miercuri, 19 ianuarie 2011

Sf. Cuv. Macarie Egipteanul


Se spunea despre avva Macarie egipteanul, că urca de la Sketis cărând coşuri, şi de oboseală s-a aşezat, şi s-a rugat aşa: Dumnezeule, tu ştii că nu mai pot. Şi îndată s-a aflat la Râu.
*
Povestea despre sine avva Macarie: când eram tânăr şi locuiam într-o chilie în Egipt, au pus mâna pe mine şi m-au făcut cleric în sat. Eu n-am vrut să primesc, fugind în altă parte. Atunci a venit la mine un mirean evlavios şi mi-a luat lucrul mâinilor şi mi-a slujit. S-a întâmplat că din ispită o fată din sat a căzut în păcat, şi a rămas grea. Atunci au întrebat-o cine făcuse asta, şi ea a zis: schivnicul. Atunci ei au ieşit, luându-mă în sat şi mi-au atârnat de grumaz oale afumate şi mânere de oale, şi m-au purtat în vileag prin sat, uliţă de uliţă, bătându-mă şi zicând: călugărul acesta ne-a stricat fata, puneţi mâna pe el, puneţi mâna pe el! Şi mi-au dat o bătaie soră cu moartea. A venit unul dintre bătrâni, zicându-le: până când îl bateţi pe monahul cel străin? Iar slujitorul meu venea în urma mea, ruşinat. Ei îşi băteau foarte rău joc de el zicând: ăsta-ţi este pustnicul pentru care chezăşuiai! Vezi ce a făcut! Şi au zis părinţii ei: nu-l lăsăm până nu va făgădui să-i dea de mâncare. Şi i-au spus slujitorului meu şi s-a pus el chezaş pentru mine. Atunci am mers în chilia mea, dându-i câte coşuri aveam, şi i-am zis: vinde, şi dă femeii mele de mâncare. Şi i-am zis gândului meu: Macarie, uite că ţi-ai găsit nevastă; trebuie să lucrezi ceva mai mult, ca s-o hrăneşti. Şi lucram zi şi noapte, de-i trimiteam. Când a venit vremea bietei de ea să nască, zile de-a rândul s-a chinuit şi nu năştea. Ei i-au zis:
– Ce e asta?
– L-am pârât pe pustnic şi i-am adus învinuire mincinoasă, şi nu e el de vină, ci cutare tânăr.
Şi a venit slujitorul meu spunându-mi vesel:
– Nu a putut să nască fata aceea, până n-a recunoscut, zicând „nu e de vină pustnicul, ci eu am minţit despre el“. Şi tot satul a vrut să vină aici cu slavă şi să se pocăiască înaintea ta.
Când am auzit eu, ca să nu mă stingherească oamenii, m-am ridicat şi am fugit încoace la Sketis. Acesta e începutul pricinii pentru care am venit aici.
*
Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie cu toti fratii, i-au zis lui unii : pentru ce te faci pe tine asa? Iar el a zis : doisprezece ani am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi toti ma sfatuiti sa-l lapad ?
*
Spunea tot avva Macarie: dacă te înfurii mustrând pe cineva, doar îţi astâmperi patima. Că nu trebuie să mântui pe altul pierzându-te pe tine.
*
L-au întrebat unii pe avva Macarie:
– Cum trebuie să ne rugăm?
– Nu e nevoie de vorbărie, ci întindeţi-vă mânile şi ziceţi „Doamne, cum vrei şi cum ştii, miluieşte“ şi dacă vă vine vreo luptă, „Ajută-mă, Doamne“. Şi El ştie ce e bine şi ne miluieşte*
 A venit un frate la avva Macarie egipteanul, şi i-a zis:
– Avvo, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc.
– Mergi la mormânt şi înjură morţii!
Şi fratele merse, înjurând şi dând cu pietre după ei. Apoi veni de-i spuse bătrânului, care îi zise:
– Şi nu ţi-au zis nimica?
– Nu.
– Atunci mergi şi mâine şi laudă-i.
Fratele merse, lăudându-i aşa:
– Apostolilor, sfinţilor, drepţilor!
Apoi veni la bătrân şi-i zise:
– I-am lăudat.
– Nu ţi-au răspuns nimica?
– Nu.
– Vezi câte le-ai zis şi nu ţi-au răspuns nimica, şi cât i-ai lăudat şi nu ţi-au spus nimic. Aşa şi tu, dacă vrei să te mântuieşti, fă-te mort; nu ţine seama nici de nedreptatea, nici de slava oamenilor, ca morţii, şi vei putea să fii mântuit.
*
 Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii : ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.
*
 Zicea avva Pafnutie, ucenicul avvei Macarie: l-am rugat pe părintele meu:
– Spune-mi cuvânt.
– Nu fă rău nimănui, nu osândi pe nimeni. Păzeşte-le pe acestea şi te vei mântui.
*
Se povestea despre avva Macarie cel mare că plimbându-se în pustie a găsit pe jos o ţeastă de mort aruncată; şi urnind-o cu toiagul de curmal, i-a spus:
– Tu cine eşti?
– Am fost arhiereu al grecilor păgâni care locuiau aici: iar tu eşti avva Macarie purtătorul de duh sfânt. Oricând ţi se face milă de cei din chinuri, ei se mai alină.
– Ce fel de alinare şi ce fel de chin?
– Cât de departe e cerul de pământ, atâta este focul sub picioarele noastre şi (deasupra) capului; stând noi în mijlocul focului, nu ne putem vedea faţă în faţă, ci faţa fiecăruia e lipită de spatele celuilalt. Deci când te rogi pentru noi, fiecare vede dintr-o parte faţa celuilalt.
Iar bătrânul răspunse plângând:
– Vai de ziua când s-a născut omul, dacă asta e alinarea chinului. Şi adăugă: mai e şi altă caznă mai rea decât aceasta?
– E altă pedeapsă mai mare sub noi.
– Şi cine o îndură?
– Noi care nu L-am văzut pe Dumnezeu, avem măcar parte de puţină milă; cei care L-au văzut şi s-au lepădat de El şi n-au făcut voia Lui, aceia sunt cei de sub noi.
Iar bătrânul luând ţeasta a îngropat-o văzându-şi de drum.
*
Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau : mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand : demone ! demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni.

Patericul egiptean 
Despre avva Macarie egipteanul
Trimiteți un comentariu