Treceți la conținutul principal

Cum să schimbi pe cineva

Dana Alecu

Vedem cu uşurinţă, în viaţa de zi cu zi, cât de uşor ne este să vedem greşelile celorlalţi cu care intrăm în relaţie şi să ne găsim astfel scuze, motive pentru propria nefericire, pentru propriile stări de neîmplinire. Procedând astfel, aproape că nu mai suntem conştienţi că suntem singurii responsabili de stările noastre, de sentimentele pe care le trăim.

Plasând responsabilitatea în afara noastră, practic ne legăm de mâini şi de picioare şi, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu situaţia de a ne simţi neajutoraţi şi striviţi de lumea din jur şi de exigenţele vieţii. Prin acest mod de a gândi, fără să ne dăm seama de asta, devenim victime nu doar ale celui cu care venim în relaţie, ci şi ale vieţii. Mai mult decât atât, fiind centraţi pe ceea ce fac ceilalţi, pe ceea ce credem noi că ar fi ei datori să facă, ne pierdem din vedere pe noi înşine. Psihologul francez Jacques Salome simbolizează relaţia dintre doi oameni cu o eşarfă, fiecare dintre cei doi aflându-se la un capăt al eşarfei, adică la capătul său de relaţie. Este singurul pe care îl poate controla şi este singurul mod în care poate influenţa, în bine sau în rău, relaţia. Încercând să-l schimbăm pe celălalt, să-l facem să ne împlinească dorinţele, să vină în întâmpinarea nevoilor noastre, să se conformeze imaginii noastre despre „cum ar trebui sa stea lucrurile, ce e bine şi ce nu este, ce este normal şi ce nu este“ renunţăm la capătul nostru de relaţie, singurul „loc“ în care noi putem realmente experimenta satisfacţia vieţii. De fapt, singurul mod în care putem schimba o relaţie este schimbând modul nostru de reacţie în relaţia respectivă.

Să ne iubim soţul aşa cum îl iubeşte El

În relaţia soţiei cu soţul ei se întâmplă de multe ori ca aceasta să îşi pună problema cum să îşi determine soţul să se conformeze cât mai mult idealului pe care aceasta îl are despre căsnicie, despre ce înseamnă dragostea, despre cum ar trebui să se comporte perfect. Acest mod de a privi lucrurile duce la acumularea unor stări de nemulţumire, de conflict, resimţite de cei doi, care pot duce cuplul în siţuatie de criză. În aceste momente este de folos să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne arate ce îl ajută pe soţul nostru să se simtă iubit, ce anume din ceea ce spunem sau facem îl fac să simtă dragostea noastră. Este aparent împotriva logicii, pentru că soţiile sunt de obicei tentate să Îl roage pe Dumnezeu să le ajute, schimbându-le soţii, întrucât cred cu toată puterea că dacă o anumită atitudine sau comportament al soţului s-ar schimba, relaţia ar deveni mai bună şi, implicit, ele mai fericite. Atâta timp cât cauza stării proprii este considerată a fi ceva din exterior, care scapă propriului control, o astfel de viziune este considerată mai mult decât justificată. Este cu atât mai dificil cu cât, în pofida rugăciunii stăruitoare, comportamentul soţului nu se schimbă, iar acesta continuă să persiste în greşeli ce par evidente.

Şi toate acestea pentru că Dumnezeu respectă libertatea fiecărei persoane, pe care nu o schimbă, dacă ea însăşi nu doreşte acest lucru. Vom putea însă vedea ajutorul Lui cu promptitudine, dacă Îl rugăm să ne ajute să ne iubim soţul aşa cum îl iubeşte El. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune despre puterea rugăciunii: „Deci, când vezi că dai de un necaz, fie în căsnicie, fie în celelalte treburi, roagă-L pe Dumnezeu. Rugăciunea e singura dezlegare, cea mai bună, a necazurilor ce ni se întâmplă. Puternică este arma rugăciunii! Am spus aceasta adeseori, o spun şi acum şi nu voi înceta s-o spun.“

Gesturi care transmit soţilor mesajul că sunt iubiţi

Mărturiile unor soţi despre ceea ce îi face să se simtă iubiţi de către soţiile lor arată faptul că a fi acceptaţi, încurajaţi şi iubiţi în momentele în care ei înşişi se simt greu de iubit reprezintă mesaje extrem de puternice. A fi iubit pentru ceea ce este astăzi nu pentru ceea ce ar putea deveni mâine, a-i zâmbi şi a rămâne binevoitoare şi în momentele în care atitudinea soţului este irascibilă, atunci când acesta este copleşit de presiunile de la locul de muncă, a-i arăta că eşti mândră de el şi crezi în el, chiar şi atunci când nimeni, nici el însuşi nu mai crede în el reprezintă gesturi care transmit soţilor mesajul că sunt iubiţi.

Dacă soţia Îl roagă pe Dumnezeu ca, mai ales în momentele dificile, tensionate, să o ajute să îşi iubească soţul cu aceeaşi dragoste cu care Dumnezeu o iubeşte pe ea însăşi, va înţelege că această dragoste este perseverentă şi protectoare. Perseverenţa se manifestă în momentele tensionate, conflictuale şi înseamnă a transmite partenerului mesajul că, indiferent de perioada dificilă pe care o traversaţi, tu îi eşti alături şi ai mereu disponibilitatea afectivă de a reîmprospăta relaţia. Iubirea protectivă înseamnă a fi capabilă să îţi aperi soţul în faţa celorlalţi atunci când ceilalţi îl vorbesc de rău, îi scot în evidenţă eşecurile şi defectele.

Comentarii

Corina Negreanu a spus…
Bună ziua Ramona,
Realitatea vieții este extrem de nuanțată.Particularitatea trebuie avută în vedere atunci cînd dăm rețete de viață de succes.
De ex.: unii soți se manifestă mai irascibili și mai deranjați cînd văd fața soției lor ,,binevoitoare” dar care le inspiră superioritate spirituală îi face să sufere mai mult, se învîrtoșează mai abitir și resping orice sugestie sau gest de iubire venit din partea ei. Apoi, mai este și problema patologică cînd credem că tot răul vine din noi, cînd se face un exces de culpă, în felul acesta ajungîndu-se de la o simplă reacție psihopatologică la nevroze sau mai grav, la cazuri clinice de psihoză.Trebuie avută dreaptă măsură și înțeles că există și cauze de contex care afectează cuplul și buna lui armonie.
Duhovnicii cu experiență sunt foarte atenți la cuvinte. Eu personal, și-o spun cu toată smerenia, m-aș feri de expresia ,,prea tare” uzată de doamna psiholog: ,,Să ne iubim soţul aşa cum îl iubeşte El”.
Să conștientizăm că niciodată nu vom putea pune pe picior egal iubirea noastră cu iubirea desăvîrșită a lui Dumnezeu pentru omul de lîngă noi, orice am face noi. Este mult mai sănătasă poziția aceasta. Ne-am supraestima măsura și e un lucru extremist, păgubos duhovnicește. Idealul rămîne, dar e de neatins, tocmai asta crește respectul și cinstea pentru soț.
Semnul acesta al egalului între iubirea mea și iubirea lui Dumnezeu parcă îmi dă frisoane...

Te salut cu căldură de la Cluj. Doamne ajută!
Ramona a spus…
Bună ziua, doamna Corina!
Am zăbovit cu răspunsul dar tot nu-mi iese aşa cum aş dori, aşa că îl las aşa:)
Eu nu cred că d-na psiholog s-a gândit la o reţetă generală de viaţă de succes, nu cred că cineva ar îndrăzni asta. Ştiu că e o persoană care are duhovnic şi e implicată în viaţa bisericii, căci o cunosc. E o tânără cu suflet cald. Şi e foarte frumoasă :) Dar să revin:)

A-l iubi pe soţ sau a iubi soţia aşa cum îl(o) iubeşte Dumnezeu înseamnă a respecta libertatea acelei persoane. ''...Dumnezeu respectă libertatea fiecărei persoane, pe care nu o schimbă, dacă ea însăşi nu doreşte acest lucru. Vom putea însă vedea ajutorul Lui cu promptitudine, dacă Îl rugăm să ne ajute să ne iubim soţul aşa cum îl iubeşte El.''

Citeam odată că un bărbat se plângea de soţia lui că nu mai e aşa cum era la începutul căsniciei lor, ci a deveni arţăgoasă şi cicălitoare. Îl ruga pe Dumnezeu să îl ajute şi Îl intreba: ''Cum să o iubesc eu pe asta, Doamne?'' Iar răspuns a venit: ''Aşa cum o iubesc Eu''.
Adică nemaidorind să schimbăm persoana din faţa noastră, ci să o iubim aşa cum ne iubeşte şi pe noi Dumnezeu: respectându-ne libertatea.

Vă îmbrăţişez şi eu de la Baia Mare.
Cu drag,
Ramona.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.