miercuri, 3 noiembrie 2010

Diavolul este politic corect - un roman profetic

"Strigătele fură acoperite de sirenele maşinilor de pompieri. Peste cîteva minute jeturile puternice de apă izbiră înăuntru, prin vitrinele sparte. Cei care săreau afară erau cosiţi de pe picioare, scoţînd strigăte de disperare. Oameni în salopete portocalii tîrau corpurile inerte şi le aruncau ca pe nişte saci în camioanele aliniate ca la război.
- Faceţi loc!
- La o parte!
Cei care au reuşit să scape cu viaţă din magazin au fugit spre casele lor, ducînd fiecare ce reuşiseră să apuce. De dimineaţă televiziunile anunţaseră că Preşedintele a emis o hotărîre prin care orice cetăţean putea ridica din centrele comerciale provizii alimentare necesare pentru trai, toate pagubele urmînd să fie acoperite de către stat. Mulţimile au dat năvală spre marile centre comerciale devastînd totul în cale şi călcîndu-se în picioare unii pe alţii. Între timp televiziunile transmiteau reportaje în care tineri şi bătrîni ieşeau din supermarketuri cu sacoşele pline, mulţumind Preşedintelui pentru ajutorul acordat."
(Din romanul Diavolul este politic corect de ieromonah Savatie Baştovoi, Editura Cathisma, 2010, p. 111-112)

...Am citit în aprilie 2010 ultimul roman al părintelui Savatie Baştovoi - Diavolul este politic corect, apărut la Editura Cathisma. Paginile romanului se doresc a fi un mic catehism ortodox pentru vremea noastră, dar şi pentru cei care vreau să îşi schimbe viaţa şi să se îmbrace într-o viaţă nouă - care nu poate să fie decît cu Hristos şi întru Hristos. Pe lîngă stilul post-modern de comunicare şi de scriere, pe lîngă frumuseţea Ortodoxiei revelate prin intermeiul personajului principal al cărţii (Iacob Kohner), al mamei acestuia (Roza Kohner), al lui Vik şi al părintelui Ioan, m-au marcat mult paginile în care erau descrise cozile de la alimente. M-am gîndit atunci că romanul părintelui Savatie este unul profetic. Însă, nu am crezut că vremurile acelea vor veni aşa de curînd...

 Matuska Eufemia

Va recomand sa citit intregul articol aici.

Un comentariu:

Liliana spunea...

Te cuprinde o tristete fara margini citind despre acesti oameni care stau cu mana intinsa ...
Parintii nostri au plecat acum 30-40 de ani de la tara,lasandu-si pamanturile si indreptandu-se cu totii spre orase, cu totii au spus atunci ca merg spre o viata mai buna.
Care au fost urmarile acestor decizii? Le simtim cu totii acum...
Este clar ca avem nevoie de regandirea societatii pe principii solide care sa ne reaseze intreaga viata. Trebuie sa intelegem ca de copii nu are grija statul, ci parintii, iar de batrani au grija copiii.
Familia traditionala se baza pe convietuirea mai multor generatii care se sprijineau reciproc. Membrii familiei traiau in comuniune si mai ales credinta in Hristos ii unea. De aceea cred ca mii de ani nu au avut nevoie de pensii .

usor de spus, greu de facut in situatia in care suntem toti, sa ne ajute Domnul si sa aiba mila de noi toti.