Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2011

Viețuirea după Dumnezeu este lepădarea de întristare pentru cele pământești

Sf. Siluan Athonitul


Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui. Cine viețuiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic.

Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui. Cine viețuiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic. Și dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine însuși și lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Și chiar dacă nu-l dobândește, rămâne la fel de liniștit, ca și cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, DE NIMIC. Și orice i s-ar întâmpla, el spune: ‚Așa i-a plăcut lui Dumnezeu“: Dacă e bolnav, gândește: „înseamnă că am nevoie de boală; altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o“. Și așa se păstrează pacea în suflet și …

34... cu drag si bucurie:)

Cântec de leagan din Moldova şi o recomandare

Cântecul asta mi-a umplut inima de frumuseţe. Imaginile sunt calme, line, ca inima românului...cum era odată...

Recomandarea e un articol tradus de Iulia pe care vi-l recomand cu multă căldură să îl citiţi...mai bine zis să îl învăţaţi/învăţăm pe de rost :)
Copiii au nevoie de linişte

Pr. Sofian Boghiu, Despre Maica Domnului

Despre Har, Sf. Siluan Athonitul

''Era odată un suflet pacatos pe care Domnul l-a chemat la pocainţă şi acest suflet s-a întors spre Domnul Care l-a primit cu milostivire şi i s-a aratat lui. Domnul e atat de milostiv, smerit şi blând. Pentru nesfârşita Lui bunătate, El nu şi-a adus aminte de pacatele lui, şi acesta L-a iubit şi se avânta spre El cum zboară pasarea din colivia ei strâmtă spre tufişurile înverzite.
Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu - Dumnezeu milostiv, iubitor şi blând - şi L-a iubit până la sfârsit. Iubirea lui arzătoare iî atrage fără saţiu spre El, căci harul Domnului e nesfârşit de dulce şi el încălzeşte mintea, inima şi întreg trupul lui istovit.''
...
''De ce te tângui, suflete al meu, şi verşi lacrimi?
Ai uitat ce a facut Domnul pentru tine, cel vrednic de toată osânda?
Nu n-am uitat ce nesfârşita iubire a revărsat asupra mea Domnul şi-mi aduc aminte de dulceaţa Duhului Sfant.
Cunosc iubirea Domnului şi cât de dulce este El sufletului şi trupului.
De ce plângi, …

Preoţii, Părintele Porfirie

Să citești rugăciunile de exorcizare cu discernământ! Să pomenești numele bolnavilor la Proscomidie

L-am dus într-o zi la Părintele pe un preot care avea o problemă gravă ce-l frământa de ceva timp: nu-și putea da seama dacă boala unei persoane era de natură nevrotică sau era un simptom al demonizării. Deși în ziua aceea Părintele se simţea foarte rău, și-a dat seama despre ce era vorba și i-a zis:

- Ești tu cumva Sfântul Antonie să poţi alunga demonii?

În perioada aceea, preotul respectiv citea rugăciuni de exorcizare mai mult decât ar fi trebuit.

- Nu, nu sunt Sfântul Antonie, a răspuns acela.

- Ei, dacă nu ești, atunci de ce tulburi demonii cu rugăciunile de exorcizare, iar, mai apoi, lași victima pe mâna lor, să o chinuie? Ia ascultă, părinte, e mare păcat, e cu totul inacceptabil ce se întâmplă azi, cum o fac unii pe-a exorciștii în locuri publice, în faţa mulţimilor. Nu știi că demonii îi necăjesc și pe cei sănătoși, care asistă la exorcizare, și ajung să creadă că și ei sunt de…

Minuni nerecunoscute

Sub o frunză, un grăunte
Într-o umezeală stă,
Prin găurelele mărunte
Soarele lumină-i dă.

O minune! Se ivește
Copilul copacului,
Prinde rădăcini și crește
Fără grija nimănui.

Boabe de grâu aruncate,
Încă din toamnă-n ogor,
Lasă fire revărsate,
Ce cresc fără ajutor.

Ce minuni ar mai vrea omul,
Când din floarea cea de mai,
Toamna își culege rodul
Cu dulceața cea de rai?

Ce minuni ar trebui
Să dea Domnul pe Pământ,
Ca să poată mulțumi
Omul, doar cu un cuvânt?

Preluat de aici.

Despre ispite şi despre învingerea lor

În toiul acestui post al Învierii Domnului, care este şi o şcoală a mântuirii noastre, este bine şi folositor să ne îndulcim sufletul cu câteva „dulciuri” şi „prăjituri” pe care ni le oferă Sfinţii Părinţi din învăţăturile şi experienţa lor duhovnicească.

Este cunoscut faptul că odată cu începerea acestui Post, ca şi în cazul celorlalte posturi se încep şi ispitele. Potrivit învăţăturii patristice diavolul ne ispiteşte cu diferite arme potrivit caracterului şi poziţiei sociale a fiecăruia dintre noi. La serviciu prin mânie faţă de cei angajaţi sau de colegi, acasă prin certuri pentru lucruri de nimic sau pentru întâmplări neprevăzute, dacă eşti profesor te ispiteşte prin copii ca să te atragă la mânie, dacă eşti medic te încearcă prin neglijenţa şi neatenţia faţă de bolnavi, dacă lucrezi cu acte te ispiteşte prin pierderea lor ş.a.m.d. făcându-te să crezi că nu ai nici o scăpare. În toate diavolul lucrează prin casnicii tăi, aşa cum ne învaţă Mântuitorul (Matei 10, 36).

Ce să facem în …

Dumnezeu nu va veni în viața mea să-mi transforme fiecare clipă în bucurie, dacă nu-L chem, pentru că nu dă buzna în darul libertății pe care ni l-a făcut

Să ne întoarcem la izvorul bucuriei: Sfânta Liturghie. Sfânta Liturghie lucrează așa cum lucrează inima în organismul nostru: adună sângele plin de toxine și îl trimite la plămâni, îl oxigenează și apoi îl trimite – curat – prin tot organismul. Așa facem și noi în Domnul: ne adaptăm cu toții, din toate colțurile, ne unim cu El în Biserică, Îl sărutăm, Îl primim, Îl mâncăm. Totul este atât de simplu...

Și iar mă otrăvesc de toate otrăvurile din jurul meu, iar mă duc la Biserică, iar mă spovedesc, iar mă împărtășesc, iar primesc Duhul cel Ceresc pe Care Îl cerem, Îl chemăm mereu și mereu. Iată taina meșteșugului bucuriei: să facem din fiecare clipă o epicleză, adică să chemăm Duhul Sfânt. Cu cât îl vom chema mai mult pe Dumnezeu, cu atât El va veni. Dumnezeu vine la chemare. Putem să lăsăm pâinea și vinul pe Sfânta Masă cât vrem noi, nu se transformă singure. Trebuie ca părintele să cadă în genunchi, să ceară venirea Duhului Sfânt, să trimită Dumnezeu Duhul Sfânt peste Cinstitele daruri…

Cezar Stratan (la 2 ani, rugaciune)

Pelerinul (partea a doua)

Sunt copil cuminte!

Mi-e drag sa merg pe strada mea, e de fapt o alee intre blocuri, destul de ingusta, dar ma bucur sa stiu ca dincolo de ea e casuta mea.
In fata mea era o doamna intr-o haina de stofa portocalie, o culoare vesela, de primavara. Imi placea culoarea ei. De mana tinea un copilas de vreo 3-4 ani cu o caciulita tricotata. Trec prin dreptul lor.
Aleea se termina si in fata se deschide un platou micut. In stanga sunt vreo trei tomberoane iar de jur imprejur gradini in spatele carora sunt blocuri. Doi oameni se indreapta spre tomberoane; nu par a fi tigani...dar sunt saracacios imbracati si innegriti de fum, parca...
Deodata aud glasul copilului:
-Sunt copil cuminte, bunica. Sa nu ma dai la tigani!
Pareau cuvinte izbucnite dupa o framantare. Privirile i-au fost atrase spre cei doi care mergeau la tomberon.
-Dar cum sa te dau la tigani, dragul meu!, raspunde cu uimire bunica. Era uimire, durere si dragoste in glasul ei.
-Mie nu imi place la cealalta bunica...ea...

Nu mai inteleg ce spune copil…

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2011

Fragment

Preaiubitului cler, cinului monahal şi dreptmăritorilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,
[…]
Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, suflând în faţa lui suflare de viaţă. Aşa a devenit omul „fiinţă vie“ (Facerea 1, 26; 2, 7). Apoi primii oameni, Adam şi Eva, au primit porunca: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 1, 28). Prin urmare, tot omul care vine în lume poartă în el pecetea chipului lui Dumnezeu, care face din el o persoană unică şi irepetabilă, plină de mister, o fiinţă ireductibilă la lumea materială şi având un destin veşnic. Viaţa persoanei umane este cel mai mare dar al lui Dumnezeu, iar această viaţă începe în momentul conceperii, al apariţiei embrionului viu. Din acel moment, omul este „suflet viu”, adică persoană care poartă în sine chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu şi este chemată la viaţa veşnică. De la concepere până la naştere şi apoi până la sfârşitul vieţii pământeşti, omul…

„Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăți, se clatină pământul” (Isaia 24, 19)

Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Pământul s-a tulburat din nou în măruntaiele sale în Țara soarelui răsare și se manifestă violent, spre disperarea oamenilor. Milioanele de victime ale cutremurelor cu revărsări de ape din Asia, ale uraganelor din America, ale îmbolnăvirilor de SIDA din Africa, ale inundațiilor de la noi și din toată Europa din anii trecuți și acum ale necruțătorului cutremur din Japonia ne obligă la o reflecție asupra cauzelor dezastrului. Ce s-a întâmplat, oare, în adâncul pământului, pe pământ, în ape și în văzduh? Cine este responsabil de toate acestea?
Credem și mărturisim că omul, așezat de Dumnezeu ca „preot“ și slujitor al creației, este responsabil, prin faptele sale, de tot ceea ce se întâmplă în natură.
Natura este prietenul omului, nu dușmanul său. Urmărind însă numai propriile sale interese, omul deranjează lumea înconjurătoare în echilibrele sale așezate în ea de Creator. Consecința acestei atitudini lipsite de comunicare pașn…

Frica

Ierodiacon Serafim Pantea

Frica este una dintre cele mai perfide metode de subjugare și control. Omul, și nu doar omul, odată ce a ajuns să știe de frică, este la fel de ușor de supus ca și calul care a ajuns a se teme de bici sau câinele de băț. Dacă ai oameni sub mână poate vei spune „și ce-i cu asta? Trebuie să asculte de ceva. Dacă nu vrea cu frumosul, măcar de frică să știe.” Dar vai, dacă ar știi omul că ăsta-i cuțit cu două tăișuri...

Uneori aplicăm teoria asta față de copii, alteori față de angajați, și nu vedem că luăm cel mai de preț lucru pe care îl are omul. Libertatea. Iar libertatea e dar de la Dumnezeu pentru tot românul, așa că deși nu poate fi luat de alți oameni, uneori se pierde conștiința libertății. Și dacă e lucru rău să răpești cuiva libertatea, e cu atât mai rău să apuci să înveți copiii să fie fricoși. Pentru că lucrurile care le învață de mici, arareori se schimbă în timpul vieții. Iar ceea ce fac oamenii fricoși, este să-și impună punctul de vedere tot prin…

Pelerinul

Rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul

Sursa

Post cu folos!

Cum arata iadul? Cum arata raiul?

Se spune că odată un om a avut bucuria să fie primit în cer, înainte să fi sfârsit viata pământească. Un înger, luându-l de mână, l-a dus într-un palat unde se aflau o mulţime de oameni în jurul unei mese bogate, încărcată cu mâncare. Oamenii aceştia erau însă înfometaţi, numai piele si os, erau trişti şi se tânguiau cu amar, pentru că, deşi stăteau în jurul unei mese încărcate, nu-şi puteau potoli setea şi foamea. Aveau niste linguri cu coada foarte lungă şi, oricât se chinuiau să mănânce cu ele, nu reuşeau în nici un fel.
''Aici este iadul'' – i-a spus îngerul.

Apoi l-a dus îngerul într-un alt palat asemănător cu cel dinainte. Aici era aceeaşi masă încărcată cu bunătăti şi, de asemenea, aceleasi linguri cu coadă lungă. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalţi plini de viaţă, foarte fericiţi şi radiau de bucurie. Omul s-a întrebat cum e posibil aşa ceva?
 Îngerul i-a raspuns: ''Fiecare om îsi foloseşte propria lingură pentru a-i hrăni pe ceilalti şi astfel nim…

Sfânta mucenică Evdochia samarineanca

Sfânta Evdochia samarineanca era de fel din cetatea Iliopolei, care se găsea în provincia Libanului, în Frigia. A trăit pe vremea împărăţiei lui Traian. Mai întâi a dus o viaţă de desfrâu, atrăgând la sine pe mulţi care o îndrăgeau din pricina chipului ei frumos. Cu aceasta ea a adunat multă avere. După aceea însă a venit la Hristos, iar prilejul i l-a dat un oarecare monah Ghermano, pe care ea l-a auzit odată vorbind despre credinţa cea adevărată şi despre pocăinţă. Deci, fiind îmboldită de nevoia de a-şi schimba felul de viaţă, datorită şi unor descoperiri dumnezeieşti ce i s-au făcut, a fost botezată de către episcopul Teodot. Într-una din descoperirile ce i s-au făcut, s-a simţit răpită cu mintea şi s-a văzut pe sine luată de mână de un înger şi ridicată la cer, unde îngerii se bucurau cu toţii de întoarcerea ei în timp ce ceva negru şi înfiorător la vedere scrâşnea din dinţi şi striga, ca şi cum i s-ar fi făcut vreo nedreptate, dacă i s-ar fi smuls de sub puterea lui Evdochia. Du…

Rugaciunea de azi

Ce-ar fi sa-mi petrec parte din ziua mea gandindu-ma la calitatile mele, mai mult decat la slabiciunile mele? De ce sa nu ma gandesc la victorii, in loc la esecuri – la felul in care sunt bland si binevoitor? A fost dintotdeauna tendinta mea sa cad intr-o auto-hipnoza cinica, atribuind etichete denigrante practic la orice am facut, spus sau simtit. Doar pentru azi, voi petrece o jumatate de ora in liniste, incercand sa-mi formez o perspectiva cat mai pozitiva asupra vietii mele. Am eu curajul sa schimb ceea ce pot?

Rugaciunea de azi
Prin liniste si reevaluare proprie, fie ca eu sa am o atitudine mult mai pozitiva. Daca sunt copilul lui Dumnezeu, creat in imaginea sa, trebuie sa fie ceva bunatate in mine. Ma voi gandi la aceasta bunatate, si felul in care se manifesta. Voi inceta sa ma denigrez, chiar si in cele mai ascunse ganduri ale mele. Voi respecta ceea ce apartine lui Dumnezeu. Ma voi respecta pe mine insumi.

Ce sa-mi amintesc azi
Respectul de sine este respect fata de Dumnezeu.

Sentimentele faţă de aproapele tău oglindesc, pur şi simplu, sentimentele faţă de tine însuţi

In permanenta supraestimezi importanta aproapelui tau in viata ta. Pe de-o parte vrei sa-l invinuiesti pentru toate probleme tale [...]. Pe de alta parte, vrei sa-l ridici pe un piedestal si sa-l preaslavesti [...].

Cu toate acestea, iti vine foarte greu sa-l tratezi pe aproapele tau ca pe un egal. [...] Din nefericire, daca nu te iubesti pe tine insuti, nu prea o sa reusesti sa-l iubesti pe aproapele tau.

A invata sa te iubesti pe tine insuti si a invata sa-ti iubesti aproapele, merg mana in mana.

Nu poti sa-l iubesti pe semenul tau si sa te urasti pe tine insuti, sau sa te iubesti pe tine insuti si sa-l urasti pe semenul tau.

Sentimentele fata de aproapele tau oglindesc, pur si simplu, sentimentele fata de tine insuti.

[...]

Atunci cand il condamni pe aproapele tau, poti fi sigur ca nu pe el il condamni, ci o parte din tine insuti de care ti-e rusine si pe care nu ai acceptat-o. Faptul ca descoperi niste neajunsuri la aproapele tau nu te poate face sa te simti mai bine - intrucat ac…

Cum să ne purtăm când oamenii ne vorbesc de rău - Mitropolitul Grigorie al Sankt Petersburgului

A avea un nume bun este important pen­tru noi în viaţă. Înţeleptul Solomon spune: „un nume bun este mai de preţ decât bogăţia" (Pild. 22, 1). Un nume bun ne aduce respectul şi încrederea celorlalţi şi avem ma­re nevoie de el în viaţă, pentru că nimeni nu doreşte să aibă de-a face cu un om necin­stit. Prin urmare, nu putem fi indiferenţi la părerile altora despre noi. Omul necinstit nu se poate aştepta nici la compasiunea, nici la ajutorul celorlalţi. Iar, dacă avem şi o funcţie de conducere, este aproape imposibil să-ti conduci subalternii fără să ai respectul lor.

Aşa că iată ce trebuie să facem când alţii ne lipsesc de bunul nostru nume, împrăştiind vorbe urâte despre noi:

1. Întâi de toate, indiferent de cât de rele şi de injurioase ar fi ele, trebuie să ne păzim de mânie, de invective, de răzbunare şi să rămânem cât mai liniştiţi în duhul nostru, pentru că noi toţi trebuie să fim un duh cu Hristos, iar Hristos în fata acuzaţiilor aduse de evrei a rămas netulburat, fără nici o…