este si dansul, un om simplu si cu mult bun-simt. Incerc sa imi amintesc cate ceva din toate astea, chiar daca a trecut destul de mult de cand l-am ascultat...
S-a nascut in anul 1967, in 5 iunie. Ii placea sa umble pe dealuri, sa alerge, sa se joace...dar la varsta de 12 ani s-a imbolnavit de o boala grava, poliartrita reumatoida, foarte dureroasa. Boala se manifesta prin dureri la incheieturi, febra si o stare de moleseala,  te macina incet, incet pana te pune la pat, te dor toate incheieturile , tot corpul, nu mai poti face nimic.
A fost la spital, dar medicii l-au trimisa acasa, ca nu aveau cum sa-l ajute.
Acasa statea doar inauntru, timp de 3-4 ani nu a iesit deloc a…

Minunea Sfântului Nectarie

Prima dată am auzit de Sfântul Nectarie acum vreo patru ani, când mama avea cancer la fiere. Dar pentru că era „specificat”pe Acatistul Sfântului (pe care-l primise de la cineva –cred că fusese luat de pe internet) ca, după vindecare, să se publice minunea (pe atunci nu erau în vogă blogurile), mama nu a luat în considerare Acatistul (ea era de felul ei mai emotivă, cum să publice aşa ceva şi, mai ales, unde, în care ziar?) lăsându-se astfel în mâinile Domnului şi ale Fecioarei Maria. Şi Domnul a hotărât să o ia la Sine, tocmai în 15 august, de Adormirea Maicii Sale, al cărei nume îl purtase. Nu voi şti niciodată dacă, în cazul în care ar fi citit ea sau eu (pentru ea) Acatistul Sfântului Nectarie, ar fi avut vreo şansă de vindecare, având în vedere că această formă de cancer este foarte rară, dar şi foarte rea, extinzându-se cu rapiditate la celelalte organe interne. Dar, nu ştiu, aşa a fost să fie.
După doi ani de la moartea mamei, a venit asupra familiei noastre un alt necaz: tat…

Manastirea Banceni

Dincolo de granita de nord a Romaniei la doar cativa kilometri, pe teritoriul Ucrainei, pe o colina inverzita, se afla manastirea Banceni, loc de profunda spiritualitate care ii aduna pe romanii din aceasta regiune. O biserica de mari dimensiuni strajuieste in mijlocul manastirii. Aici, dar si in celelalte biserici mai mici ale acestui asezamant monahal, se oficiaza slujba in limba romana. Petuniile care se revarsa de la cele trei etaje ale corpului de chilii si ale staretiei proaspat zugravite in culoarea turcoaz, aleile cu trandafiri de diferite culori, vasele cu flori de la intrarea trapezei, imbogatesc aceasta oaza de liniste de la marginea padurii.

The Selfish Giant, by Oscar Wilde

SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu…

Oameni frumosi

Călători suntem pe acest pământ




Un Părinte al bucuriei, Parintele Ciprian Negreanu, si elevi, studenti, medici, profesori, artisti plastici, muzicieni...

Gheorghe Petreus (autorul cartii Sublimul suferintei) si Parintele Ciprian Negreanu

Cine stă în Adevăr moare minciunii. Asta e mântuirea!

Măicuță, binecuvântați!
Astă noapte nu prea am putut să dorm... Cuvintele Părintelui „nu știu, tu știi!” răsunau în capul meu pentru că, v-am spus, eu căutam să văd ce vrea să-mi spună Dumnezeu prin atitudinea Părintelui... Să-mi fi spus mie Dumnezeu prin Părintele: „Nu știu Cristian, tu știi?!” Asta mă tot întrebam... Va rog acum să mă urmăriți cu atenție în cele ce s-au petrecut în mintea mea, așezați-vă comod și-L rog pe Dumnezeu să mă ajute să exprim cele ce m-a învățat.
Simțeam că Dumnezeu e de partea mea orice ar fi! Că și de-aş corupe eu toată creația Lui și L-aş lipsi de toți ceilalți oameni și ar rămâne numai cu mine la fel m-ar iubi, că El nu ține minte răul și nu ne judecă și nu ne condamnă, ci vrea să ne vindece dându-ne viața Lui.
De la gândul ăsta am început să „filozofez” și să vedeți REZULTATUL!
Mă gândeam: atunci când acceptăm că suntem păcătoși, cum vine asta? Că știam că am tendința când zic „sunt păcătos” să mă pedepsesc, după cum știți și cred că toți oamen…

La Nicula

Pelerinaj la Nicula, prin ochii mamei meleMama a mers la Nicula, de hramul sfintei manastiri Nicula, Adormirea Maicii Domnului. Crediciosii merg tot timpul anului la manastirea Nicula, dar de hram merg zeci de mii de oameni. M-a chemat si pe mine, dar n-am mers si mi-a parut rau a doua zi...
A ajuns putin dupa pranz si deja era adunata acolo o multime mare de oameni, ceea ce era impresionant. Oamenii erau asezati pe iarba, pe dealul in forma de amfiteatru, un amfiteatru natural, suportand arsita soarelui. Multe dintre femei aveau buchete de busuioc in mana.
Si-a gasit un loc langa un brad care a protejat-o de caldura soarelui si s-a odihnit un pic dupa drumul lung si obositor, pe care insa l-a facut cu drag si dor de Maica Domnului. Au venit de sambata randuri de credinciosi, pe jos, cantand imnuri de slava în cinstea Fecioarei Maria. Când soseau la mânăstire, înconjurau biserica de lemn cântând pricesne si multumind Maicii Domnului ca au ajuns cu bine la ea.
O, Maicuta sfântă
Cu …

Agni Parthene-Fecioară curată, rugăciune scrisă de Sfântul Nectarie

Agni Parthene este un imn închinat Maicii Domnului, imn compus în limba greacă de Sfântul Nectarie de Eghina (+1920).
Mai jos sunt câteva înregistari în diferite limbi ale acestei rugăciuni atât de frumoase.
Rusă

Engleză

Sârbă

Arabă

Coreană

Greacă

Română

Spaniolă

Franceză


via Matushka Anna, prayingwithmyfeet.blogspot.com

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului - IPS Justinian Chira

Cea mai odihnitoare plimbare

Mă gândeam în ultimul timp să plec undeva pentru câteva zile, să mă refac pentru că s-a adunat atâta tensiune în capul meu și simțeam că explodez. Astăzi, mi-a revenit acest gând stând singură în camera mea, dar apoi m-am răzgândit; pentru ce să mă amăgesc pe mine însămi, n-o să se schimbe nimic, știam că încerc să fug iar de mine, nicio excursie nu avea să-mi redea liniștea interioară, așa că nu știu cum am început să mă „joc” și să-L rog pe Dumnezeu să mă însoțească într-o plimbare pentru că așa ceva n-am mai făcut, doar noi doi, nestingheriți de nimeni. Știam că n-o să mă refuze, că de aia este Dumnezeu, nu mi-am pus nici problema timpului din același motiv, și uite așa cu îndrăzneală, încredere, dar și cu un pic de timiditate am început să mergem. I-am spus că va fi o plimbare prin inima mea, prin viața mea, trecută și prezentă, iar El nu a zis nimic doar mă urma liniștit așteptând ca eu să vorbesc. Am început să-L bombardez cu întrebări, cu acuzări, cu plâns real pentru durerea c…

Mâinile sunt ochii mei

Fetiţa are vreo trei anişori. Merge seară de seară cu bunica la biserică, la Paraclisul Maicii Domnului. Prima dată am vazut-o duminică la biserică, în braţele bunicii. Greu trecea neobservată o fetită aşa de mică în haine de sărbătoare, cu chip frumos, curat, luminos, dar...fără lumina ochilor.
Mai târziu am vâzut-o mergând spre casă ţinută de mâini de bunica şi de o fetiţă mai mărişoară. Bucuroasă, senină. Unii oameni se opreau din drumul lor, o mângâiau pe cap şi îi spuneau că e frumoasă.
*
Tocmai începuse Paraclisul. Tinerii cântau în strană cu dragoste, trăiau toţi ceea ce cântau sau citeau. Trăiau rugăciunea.
Soseşte şi bunica însoţită de cele două fetiţe. Lasă poşetuţa roşie pe un scaunel şi merg să se închine.
Pe o masă mare e o cruce şi alături e icoana Maicii Domnului. Bunica se închină, se apleacă şi sărută crucea apoi o ia în mână şi o apropie de buzele fetiţei. Dar fetiţa îi ia din mâini crucea în manuţele ei, vrea să ţină crucea în mână şi să o sărute singură.
Apoi bunic…