Treceți la conținutul principal

Azi

Era azi la pranz. Soare. Placut. Asteptam obosita tramvaiul, singura pe un refugiu suspendat intre siruri de masini ce asteptau la fel de resemnate la semafor.
Un copil de maxim 10 ani, singur, s-a asezat jos, obosit si el, in asteptarea Tramvaiului. L-am vazut cu coada ochiului, dar nu l-am studiat cu atentie.
Minutele treceau.... Noi doi, singuri, pe refugiu.... Aud un batut din palme. Ma uit - copilul "aplauda" un porumbel care manca pe sina de tramvai, in speranta ca el va zbura inainte de un final neplacut... Mi-a placut gestul. M-a scos din toropeala care nu mai era chiar resemnata si m-am bucurat ca eram acolo sa vad. Porumbelul zboara. Copilul se ridica multumit si trece pe langa mine. Pe cap avea o sapca pe care scria, si credeti-ma m-am zgait efectiv la el - 100% DUMNEZEU.
Am cascat gura si i-am zambit din toata inima, ca la un vechi prieten recunoscut acum. Mi-a zambit si el. A venit tramvaiul, am urcat, l-am cautat cu privirea dar disparuse.
Trezvie: toti cu care ne intalnim sunt 100% Dumnezeu. Ce ar fi sa nu mai uitam asta, sa le zambim a recunoastere draga si sa fim.. Noi?

Semnat A., prietena mea
"nu e literatura, e exact cum s-a intamplat, exact ce am trait"

Comentarii

Cristina a spus…
Oooo, da. E adevarat, toti suntem chipul lui Dumnezeu, dar tare mai e greu sa constientizam asta la fiecare dintre semenii nostri. Asta chiar inseamna sa ai mare, mare dragoste de semeni.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.