Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2010

Azi

Era azi la pranz. Soare. Placut. Asteptam obosita tramvaiul, singura pe un refugiu suspendat intre siruri de masini ce asteptau la fel de resemnate la semafor.
Un copil de maxim 10 ani, singur, s-a asezat jos, obosit si el, in asteptarea Tramvaiului. L-am vazut cu coada ochiului, dar nu l-am studiat cu atentie.
Minutele treceau.... Noi doi, singuri, pe refugiu.... Aud un batut din palme. Ma uit - copilul "aplauda" un porumbel care manca pe sina de tramvai, in speranta ca el va zbura inainte de un final neplacut... Mi-a placut gestul. M-a scos din toropeala care nu mai era chiar resemnata si m-am bucurat ca eram acolo sa vad. Porumbelul zboara. Copilul se ridica multumit si trece pe langa mine. Pe cap avea o sapca pe care scria, si credeti-ma m-am zgait efectiv la el - 100% DUMNEZEU.
Am cascat gura si i-am zambit din toata inima, ca la un vechi prieten recunoscut acum. Mi-a zambit si el. A venit tramvaiul, am urcat, l-am cautat cu privirea dar disparuse.
Trezvie: toti cu care…

Viaţa ca o carte

Existenţa noastră umană poate fi comparată cu o carte.
Cea mai mare parte dintre oameni consideră viaţa lor pământescă fiind textul real, istoria principală a cărţii. Ei văd viaţa viitoare, în care cred bineînţeles, ca un simplu apendice. Atitudinea creştină autentică este exact opusă acestei idei. Viaţa noastră prezentă nu este în realitate decât o prefaţă, introducerea cărţii. Viaţa viitoare constituie istoria principală. Momentul morţii nu este concluzia cărţii, ci începutul primului capitol.

Părintele Antonie de Suroj

Despre recunostinta, Mitropolitul Antonie de Suroj

Cuvant rostit pe 12 septembrie 1972 in biserica Sfantul Nicolae din Hamovnik, Moscova

traducere din limba rusă de Angela Voicilă

In viata sunt momente, clipe, cand in inima se aprinde recunostinta, si daca am avea puterea sa o pastram, treptat, zi cu zi, intamplare cu intamplare, aceasta recunostinta ar putea creste intr-o mare, adanca bucurie duhovniceasca. Insa noi nu putem apara recunostinta si bucuria noastra de raceala vietii, de dureri si de lucruri cu mult mai putin importante decat suferinta: de iritare, suparari si, pana la urma, pur si simplu de uitare. Astfel, in memoria noastra ramane multa amaraciune si suferinta, iar bucuria paleste si se stinge…
Cu aceasta stare trebuie sa ne luptam din toate puterile noastre pentru ca rodul vietii, in ultima instanta, este bucuria si recunostinta, dar o recunostinta care, la randul ei, trebuie sa rodeasca. Pentru aceasta trebuie sa ne traim viata cu atentie. Atatea lucruri din viata noastra le consideram firesti: e firesc sa …

Creştinismul este dragoste izvorâtă din durere- Părintele Savatie Baştovoi

„Iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi pe aproapele ca pe tine însuţi, în acestea se cuprind toată Legea şi Proorocii“

Creştinismul este dragoste, creştinismul este şi durere. Creştinismul este dragoste izvorâtă din durere. Şi ce este această poruncă stranie adusă de Hristos, dacă nu durere? Ce înseamnă, de fapt, a iubi pe aproapele tău? Să-i cumperi un hamburger? Să-i dai zece lei? Uneori şi asta. Dar dacă necazul aproapelui tău nu poate fi alinat cu un hamburger şi nici cu zece lei, dacă el depăşeşte puterile tale? Iar mie mi se pare că orice necaz şi orice durere depăşeşte puterile noastre. Atunci singurul lucru pe care îl putem noi face este să ne îndurerăm cu durerea aproapelui nostru, cu durerea întregii lumi, dacă se poate. Arhimandritul Sofronie Saharov, scriindu-i unei femei bolnave, căreia îi murise fiul în vârstă de opt ani, povesteşte această întâmplare. Zice: „Eram odată împreună cu Sf. Siluan şi priveam de lângă chilia noastră din Sfântul Munte o corăbioară nimeri…

Dragostea care ne sminteşte-Părintele Savatie Baştovoi

Odată a trebuit să mă duc la gară să întâmpin un pachet de cărţi de la Bucureşti. Pentru că încurcasem autobuzele, am ajuns cu o oră mai devreme. Am hotărât să nu mă mai plimb aiurea încolo şi încoace şi m-am aşezat pe o bancă. Era foarte frig şi eu m-am folosit de prilej pentru a mă ascunde sub glugă de privirile trecătorilor care, atunci când văd un popă, fluieră, râd sau vor să-i dea un leu. Asta nu pentru că aş fi un timid, dar uneori şi aceste lucruri pot deveni obositoare.
De bancă s-a apropiat un bărbat care, înainte de a vorbi, m-a trezit cu norul de miros de vin pe care îl răspândea. “Părinte, pot să stau şi eu?” (vorbea în rusă). “Stai”, i-am zis. S-a aşezat cu greu (se sprijinea într-un băţ), pe urmă a adăugat: “Pot să te întreb ceva?”
M-am pregătit să aud refrenul clasic despre cum i-a ars casa şi a rămas cu cinci copii, fără mamă, că vine din spital şi are nevoie de câţiva lei ca să ajungă acasă. M-am şi gândit că am numai doi lei că să ajung acasă şi că dacă-i dau unul t…

Dr. Pavel Chirilă - Nu mai consumaţi E-uri

Un principiu străvechi ai medicinei spune că „nimic nu este mai periculos decât a administra o substanţă timp îndelungat, în mod repetat”.
Numai alimentele pot fi administrate timp îndelungat în mod repetat. Toate celelalte substanţe, nonalimente, adică aditivii alimentari, medicamentele chimice şi naturale nu pot fi administrate timp îndelungat, în mod repetat, căci cad sub incidenţa acestei axiome biologice şi în cele din urmă produc diferite sindroame în corpul omenesc.
Demascarea efectelor nocive ale E-urilor şi excluderea lor din alimentaţie este o problemă de conştiinţă civică, este o problemă de atitudine morală, luată atât de consumatori cât şi de cercetătorii în domeniu.
În S.U.A. există Centrul Ştiinţific pentru Interes Public, care numără 800.000 de cotizanţi şi are un rol esenţial în blocarea pe cale legislativă a otrăvirii lente a populaţiei.
Concluzia care se impune: nu consumaţi alimente cu E-uri, căci vă vor fi date mereu. Refuzaţi să le cumpăraţi şi ei nu le vor mai p…

Părintele Nicolae Steinhardt-Ce vă face azi fericit?

dinNicolae Steinhardt raspunde la 365 intrebari
Zaharia Sangeorzan
Editura Humanitas

Ce vă face azi fericit?
a) Cîte o vorbă bună spusă mie spontan.
b) Ne-boala.
c) Amintirea clipelor fericite de altădată (Anti-Dante).
d) De la Cioran citire: răbdarea cu demnitate a singurătăţii şi părăsirii de către Ceilalţi.
e) Rarele clipe de credinţă totală, fierbinte.(...)
Unde se ascunde azi Hristos, de lumea nu-L vede, nu-L cheamă, nu-L recunoaşte, nu-L ascultă?
Nu se ascunde, dragul meu, e aici, printre noi, veşnic prezent. Noi sîntem cei care ne ascundem de El, care nu-L vedem. Lumea e aceea care nu vede, nu cheamă, nu ascultă. Împărăţia cerurilor, a spus, nu e nici aici, nici acolo, e înlăuntrul nostru. În sarcina noastră va fi să-L căutăm şi să-L aflăm. Dacă gîndim că vom da de El în cutare punct ori cutare colţ de stradă nu-l vom întîlni în veci. Grija noastră, şansa noastră, stă în a ne deschide ochii… A ni-i deschide larg.
 *
Să nu ne găsească moartea cu mîinile absolut goale, ca pe unii…

La multi ani, maica mea draga

Fabula africana

În marea pădure a izbucnit cel mai furios şi devastator incendiu care a existat vreodată.Toate animalele şi-au găsit scăparea la marginea râului şi strigau speriate şi se lamentau: "Săracii de noi, cuiburile noastre distruse, scorburile noastre arse, iarba noastră...copacii noştri...ce dezastru, ce dezastru!..."
Doar o pasăre colibri nu s-a lăsat pradă depresiei generale. S-a apropiat de râu şi a luat în cioc un strop de apă. După aceea a zburat deasupra focului şi-a lăsat să cadă picătura de apă. După primul zbor au urmat multe alte zboruri, până când unul dintre animalele plângărețe a observat-o şi i-a strigat în urmă: " Visătorule! Ce mare lucru crezi că faci cu picăturile tale de apă împotriva acestui incendiu violent?"
Pasărea colibri s-a oprit la mijlocul distanţei, cu ciocul plin de apă, şi i-a răspuns: "Fac ceea ce pot să fac!"

Tradusa de mine din limba italiana:)

Acatistul Sfântului Siluan Athonitul

Condac 1:

Ție, alesule nevoitor al Domnului și îngere pământesc, Preacuvioase Părinte Siluane, acum cu bucurie cântare de laudă îți aducem! În veghe neîncetată, în postire și în smerenie fiindu-le părinților athoniți prea-ales urmaș, prin însetarea după Dumnezeu și dragostea cea arzătoare către El, har îmbelșugat ai agonisit sufletului tău și următor făcându-te lui Hristos, Cel ce S-a răstignit, pentru toți oamenii, cu lacrimi te-ai rugat pentru cei ce se chinuiesc în iad, pentru cei vii și pentru cei ce vor mai veni pe lume. Nu ne lipsi nici pe noi de această dragoste a ta, căci în groapa greșalelor aflându-ne, cerem solirea ta înaintea lui Dumnezeu și cu străpungere strigăm: Bucură-te, Părinte Siluane, ardere nestinsă de iubire în rugăciunea pentru lume!

Icos 1:

Făcătorul îngerilor și Domnul Puterilor încă din pântecele maicii tale te-a ales pe tine și după cuvântul Psalmistului: „inima adâncă” ți-a dăruit, Părinte Siluane, pentru a încăpea în ea ca într-o cămară prea-aleasă, neîn…

Niciun necaz n-aş da deoparte de teamă să nu mă abat de la punctul în care m-a adus acum Dumnezeu

Măicuța mea dragă,
Mi-am urmărit viața pas cu pas, așa cu gândul, și am fost impresionată de purtarea de grijă a lui Dumnezeu. De imensa dragoste pe care mi-o poartă. Numai Dumnezeu putea să scoată ceva bun din toate greșelile, prostiile și non-sensurile din viața mea. Și a făcut-o în modul cel mai uimitor. Am suferit, am fost rănită sufletește, am rănit și eu la rândul meu; am păcătuit, m-am pocăit; am eșuat în tot felul de planuri lumești pe care mi le-am făcut, am avut insuccese peste insuccese, am avut și succese (dar de cele mai multe ori nu m-am folosit de ele, sufletește vorbind, cât m-am folosit de insuccese); am avut momente de disperare, am avut însă și momente de fericire; am avut momente în care am fost respinsă sau ignorată de către oameni, am avut însă și momente în care am “strălucit” (și acum mi-e tare rușine de “strălucirea” mea de tinichea); am avut momente în care am dansat după cum cântă această lume fără Dumnezeu și rău am făcut, am avut și momente în care am stat…

Orice limitare, orice autoîngădire, orice frică străină nu ne este firească nouă, creştinilor-Cuviosul Sofronie Saharov

‎"Orice limitare, orice autoîngădire, orice frică străină nu ne este firească nouă, creştinilor[..]
Cine doreşte să fie liber trebuie să păstreze libertatea celorlalţi şi atunci va primi libertatea supremă, pentru care nici moartea nu este un pericol[...]
În anii tinereţii, pasiunea pentru artă m-a rupt de tot ceea ce se petrecea în jurul meu. Mă stăpânea o singură năzuinţă: să pătrund în frumuseţea oricărui fenomen, a fiinţei naturii. Cu cât mă afundam mai mult în căutările mele, cu atât devenea mai TAINIC fiecare fenomen şi mă topeam de încântare în faţa acestei taine. Noi vedem lumea exact invers de cum o vede savantul. Să luăm cerul.. Ce este el pentru savant? Ficţiune, lumina solară difuză, reflectată în atmosfera Pământului, iar mai departe, dincolo de cer- UN SPAŢIU INFINIT şi ÎNTUNECAT- COSMOSUL. Şi eu am priceput totdeauna că cerul, văzut de noi minunat de albastru, nu este un perete în jurul pământului, că dincolo de hotarele văzute este o neţărmurire cosmică, incompreh…

acrobatul

mâine dimineaţă am să mă trezesc
am să mă spăl şi-o să-mi beau cafeaua
citind ca de obicei

apoi voi pleca în grabă la serviciu
traversând oraşul pe jos

după 8 ore am să mă întorc
am să mănânc ceva şi o să merg să-mi iau băiatul de la grădiniţă
ca să stăm până seara pe terenul de joacă

voi cina ultimul şi
voi adormi târziu
cu o carte deschisă pe piept...

toate acestea
fără

ating

lumea...

M.I. Oameni si demoni

O mica-mare pauza de blog

Nu stiu cat va dura pauza asta, dar stiu ca nu am acum timp si nici posibilitatea sa ma ocup de blog. :)
Pentru cititorii fideli si vizitatori- va doresc numai bine, ganduri bune.
Bunul Dumnezeu sa va ajute.

Dependenta afectiva

A te regasi pe tine insuti sau ”Pe mine mie reda-ma”

Fragmente- in  traducere personala- de pe un blog foarte bun


”Anularea totala de tine insuti intr-o poveste de iubire, in alta persoana, are un nume: dependenta afectiva. Aceasta este o tulburare psihologica adevarata care seamana foarte mult cu dependenta de droguri, de tutun sau alcool”./ L'annullamento totale di se stessi in una storia, in un'altra persona, ha un nome: dipendenza affettiva. Essa è un disturbo psicologico vero e proprio al pari della dipendenza da droghe o da fumo o alcol.

Cine este dependent de relatii cauta sa mareasca mereu „doza” de celalalt, de timp petrecut cu el, de prezenta lui. Absenta celuilalt e perceputa ca insuportabila, si are senzatia ca exista doar cand  este celalalt... are nevoie de manifestari continue si tangibile. Necesitatea de a mari doza face ca perechea sa se inchida fata de restul lumii. Totul se inchide fata de exterior, chiar si activitatile normale, de fiecare zi, sunt modificat…