Treceți la conținutul principal

Eu credeam că abia în groapă se face lumină

Vreau să vă povestesc niște gânduri de la o înmormântare la țară...
Tare aș fi vrut să ascult și eu slujba, dar n-am reușit. În schimb am cugetat mult la moarte. Am intrat în camera unde era sicriul... cred că a fost prima dată când m-am apropiat atât de un mort... aș fi avut curaj să îl ating... dar mi-era străin... l-am văzut o singură dată în viața mea... iar soțului meu i s-a făcut rău și n-a putut sta acolo.
M-am uitat la tot... la lume cum bocea, apoi râdea, cum urla de durere, apoi se enerva... la forfota pentru colaci, pentru poduri, pentru a arăta lumii că am! da... a trecut pe lângă mine mama mortului... căuta ceva... ca nu cumva să zică lumea că nu are. M-a întristat. Suntem așa păcătoși, Măicuță, și urmașii noștri se preocupă de gura lumii. M-am rugat cât am știut (mai degrabă cât nu am știut) pentru cel plecat. Mă simțeam datoare să o fac, deși am avut doar gânduri de judecată față de el. Mi-e și rușine să mărturisesc câtă răutate poate exista în mintea mea! Dar în atâta agitație mă simțeam datoare la un pic de liniște... până și părintele era nervos pentru haosul și grija pentru nimicuri și obiceiuri... dă-le Doamne preoților mai mult curaj!
M-am băgat și pe mine și pe cei dragi în sicriu... și am găsit mereu liniște doar în rugăciune. Doar acolo moartea putea fi trăită cu o durere liniștită. Doar în nădejdea învierii, în nădejdea că Hristos nu ne-a mințit și Împărăția Cerurilor există, moartea avea sens.
Eu nu cred, Măicuță, nu cred nici cât un firicel de praf, d'apoi cât un bob de muștar, dar nădăjduiesc. Și uneori Doamne îmi întărește credința de mi se pare că pot muta munții... iar apoi vine greul și dau înapoi. Mi-e frică tare de moarte. Dar fac cât pot, cum pot ca sufletul meu să fie împăcat.
M-a neliniștit să văd cum atâția oameni își neglijează sufletul; cum în fața morții se împotmoleau în pomană (dacă se putea alcoolică erau și mai mulțumiți); ici colo câte un bătrânel cugetând la groapa care îl așteaptă... dar Măicuță, eu nu am văzut acolo Bucuria Învierii. Când îl băgau în groapă mie îmi venea să urlu Hristos a înviat!!!! Iar lumea bocea, lumea urla de jale pentru cel ce a murit. Și n-am înțeles de ce. De urla omul: "Tăticule, de ce ai plecat?" sau "Scoală-te că te așteaptă copiii" sau altele, altele și nu plâng pentru încă o zi de pocăință.
Nu știu, Măicuță, poate scriu aici prostii, dar asta am simțit. Asta am cerut pentru unchiul soțului meu cât era în comă: pocăință și mântuire. Din poveștile celor din jur am înțeles că viața lui a fost departe de Doamne și nu puteam să mă gândesc la altă vindecare decât cea a tâlharului de pe cruce.
Mă simt atât de departe de adâncuri. Mama mortului urla că în groapă e întuneric, să se scoale de acolo... Eu credeam că abia în groapă se face lumină… Înțeleg de ce soțul meu fuge de gândul morții... Eu aș înnebuni dacă nu aș nădăjdui, dacă nu mi-aș pune toată speranța în cuvintele Sfintei Scripturi.
Sunt în derivă. Singura liniște e o puțină rugăciune pe care nu o mai pot înmulți nici trăi, ci doar o rostesc în grabă, cu gândul în mii de zări dar înfometată de un răgaz de bucurie.
Nu știu de ce Doamne a adus acasă tocmai un fricos ca mine.
Gata, am terminat. S-au învălmășit atâtea gânduri și au ieșit câteva.
Doamne ajută!
Cu dor,
CV
*

Să ne rugăm, Copile drag,

Și să avem răbdarea lui Doamne și El va lucra cum singur știe cu sufletele celor centrați pe aparențe. De frică fac asta!
Și, să ții minte, vindecarea ta le va ușura chinul și le va netezi calea.
Cu dragoste și binecuvântare,
Maica Siluana

Comentarii

Pr.Victor a spus…
Noi nu vedem lumina din groapa, cei care pleaca dintre noi vad intunericul din care au plecat.
In groapa e inceputul luminii pentru cel ce pleaca pregatit. Aici e intuneric daca nu umblii dupa Lumina lumii.
Dana a spus…
O inteleg perfect pe cea care a scris aceste randuri. Mi s-a intamplat si mie sa ma oboseasca bocetele cu mesaj absurd si goana dupa cele ce multumesc gura lumii. Am observat totusi ca pot sa imi pastrez intre timp pacea proprie si pot sa imi spun parerea in legatura cu faptul ca adormitii au nevoie de ruga noastra linistita. Bine zice maica, frica provoaca asemenea reactii. De aia ne vrea Domnul curajosi.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.