Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2010

Colind bizantin (Lerui, Doamne, ler)

Radu Gyr

Cerul si-a deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglinda
si de giuvaer,
toti luceferii colinda
- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul sufla cu lumina
- Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de luna plina
leganat în ger.

Pentru heruvimi cu gluga
alba de oier
sub feresti colinde’ndruga,
- Lerui, Doamne, Ler -

N-au venit cu grâu la poarta,
ci au rupt din cer
stele mari ca sa le’mparta,
- Lerui, Doamne, Ler -

Si’n Gustar de roade grele,
- Lerui, Doamne, Ler -
va fi câmpul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti în tinda,
- Lerui, Doamne, Ler -
suflete fara colinda,
si fara Prier.

Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea si pentru tine,
- Lerui, Doamne, Ler.


Pastorala de Craciun 2010, IPS Justinian Chira

+JUSTINIAN Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului Iubitului nostru cler, cinului monahal, dreptcredinciosului popor din Episcopia Ortodoxa Româna a Maramuresului si Satmarului: Har, binecuvântare si pace de la Dumnezeu iar de la noi, calde urari de liniste si fericire, pentru Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului.
"Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei; ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învatat sa se închine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie." 
Troparul Nasterii Domnului
Iubitii mei fii sufletesti,

Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa terminam sase saptamâni de curatenie si de post. Postul Nasterii Domnului se numeste postul bucuriei, pentru ca în acest post, spre deosebire de celelalte posturi, de la început pâna la sfârsit, tot crestinul se bucura în sufletul lui, într-o asteptare deosebit de importanta. Asa cum asteapta copiii pe tatal lor, a…

Crăciunul în temniţele comuniste: Cu cât era mai mare prigoana, cu atât noi ne înălţam mai sus în spiritulitate

Crăciunul înseamnă bucurie, dragoste, căldură, nădejde. Toate acestea le-am primit de la Dumnezeu prin Pruncul născut în ieslea săracă din Betleem şi suntem chemaţi să le dăm mai departe, celor din jurul nostru. Cu timpul, însă, omenirea parcă uită tot mai mult acest lucru. Crăciunul a devenit sclipici, strălucire goală, mult comerţ şi îmbuibare. Ne lamentăm, mai ales în perioade de criză, că nu avem destul pentru „a simţi sărbătorile”. Vă propun un antidot împotriva lamentării. Câteva fragmente din mărturiile celor care au petrecut Naşterea Domnului în temniţele comuniste:
La fereastra amintirii ne-adunăm
„Ajunul Crăciunului. Când se înserează, se aşterne o linişte tristă peste celular. Privesc printre zăbrele, iar dincolo de oblonul care ne închide orizontul zăresc o fulguire uşoară…
Se aude un murmur înăbuşit de colindă. Aurora Ile nu rezistă şi plânge iar, ca la Crăciunul de anul trecut. Este al doilea Crăciun pe care-l petrecem în vecinătate. Nu este puţin lucru să ai un prieten î…

Peace On Earth. Classic Christmas cartoon. MGM 1939

Peace on Earth is a one-reel 1939 Metro-Goldwyn-Mayer cartoon short directed by Hugh Harman, about a post-apocalyptic world populated only by animals.

Two young squirrels ask their grandfather on Christmas Eve who the "men" are in the lyric "Peace on Earth, good will to men." The grandfather squirrel then tells them a rotoscoped history of the human race, focusing on the neverending wars men waged. Ultimately the wars do end, with the deaths of the last men on Earth, two soldiers shooting each other. Afterwards, the surviving animals discover a copy of the Bible in the ruins of a church. Inspired by the book's teachings, they decide to rebuild a society dedicated to peace and nonviolence (using the helmets of soldiers to construct houses). The cartoon features an original song written to the tune of "Hark! The Herald Angels Sing". According to Hugh Harman's obituary in the New York Times and Ben Mankiewicz, host of Cartoon Alley, the cartoon was …

Sa nu uite nimeni ca este al lui Dumnezeu

Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie, când existenţa trupească sau sufletească îi este stânjenită în vreun fel, când îl doboară deznădejdea (bolile sufletului) sau patimile (bolile trupului), când îl ameninţă nestatornicia stihiilor (focul, apa, aerul, furtunile), când pune început vreunui lucru. Să-şi aducă aminte atunci de unicul Demiurg, Care a făcut totul din nefiinţă şi Care a dat făpturilor Sale puteri de tot felul, pentru a face multe şi felurite treburi.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Să fii vânzător de Sărbători

Weekendul acesta am bătut un pic magazinele şi librăriile în căutare de cadouri şi văzând vânzoleala şi agitaţia de acolo mi-am adus aminte cât de greu este sa fii vânzător în perioada aceasta a anului. Magazinele îşi prelungesc programele uneori trecut de miezul nopţii, primeşti marfă încontinuu (că dacă nu vinzi acum, atunci când?), clienţii sunt din belşug şi fiecare vrea ceva anume, acum, repede şi bine :)
În studenţie (adică nu chiar aşa de demult :) am lucrat trei ani ca librar într-o librărie foarte vizitată, şi încă mi-aduc aminte ca ieri (vorba lui Creangă) cât de greu mi-era să lucrez pe 24 până târziu şi apoi repede la Ploieşti la părinţi şi înapoi pe 26 la muncă. Şi nu atât de munca în sine (e destul de frumos să fii librar, dacă iţi plac cărţile), ci de lipsa tihnei de Sărbători, iureşul acela te doboară, parcă nici gândurile nu ţi le mai auzi.

Aşa că, atunci când intru în librărie de Sărbători sau în supermarketurile cu program prelungit încerc să mulţumesc m…

Sfântul Mucenic Bonifatie şi sfânta Aglaia

Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Diocletian, fiind rob al unei femei de neam mare si de cinste, anume Aglaia, fiica a lui Avachei, prefect al Romei. Si era femeia aceasta, Aglaia, foarte bogata, iar Bonifatie, sluga ei credincioasa, purta de grija averii sale, dar el vietuind in pacate trupesti cu stapana-sa si era si betiv. Nu spre defaimare se spune aceasta, ca degraba se va arata si fericita schimbare a acestora, cum pacatosul se face sfant, ba inca si mucenic al lui Hristos.
Dar, si in vremea vietuirii sale, cea cu iubire de patima, macar ca slujea pacatului, avea si parti bune, ca era milostiv si iubitor de straini si da cu dragoste celor lipsiti si i se frangea inima si i se facea mila de nevoile oamenilor, ca n-astepta sa fie rugat ca sa vina in ajutor; asemenea si stapana lui era milostiva si iubea pe mucenici. Si, fiindca adeseori suspinau catre Dumnezeu pentru pacatele lor, Domnul nu i-a lasat mai mult sa se intineze, cu pacatele lor cele necurate, ci a randuit o spa…

Umbra, Viorel Ilisoi

Când ai plecat, umbra mea s-a întins după tine să te cuprindă şi să te ţină pe loc. S-a alungit pe urmele tale până s-a desprins de mine ca o petală smulsă. N-a mai vrut să mă urmeze, a rămas lipită de asfalt, un contur de sinucigaş căzut de pe acoperiş.
De atunci tot încerc să-mi realipesc umbra, să mă reîntregesc. Stau nemişcată în prelungirea ei exact aşa cum stăteam în momentul când ai plecat: cu ochii în pământ, ca să te reţin sub pleoape, cu mâinile prăbuşite după îmbrăţişare, cu un picior înţepenit la primul pas. Am vrut să alerg după tine, dar m-am oprit sufocată de absenţa ta de numai câteva secunde. Şi de atunci tot aştept.
Era seară când ai plecat, când ne-am sărutat ul
tima oară sub felinarul din stradă, şi de atunci soarele nu a mai răsărit niciodată. Timpul s-a oprit în acea clipă. Dar numai pe strada noastră. Oraşul în care iubirea noastră a înflorit pulsează mai departe în jurul meu. Văd la capetele străzii cum zilele vin şi pleacă, aud tramvaiele cum des…

Ce bine că nu primim tot ceea ce vrem şi cerem!

Măicuța mea dragă,
Vă scriu despre o situație în care m-am simțit nedreptățită: în vară, am avut un examen oral, mie mi s-a părut că m-am descurcat bine, dar doamna profesoară a avut o altă opinie așa că mi-a dat șapte. M-am mâniat, am judecat-o pe moment, m-am dus la slujbă (fusese într-o duminică dimineața) și mi-a trecut. Am încercat să alung gândurile acelea: a fost subiectivă, relațiile în societate se bazează pe simpatie, cum îmi zisese cineva. Mi-am zis așa: nu te-ai descurcat deloc bine (sunt foarte emotivă), deci nu e vina ei.

Așa că m-am dus să-mi măresc nota în toamnă. Am învățat destul de mult, însă deși de data asta examen scris, nota a fost aceeași. M-am mâhnit tare. Și, mâhnită fiind, simțindu-mă iar nedreptățită, am luat mașina spre casă. Lângă mine s-a așezat o fetiță de trei, patru ani. Mesteca gumă, iar într-o mânuță ținea strâns un întreg pachet de gumă de mestecat. Mama ei i-a cerut guma, fetița a ignorat-o, mama ei a amenințat-o că pleacă la un alt copil, fetița …

Cartea "Marturisitorii", minuni, marturii, repere

Editura Lucman a publicat volumul "Mărturisitorii", închinat Sfinților Închisorilor. Cartea a apărut cu binecuvantarea Înalt Preasfințitului Justinian Chira.
Volumul conţine relatări ale unor minuni săvârşite de noii mucenici de la Aiud, precum şi materiale legate de cinstirea sfinţilor închisorilor.  Speram ca volumul sa înmulțească în rândul credincioșilor evlavia fata de Sfinții Mărturisitori din temnițele comuniste. (Ciprian Voicila)
 *

"Toţi aceştia care au pătimit în închisori au fost mielul de jertfa pentru iertarea păcatelor poporului român. Ei au fost aruncaţi în gura celor fără de Dumnezeu, ca să ispăşească păcatele noastre, ale tuturor. Ei s-au jertfit pentru noi. Şi chiar dacă acuma se pune problema ca să fie trecuţi în rândul sfinţilor, ei nu trebuie să fie trecuţi în rândul sfinţilor.
Ei sunt sfinţi, prin sacrificiul lor. Oficial, pe dumneavoastră... vă admir şi vă binecuvântez şi mă bucur că vă luptaţi să fie trecuţi din puşcării în Sinaxare, în …

Ce sa fac ca sa fiu om?

IPS Justinian Chira

- Care este sensul vietii si ce tre­buie sa faca omul pe pamant ?

- Intrebarea pe care mi-ai pus-o dumneata mi-o pune toata lumea: ce sa fac ca sa fiu om? De fapt cu totii ne intrebam ce sa facem ca sa ne implinim scopul vietii noastre. Aceasta intrebare este in toata fiinta omeneasca care do­reste nemurirea, viata de veci. Asa este? Orice om pune aceasta intrebare. Poate sa aiba oricata bogatie, tot nu este fe­ricit cu adevarat. Poate sa aiba ranguri cat de mari, si tot nu este fericit. Poate sa aiba oricata frumusete, tinerete si altele si nu este fericit. Pentru ca omul stie si simte ca nu este o fiinta trecatoa­re, ci este o fiinta nemuritoare, o fiinta care trebuie sa lupte pentru nemurire, pentru fericirea vesnica. Fericirea de aici este numai o hi­mera, numai o aratare. Fericirea de aici nu este de durata, este foarte trecatoa­re. Si atunci orice om doreste fericirea vesnica, eterna. Nemurirea.

Raspunsul la intrebarea pe care dumneata mi-ai adresat-o este ac…

The Yellow Smiley Face

“Faţa galbenă care râde”. Un scurtmetraj emoţionant despre părinţii care învaţă să comunice prin Messenger

The Yellow Smiley Face ( © PortableFilmFestival.com ) from Nixie on Vimeo.
Regia îi aparţine lui Constantin (Titi) Popescu jr., cel care a realizat “Legenda miliţianului lacom”, unul dintre filmuleţele care compun omnibusul “Amintiri din Epoca de Aur”, produs de Cristian Mungiu. Spre lauda sa, Popescu jr. încearcă să turneze o serie de trei pelicule despre rezistenţa anticomunistă din Făgăraş, din care a reuşit să termine filmările la prima, despre Elisabeta Rizea.
Revenind la scurtmetrajul “Faţa galbenă care râde” – care s-ar putea intitula, la fel de bine, “De ce iubim părinţii” -, scenariul său, scris de clujeanul Doru Lupeanu, a câştigat concursul de profil organizat de HBO la TIFF 2007 (Mihnea Maruta)

Despre spovedanie-pr. Vasile Sorescu

Spovedania este Taina prin care credinciosul primeste de la Dumnezeu iertarea pacatelor marturisite duhovnicului cu zdrobire de inima si cu hotararea de a nu le mai face.
Taina Spovedaniei se mai numeste si Taina Pocaintei sau a Marturisirii.
Ea a fost fagaduita de Mantuitorul prin urmatoarele cuvinte, adresate apostolilor: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18.18).
Asezarea Tainei Pocaintei a avut loc, insa, dupa Inviere, cand Domnul a zis ucenicilor: "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, se vor ierta lor, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20,22-23).
Sf. Efrem Sirul asemana Pocainta cu "un mare cuptor care primeste într-insul arama si o preface in aur, ia plumb si da argint".
Iar Sf. Isaac Sirul scrie: "Dupa Botez este Pocainta; ea este a doua nastere din Dumnezeu".
Spovedania are in mod deosebit doua efecte. Pr…

Spovada celor ce se socotesc drepti

Pr. Lucian Grigore

Mare lucru este cercetarea de sine şi multe roade aduce ea inimii. Cu înţelepciune apostolul zice „să se cerceteze omul pe sine” (I Corinteni 11, 28) înainte de a se apropia de cele sfinte spre împărtăşire. Luând această pravilă a cercetării de sine, creştinul care va voi să se apropie de Trupul şi Sângele Domnului va veni mai întâi la scaunul de mărturisire unde, întru răbdare, duhovnicul după cuviinţă îi aşteaptă destăinuirea, ca să-i dea rânduita dezlegare de păcate.
Nu de puţine ori mi s-a întâmplat, întru smerire şi întru zdrobire, să ascult păcatele altora ca pe ale mele proprii, aflând prin aceasta cu cât sunt eu mai mult păcătos decât cei care mi se destăinuie. Dar nu despre aceştia am a vorbi aici şi nici nu voiesc a-i lăuda pe cei ce cu bună rânduială îşi tânguiesc zilele pentru că nu şi-ar fi terminat de citit canoanele rânduite, ci despre cei ce se socotesc pe sine drepţi înaintea lui Dumnezeu.
Ce poate fi oare aceasta: să te socoteşti pe tine drept!…

Eu credeam că abia în groapă se face lumină

Vreau să vă povestesc niște gânduri de la o înmormântare la țară...
Tare aș fi vrut să ascult și eu slujba, dar n-am reușit. În schimb am cugetat mult la moarte. Am intrat în camera unde era sicriul... cred că a fost prima dată când m-am apropiat atât de un mort... aș fi avut curaj să îl ating... dar mi-era străin... l-am văzut o singură dată în viața mea... iar soțului meu i s-a făcut rău și n-a putut sta acolo.
M-am uitat la tot... la lume cum bocea, apoi râdea, cum urla de durere, apoi se enerva... la forfota pentru colaci, pentru poduri, pentru a arăta lumii că am! da... a trecut pe lângă mine mama mortului... căuta ceva... ca nu cumva să zică lumea că nu are. M-a întristat. Suntem așa păcătoși, Măicuță, și urmașii noștri se preocupă de gura lumii. M-am rugat cât am știut (mai degrabă cât nu am știut) pentru cel plecat. Mă simțeam datoare să o fac, deși am avut doar gânduri de judecată față de el. Mi-e și rușine să mărturisesc câtă răutate poate exista în mintea mea! D…

Pruncii nu tin minte raul, nu se indreptatesc pe ei, iarta usor, se bucura de ce au, isi taie voia cu bucurie...

"Unde salasluieste Doamne in mine, pentru ca eu nu-l simt? Nu-l simt, dar Cred. Cum a intrat in inima mea? Pentru ca intrarea Lui in inima mea e ca o nastere.
S-a demonstrat ca intre mama si copil exista permanent un cordon ombilical, unul facut din suflet, care nu-l poate taia nimeni, o legatura neintrerupta. Noi, prin Botez, am primit aceasta legatura launtrica cu Dumnezeu.
Ajungi, la un moment dat, sa te simti responsabil de cum se simte Dumnezeu in inima ta, pentru ca Dumnezeu Fiul chiar este acolo, in inima si este mic sau mare dupa cum l-am crescut.
El este in ieslea inimii mele, iar aceasta iesle nu a fost aleasa intamplator ci ea este un simbol al inimii omului - mica, plina de rau (cel din neam in neam si cel lucrat de mine) dar si de bine ( dorinta de bine, frumos, fericire).
In inima noastra sunt ca in iesle, mereu, doua realitati :mizeria pacatului  si prezenta Lui, a Fiului, ca Trup si Sange, alaturi de Tatal si Duhul Sfant.
Ego-ul nostru (adica…

Larisa

Privindu-se în oglindă se gândea ce frumoasă ar fi ea dacă ar avea ochii verzi. Mult mai frumoasă… Îşi admira chipul în oglindă în fiecare zi. Ce bine ar fi dacă ar avea ochii verzi! Cei căprui sunt atât de comuni, însă ochii verzi sunt deosebiţi! Se gândea în fiecare zi: "mamă, de ce m-ai facut cu ochi caprui, de ce nu am şi eu ochi verzi?" Până într-o noapte, când s-a trezit deodata şi a început să se roage, multumind lui Dumnezeu. Glasul din vis îi rasuna în minte: "Bucură-te că vezi!"
Particip la Concursul de proză arhiscurtă ortodoxă (PAO)

Concurs de proză arhiscurtă ortodoxă (PAO)

Iata o idee foarte buna!
Un concurs de proza arhiscurta ortodoxa. Va recomand sa participati. Cititi cu atentie si scrieti :)


http://www.serafimpantea.ro/2010/12/13/concurs-de-proza-arhiscurta-ortodoxa-pao

Există câțiva oameni care scriu în blogosfera ortodoxă românească. Există destul de mulți cititori și comentatori pe aceste bloguri. M-am gândit că poate n-ar fi rău să ridicăm puțin ștacheta calității scriituri într-un mod care să nu dezavantajeze pe cei care nu se pot urni să scrie mai mult de 2-3 rânduri. Iată despre ce este vorba. Călin Heraa încercat să defineascăce anume e aia Proză Arhiscurtă (verificați link-urile pentru lămuriri). Pe scurt, e un text de maxim 500 de semne. Evident, textul poate fi orice, de la poezie la bancuri, dar nu chiar orice poate fi considerat literatură.
De aceea, m-am gândit să organizez un concurs pe această temă. Iată ce trebuie să faceți dacă doriți să participați. Scrieți un text de maxim 500 de semne, incluzând spațiile și semnele de p…

Sfântul Spiridon arată înţelegere faţă de slăbiciunile oamenilor

Nimic nu ne va ajuta nouă dacă nu vom înţelege că trebuie să fim blânzi şi îngăduitori faţă de slăbiciunile oamenilor şi să le iertăm din inimă. Cum vom putea altfel nădăjdui că ne va ierta Dumnezeu pe noi dacă nu iertăm şi noi greşiţilor noştri?
Sfântul Spiridon (prăznuit pe 12 decembrie) a vândut odată o sută de capre unui negustor la preţul cu care se învoiseră, şi a cerut negustorului să pună banii jos. Negustorul, ştiind că Sfântul nu număra niciodată banii, a pus jos preţul pentru doar nouăzeci şi nouă de capre, iar banii pentru a suta capră i-a tăinuit. După aceasta, Sfântul Spiridon i-a numărat aceluia o sută de capre şi le-a despărţit de turmele lui. Dar mânând negustorul împreună cu ciobanii lui turma astfel „cumpărată”, iată că una din capre se rupe de turmă şi se întoarce înapoi, behăind. Sfântul a alungat-o, dar ea s-a întors înapoi. Şi tot aşa, până când s-a văzut limpede că acea capră nu vrea să rămână nicicum între caprele cumpărate. Atunci s-a apropiat Sf…

O viaţă goală

Numele lui e Ebenezer Scrooge. Probabil cunoaşteţi personajul din îndrăgita carte a lui Dickens, Colindă de Crăciun. Să ni-l imaginăm stînd în cabinetul doctorului Robert Hemfelt, întrucît bătrînul Scrooge este un exemplu tipic de personalitate codependenţă. Se încruntă sfidător, avînd umerii încovoiaţi - trupul său e veşnic chircit, în spatele biroului, peste registrele cu socoteli, ca şi acum, cînd şade în faţa noastră, pe scaunul capitonat cu piele. Cu siguranţă că nu urmăreşte să impresioneze pe nimeni cu ţinuta lui. Haina groasă de lînă e roasă în coate pînă la ţesătură. S-ar crede că un om cu averea lui ar trebui să apeleze mai des la o spălătoreasă. Chipul rigid şi ascuţit aminteşte oarecum de Frederic March. îşi ţine căciula de blană pe un genunchi şi cu mîna cealaltă bate tactul nerăbdător. Nu va fi o discuţie uşoară. „Nu văd nici un motiv pentru care trebuie să mă aflu aici“, începe el. „Sunt un om sever, dar cinstit. îmi plătesc taxele şi îmi achit poliţele. Fac economii ca …