De ce oare ne îndrăgostim de cei care nu ne iubesc?

Binecuvântează Maică! Știu că zi de zi primești o sumedenie de mesaje, și uneori nu reușești să răspunzi tuturor enoriașilor.
Te rog, acceptă și rândurile mele, și iartă-mă pe mine păcătosul că îndrăznesc să te deranjez.
Am 22 de ani, o vârstă frumoasă care îmi ridică aspirațiile până la infinit. Știți că tinerețea în zilele de astăzi e foarte zbuciumată. Recunosc că am uitat de rugăciune, și L-am înstrăinat pe Hristos de lângă mine. Cred că acuma mai există liniștea mea sufletească datorită rugăciunilor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
...Maică, la acești 22 de ani încă nu mi-am găsit o persoană care să mă iubească, nu mi-am găsit jumătatea... chiar nu știu deloc ce înseamnă ”o întâlnire sentimentală”. Mi-e frică să nu devin egoist... Prietenii mei au diverse aventuri... și uneori fac glume pe seama mea că încă mai sunt singur... Dar nu glumele lor mă deranjează, căci eu nu doresc să mă arunc în patima desfrânării și să distrug inimile nevinovatelor fecioare. Căci tot noi, bărbații, le sucim mințile...
Iubesc o domnișoară cu patru ani mai mare ca mine, chiar aș dori să mă căsătoresc cu ea... Nu am curaj să îi spun ce simt căci ea vede în mine un ”prieten” ...deși cred că bănuiește ceva, dar se preface că nu știe... Mi-e frică maică să nu fiu singur toată viața. Da... îmi iubesc părinții, meseria... îmi stimez prietenii... dar... simt că am nevoie de o dragoste sinceră... M-am buimăcit...
Oare de ce iubim ceea ce nu ne aparține? Nu pot înțelege... Cred că Dumnezeu mă va ajuta... Eu sunt obișnuit cu singurătatea... chiar o iubeam. Acum sunt la o vârstă când trebuie să fac fericit și eu pe cineva...
Mulțumesc pentru atenție... Cu respect, Dumitru.
*
Dragul meu Dumitru

Acum ești încă la vârsta la care, pentru a nu deveni egoist, ai nevoie să mulțumești tuturor celor care te iubesc, și să înveți temeinic iubirea ca prietenie și colegialitate. Cred că e bine să rămâi în relație de prietenie cu domnișoara cea cuminte și înțeleaptă și să nu dai frâu liber iubirii care e mai mult o iubire a iubirii pe care o proiectezi pe ea considerând-o demnă de o iubire curată.
Cred că ar fi mai bine pentru voi să nu vă gândiți la dragoste sentimentală sau la căsătorie. Diferența de vârstă dintre voi, deși nu e mare de ani, e destul de semnificativă ca nivel de maturizare și poate deveni „mare” în viitor. Știi, după căsătorie apar lucrurile ascunse din firea și caracterul fiecărei persoane și e nevoie de mult discernământ și lucrare cu Harul pentru a rezista ispitei de a „fi dezamăgit”. Acum, cel mai de folos pentru tine este să pui toată buimăceala vârstei și sentimentelor în mâinile lui Dumnezeu de Care ai nevoie să te lipești cu toată dorirea sufletului tău. Fără El, Băiatul meu iubit, vei alege sau vei sfârși prin a alege, fie imitând un model din familie, fie de „frică să nu rămâi singur”, să iubești pe cine nu trebuie și nu doar pe cine nu te iubește. A iubi, în adolescență, pe cine nu ne iubește nu e foarte rău, pentru că ne ține departe de păcatul cu trupul care seamănă în om sămânța unei boli care duce, uneori mai degrabă, alteori mai târziu, la moartea bucuriei de a fi, prin dependența de plăceri carnale umilitoare pentru suflet.
Dar a iubi pe cine nu trebuie e o lucrare a vrăjmașului. Vrăjmașul transformă darul bărbatului de a fi atras de frumusețea și farmecul femeii, în blestemul de a fi tras, târât pur și simplu în mocirla poftelor și plăcerilor desfrâului. Diferența este că în atracție atenția și dorirea sunt îndreptate către prezența și calitățile persoanei iubite, pe când în poftire, atenția și dorirea sunt robite plăcerii deja stârnite de o imaginație care nu are nici o legătură cu persoana vie din fața ta. Aici își face apariția cea (sau cel, pentru fete) de care „n-ar trebui” să te îndrăgostești și o vei recunoaște după ușurința cu care se lasă „poftită” și „gustată”, sau chiar va stimula și provoca poftele.
Aici ai mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, atât pentru a fugi la timp cât și, mai ales, pentru a nu judeca pe nimeni. Cei căzuți pradă desfrâului la vârste fragede sunt suflete rănite, chinuite, abuzate sau neiubite sănătos care au nevoie de milă și rugăciune, dar de la distanță. Să nu te apropii, să nu te faci „salvatorul” nimănui pentru că e la fel de periculos ca și judecata. Încredințează lui Dumnezeu și ocupă-te de tine cu frică și cutremur în fața grozăviei posibilei căderi.
Ca să nu cazi în aceste capcane ei nevoie, Băiat drag, să lupți cu toată puterea împotriva gândurilor și imaginației care-l fac pe om să confunde iubirea cu vâltoarea poftelor trupești. Iar ca să poți să faci asta, ai nevoie să nu te compari cu nimeni, să te spovedești des, să te împărtășești, să postești și să te rogi și cu sufletul și cu trupul, pregătindu-te astfel pentru iubirea care bate la ușă!
Curaj și răbdare și să-mi mai scrii.
Cu rugăciune și încredere,
Maica Siluana

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...

Paraclisul Maicii Domnului