Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2011

Copiii nu sunt lucruri, ca să „se facă”

De ce o femeie nu poate concepe sau nu poate purta un copil? Infertilitatea este tragedie, pedeapsă sau trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru asta? Este posibil să adoptăm copii? La întrebările Miloserdie.ru răspunde părintele profesor Andrei Lorgus, decanul Facultăţii de Psihologie a Universităţii Ortodoxe Ruse „Sf. Ioan Teologul” (Federatia Rusa).

Sursa: Miloserdie.ru

- Lipsa copiilor în familie este o încercare, o pedeapsă, o cruce de dus? Dacă o familie nu are copii, cum să se refere la acest lucru ambii soţi?

- Faţă de acest lucru ar trebui să ne raportăm întotdeauna cu recunoştinţă, ca fiind voia lui Dumnezeu. Dar trebuie de amintit aici faptul că, de foarte multe ori, cauza infertilităţii, în dorinţa evidentă de a avea copii, se poate ascunde chiar în personalitatea omului însuşi. Şi acest lucru trebuie spus, căci sunt lucruri ce pot fi reparate. Iată unul din cazurile pe care le cunosc ca preot. Într-o familie bună, în care soţii se iubeau foarte mult, toate sarcinile se î…

Când un om vine pe lume

Dialog cu dr. Roman Ghetmanov, medic ginecolog la Spitalul Orăşenesc nr.70 din Moscova (Federaţia Rusă)

Procesul naşterii este o încercare grea şi pentru mamă, şi pentru copil. Încă din timpurile străvechi, apariţia unui copil pe lume se considera o taină. Astăzi, partea această sacră a naşterii, pe care multe mame o simt de multe ori inconştient,  se amestecă cu destule superstiţii, împrumutate din culturi şi de la popoare diferite, din mode şi tendinţe. Femeile gravide, în largul internetului, împărtăşesc cu generozitate informaţii despre modul în care, totuşi, se poate „naşte în mod ortodox”, urmărind cu plăcere clipuri video despre naşterea în baie, în ocean sau în alte locuri şi locaţii mai exotice. Şi dacă la întrebările despre viaţa spirituală a viitoarei mame poate răspunde doar un duhovnic, la toate celelalte în legătură cu naşterea este mai bine să ceri sfatul unui expert. Portalul Pravoslavie.ru l-a rugat pe medicul obstetrician şi ginecolog de la Spitalul  Spaso-Petrovsk din…

Powerful Story of a Woman Who was Aborted - but Survived

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi „Orthograffiti”

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi „Orthograffiti”, organizează în perioada 1 mai – 1 iunie a.c., campania umanitară:
„De la suflet la zâmbet”
Această campanie umanitară este adresată tuturor oamenilor cu suflet, care nu pot rămâne indiferenți la greutățile și nevoile de zi cu zi ale copiilor Asociației Pro Vita, de la Valea Plopului-Valea Screzii. Putem cu toți să le întindem o mână de ajutor prin donațiile noastre de bani, alimente, produse de igienă și de curățat, hăinuțe și jucării. Vă invităm să vă alăturați acestei campanii și să oferiți din suflet bucuria unui zâmbet pentru acești copii minunați.Pentru mai multe informații sau donații, ne puteți contacta la nr. de telefon de pe afișul campaniei.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Asociaţia Tinerilor Ortodocşi „Orthograffiti”

Hristos a înviat!

Hristos a înviat, Bucuria mea!  (Sf. Serafim de Sarov)

Vino, Doamne!

Nu e nevoie sa baţi tu la uşa Domnului, ci doar să-I deschizi! El este deja la uşa inimii tale şi bate! Auzi? Fiecare bătaie a inimii tale este, de fapt, bătaia Lui la uşa ei! Când Îi vei deschide, bătăile inimii tale vor deveni sunetul auzit al neauzitelor Lui cuvinte de iubire! Curaj!
Maica Siluana

*
Vino Doamne!


Domnul să ne ajute ca zilele ce urmează să le petrecem în El!
Să arătăm Domnului iadul din noi pentru a pogorî și în el și a-l birui prin Învierea Lui!
Domnul să ne aducă la lumină, încredințându-ne că fără El nu putem face nimic. Prin lepădarea de orice nădejde în noi, să-L chemăm pe El și Lui să ne încredințăm.
Domnul să ne ajute să ne îndurăm să ridicăm crucea păcatelor noastre, să Îl chemăm în ajutor și să avem încrederea că prin Cruce vine Învierea.
Domnul să vă bucure!

Maica Siluana cu obștea

Cruce...

Ştergarul, de Costache Ioanid

La Cina cea de Paşte, în camera de sus,
Înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Iisus.
Se revărsă din sfeşnic o galbenă lumină
pe pâinile calde, pe mielul fără vină…
Era plăcut prilejul şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege,
cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege,
să le aline talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, cu şoapta Lui uşoară:
- N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
- Chiar eu?… Nu şade bine. - Eu doar sunt mai bătrân.
- Dar tu? Tu cel mai tânăr? - Eu stau lângă Stăpân…
- Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
- Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei?
- Dar tu cel ce ţii punga? - Eu am făcut de-ajuns.
Am cumpărat merinde. Şi mielul l-am străpuns…
-…

Cămara Ta -Schitul Lacu

Pregătiri pentru Paşti

Foto Mihai Grigorescu




 Foto Marius Grozea

A ne dezbrăca de omul vechi înseamnă a renunța la tiparele de fugă, de apărare, de acele conținuturi ale „sinelui protector”

(...) Da, vindecarea ne vine de la înnoirea minții prin „răsturnarea” ei (metanoia), a felului ei de a lucra. Omul vechi „gândește” cu mintea sa încercând cu disperare să obțină rezultate, să împlinească obiective și dorințe, toate centrate pe căutarea plăcerii și fuga de durere. Dar fuga de durere devine chiar fuga de viața noastră care, în acea clipă e durere, sau furie, sau frică! Fugind de această durere, fugim de locul Întâlnirii cu Viața Care ni se oferă. A ne dezbrăca de omul vechi înseamnă a renunța la tiparele de fugă, de apărare, de acele conținuturi ale „sinelui protector”: scuzarea de sine, acuzarea celuilalt, amintirea situațiilor asemănătoare, imaginarea unor scenarii de răzbunare sau ameliorare, ascultarea impulsului de atac sau fuga... Toate urmăresc ieșirea din durerea de a simți ceea ce este în noi. Simțim furie? Nu putem îndura asta. Avem nevoie să o manifestăm în impulsuri și fapte agresive sau autoagresive, sau să o amorțim cu o substanță sau un comportament „mâng…

Nu ne iubeste...

Un fragment din predica sfântului Nicolae Velimirovici la duminica fiului risipitor:
“Cine nu ne rabdă când pacatuim, acela nu ne iubeste. Nu ne iubeste nici cel care nu ne iarta atunci cand ne pare rău ca am gresit. Dar cel mai putin ne iubeşte cine nu se bucura de schimbarea noastra in bine.”

Recomandare

Despre suferinţă
De ce suferim? Care e atitudinea creştină în faţa suferinţei?
Pr. Constantin Sturzu răspunde câtorva întrebări într-o emisiune realizată la Radio Trinitas de către pr. Bogdan Ţifrea.

Cum să te comporți cu cineva care minte și care te acuză că nu ai încredere în el?

Să nu-i spui: ești mincinos, că se va apăra. Să nu judeci! E ceva atât de greu pentru mintea omenească.Omul te minte, și atunci, tu să nu-l judeci. Să zici: Doamne miluiește-l! Are un fir de minte, îi e frică, îi e rușine. Așa a fost învățat! Și acceptă ce spune, fără să îl crezi, fără să-l judeci și fără să-i spui nimic. Doar roagă-te! Doamne miluiește-l Tu, spune-i Tu, fă-L Tu să înțeleagă sau fă-o Tu să înțeleagă că nu e adevărat ce spune. Dar încearcă să faci asta fără nici un cuvânt, și într-o săptămână totul se schimbă. Nu te mai apăra, și dacă nu se schimbă într-o săptămână, în două săptămâni de rugăciune lăuntrică și de binecuvântare, atunci discutați despre asta: „uite asta e o neputință, e o boală a ta, proiectezi pe mine lucrul acesta, și, dacă nu conștientizezi că e o suferință și nu vrei să te vindeci, ne despărțim”. N-ai să poți să fii fericit sau fericită cu un mincinos. Și atunci trebuie să fugi. Nu există altă soluție. Deci, unu: încearcă asta, după aceea discuția și …

Testul iubirii

Natalia Corlean


Ne gândim adesea că e destul dacă recunoaştem existenţa lui Dumnezeu, că e destul să credem că El există. Dar nu-i aşa. Nu-i destul. Dacă avem doar această credinţă, nu suntem cu nimic mai presus decât diavolii, pentru că şi ei „cred şi se cutremură”. Ce ne trebuie în plus? Domnul ne-a spus-o clar: iubire. Dacă nu avem iubire, credem degeaba. Dar iată că, deşi credinţa sănătoasă înseamnă să iubeşti, noi nu iubim. Şi în loc să recunoaştem că nu iubim, deci nu avem credinţă, ne umplem de ipocrizie şi ne considerăm credincioşi. Dar ce rămâne când va trebui să trecem testul Iubirii? Pentru că Dumnezeu ne-a spus că acesta este criteriul Judecăţii.


Iubirea nu înseamnă ca eu, dacă sunt un obişnuit al bisericii, să mă apuc să dau cu superioritate lecţii celui care e la începutul întâlnirii sale cu Dumnezeu şi nu ştie uneori cum să se comporte. Iubirea înseamnă delicateţe.
Iubirea nu înseamnă ca, dacă am ajuns la biserică după începutul slujbei, să iau la închinat toate icoanele…

Fantasmagoria, un spectacol prezentat de Compania Dan Puric, la Baia Mare

BAIA-MARE
15 APRILIE, ORA 19:00, CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR


Fantasmagoria


Un spectacol prezentat de Compania Dan Puric / O productie Art & Events Management
Cu: Vadim Rusu, Nadejda Dimitriu, Petru Ciobanu, Petrica Voicu.
Regia: Vadim Rusu
Coregrafia: Nadejda Dimitriu
Light Design: Sorin Vintila / Ilina Pepine
Ilustratia Muzicala: Vadim Rusu / Ilina Pepine
Costumele Nadejdei Dimitriu: Mihaela Drafta
Scenografie si costume: Dana Georgescu si Anca Cernea
Foto: Tiberiu Minzu / Tomoaki Minoda

Fantasmagoria este un spectacol-reverie, în timpul caruia cei patru actori te vor face sa crezi ca ai ajuns în mijlocul unui basm de-a-ndoaselea, un basm în care Ileana Cosânzeana e stapâna apriga peste trei Pacala rataciti prin viscol. O poveste care seamana cu un film rusesc, cu nostalgii si troiene, ingenios îndulcita cu nazdravanii românesti. O creatie la granita dintre pantomima si circ, la fel de stranie si de fascinanta ca o plimbare de o ora de-a lungul Siberiei calare pe spinarea…

Vietile sfintilor - Sfanta Maria Egipteanca (Film)

Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Aici găsiţi un film despre viaţa Sf. Ciprian şi Justina

Feminismul, distrugerea femeii

Ierodiacon Serafim Pantea

Feminismul, apărut în parte pentru a combate misoginismul, a făcut cam tot atât de mult bine ca și protestantismul combătând excesele catolice. Săritul peste cal a devenit un soi de sport planetar. Parcă e tot mai greu să te ții de cărarea cea strâmtă. Și totuși e bine să evităm excesele, atât de o parte, cât și de alta.

Nu știu ce au gândit cei care au inițiat feminismul. Nu știu dacă au făcut-o din dorința de a ajuta la emanciparea femeii sau au gândit un plan de lungă durată pentru distrugerea ei. Nu știu dacă e vorba de o consiprație pentru distrugerea familiei sau doar efecte neprevăzute ale unui experiment social. Și nici măcar nu mă interesează. Ceea ce mă interesează este că oamenii înțelepți știu să nu urmeze căi rătăcitoare sau, dacă s-au trezit pe o astfel de cale, să se întoarcă până nu e prea târziu. De multe ori am auzit spunându-se „da, dar aceia sunt puțini”. Mulți sau puțini, cine vrea să asculte și să priceapă, poate să audă și să înțeleagă.

Simonopetra Monastery Monks - Polyeleos, Psalm 135

Despre libertate si voia lui Dumnezeu

Din răspunsurile Maicii Siluana

Voia lui Dumnezeu este inimaginabila Lui putere de a-şi plia voia pe voia omului. Adică, El fiind atotputernic şi Libertate absolută, poate şi voieşte nu doar să ne dea libertate şi să ne lase să facem ce voim, în limitele statutului nostru de creaturi, ci şi să ne urmeze cu iubirea Lui, cu purtarea Lui de grijă, în orice abis de neascultare am merge, în orice robie străină ne-am vinde, fără să ne forţeze să facem voia Lui. Doar ne cheamă mereu, fie prin Cuvântul Său Care a grăit prin prooroci sau direct când „S-a făcut om ca noi”, fie prin glasul tainic al durerii din inima noastră.
Când alegem să trăim autonom, să facem după capul nostru, chiar dacă acest cap sunt părinţii noştri, sau un model uman, sau mentalitatea lumii în care ne-am născut, totul ne apare ca „dat”, ca blestem chiar. Şi este. Felul în care trăim este „dat”, este scris în sinapsele creierului nostru subcortical, necontrolat de atenţie şi voinţă decât cu mari eforturi de conştientizar…