Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2012

Expoziţia ''Rusia ortodoxă'' organizată cu cele mai noi tehnologii IT

Imagine
Подарок к Новому году. Выставка(Durata 13 minute, 151 Mb)

Expoziţia ''Rusia ortodoxă'' organizată cu cele mai noi tehnologii IT.
E extraordinară, unică şi impresionantă.
Ceremonia de deschidere a avut loc în 4 noiembrie 2011. Toţi cei care au venit la evenimentul respectiv au avut ocazia să se închine la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (Tikhvin) care a fost adusă de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Tikhvin din regiunea Leningrad.
Puteţi citi mai multe despre aceasta aici (folosiţi google translate).

Sursa aici

Recomandare film: Bella

Imagine
445 babies saved from abortion thanks to free ‘Bella’ movie, By Peter Baklinski Thank you, Mat. Emily !

''The film Bella, released in 2007, is a story about how reaching out in a loving way to someone in a difficult situation can give them hope. “What the movie does is touch the women where we can’t,” said Tracy Reynolds, program director of Bella HERO in an interview today with LifeSiteNews. “It really shows her what her opportunity would be either to be a ‘mom’ or to ‘choose adoption’ and give that child a home.”
Reynolds compared the film to a “mega ultrasound” which allows a troubled pregnant mother to really see the possibilities in choosing life.
Over 700 pregnancy centres across the USA, Canada, and Australia are now using the Bella film strategy to change hearts and save lives.
Counselors receive training how to use the film with pregnant women who are undecided about the fate of their baby and even considering abortion. Some centres have found that the “movie night in a b…

“Stirile zilei”

Ştirile zilei: Oamenii l-au ucis pe Ţar în Rusia, ca să le fie mai bine. Oamenii l-au ucis pe preşedinte în Polonia, ca să le fie mai bine. Oamenii au ucis şase miniştri în Grecia, ca să le fie mai bine. Medicina s-a dezvoltat puţin, în ultimele veacuri, faţă de chirurgie. Şi chirurgia politică a întrecut cu mult medicina politică. Se crede în amputare, însă amputarea se face fără socoteală, iar sângele se scurge din restul trupului şi nu poate fi oprit. În acest caz, ca şi îndeobşte în toate cazurile, toţi ucigaşii s-au înşelat în socoteala lor. Cei ucişi joacă pe mai departe un rol în societate, un rol nu mai mic decât cel jucat înainte de moarte. Acest lucru este văzut de toţi şi simţit de toţi; toţi se străduiesc să oprească sângele care curge din organismul societăţii, dar, în acelaşi timp, toţi cugetă şi vorbesc despre noi amputări, despre noi tăieri.

Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău

Dragostea Mea este mai mare decât păcatul tău - Pr.Rafail Noica

Imagine

O analiză concretă a tensiunii dintre minte și patimi - părintele Arsenie Boca

”Să ne apropiem acum de o analiză concretă a tensiunii dintre minte și patimi. Care este mecanismul biologic, să zicem al instinctului de reproducție? Alegem pe acesta, întrucât se luptă împotriva votului fecioriei.
Instinctul acesta are ca obârșie materială o glandă endocrină, care varsă o substanță chimică în sânge, care, la nivelul creierului, erotizează scoarța cerebrală. Această erotizare constă în apariția pe ecranul minții a gândurilor și a imaginilor în favoarea satisfacerii acestui instinct. Ele cer învoirea. Cenzura rezistă, le respinge. Conștiința - care ocrotește viața omului și sub perspectivă transcendentă - aduce ”Numele lui Dumnezeu care arde pe draci” și aduce Crucea Domnului: jertfa - lepădarea de sine, lepădarea de plăcere - ”armă asupra diavolului Crucea Ta ne-ai dat” cântă biserica. Aceste gânduri de rezistență, dacă sunt puternice și luminoase, sunt afirmate cu toată credința și știind cu certitudine că însuși Iisus se luptă cu Satana în locul nostru, atunci în o…

Carte: Claudiu Răducu, "Întâlnirea mea cu Hristos"

Imagine
Prefaţă de Ciprian Voicilă

Valorile fundamentale ale tinereții sunt sinceritatea și efervescența căutării. Cele trei mărturii pe care le va parcurge nesățios ochiul cititorului sunt unite prin aceste două calități care fac dintr-o carte o carte vie, iar dintr-un om, un om viu.

Nostalgicii anilor 90 vor retrăi ceva din emulația spirituală postrevoluționară, în care majoritatea românilor erau însetați să redescopere dimensiunile duhovnicești și culturale ale unei Românii puse la index de comuniști, dar și zorii unei epoci întunecate care amestecă indistict tradițiile religioase forțând cu orice preț evidențele spre o concluzie falsă: „toți oamenii din toate timpurile s-au închinat aceluiași Dumnezeu” - premisa fundamentală a New-Age-ului.

Așa se face că mulți tineri au părăsit Ortodoxia sub mirajul religiilor orientale, la vremea respectivă apărând o sintagmă absurdă: yoga creștină.

La acest miraj a contribuit din plin un nume evocat în carte: Mircea Eliade. Cine i-a citit Jurnalul știe…

O minciună numită prezervativ

Ierodiacon Serafim Pantea

Mă feresc să vorbesc sau să scriu despre lucruri pe care nu le cunosc dar tot mai mulți tineri mă întreabă diverse lucruri legate de sexualitate așa că, pentru a scuti lumea să se obosească cu căutarea de informații și să aibă cât mai mult timp pentru mess, Facebook, filme și cluburi, mi-am făcut timp și am căutat eu așa că le expun mai jos cât de succint pot. Este o scriere probabil mult mai lungă decât cele cu care v-am obișnuit dar este destul de dificil să vorbești concis despre un subiect atât de larg. Mă voi strădui după putere cu specificația că acest articol este rezultatul a multe sute de pagini citite, multe zeci de ore de documentare văzute și multe discuții cu medici în care eu personal am încredere, fiecare informație fiind verificată și răsverificată din mai multe surse. Dacă vă interesează mai multe, puneți mâna și căutați singuri sau discutați cu cineva care chiar se pricepe în domeniul ăsta.

Să începem prin a prezenta câteva informații mai pu…

Ce mi-a plăcut la ''Skoro vesna''

Imagine
Un film pe care mi-am dorit mult să-l văd, după ce am citit recenzia d-nei Elena Dulgheru şi am văzut câteva secvenţe de început, cu mai bine de un an în urmă. Am aşteptat să-l văd cu subtitrare şi cum aceasta nu mai venea, făcând ordine în laptop, am hotărât să-l şterg, după care, la distanţă de câteva zile, am primit subtitrarea :) În fine, să nu mai lungesc povestea, am reuşit într-un final să-l văd şi n-am regretat nicio clipă.
Mi-a plăcut lumea prezentată în film pentru că e o lume reală, aşa cum este ea cu adevărat, cu oameni care îşi caută mântuirea, oameni păcătoşi, beţivi, desfrânaţi, pierduţi şi regăsiţi, adunaţi în jurul unei mănăstiri la care lucrează toată ziua, iar seara se strâng la rugăciune cerându-şi iertare pentru toate.
Ce poate fi mai uimitor decât să porneşti în căutarea celui căzut? Iar cel care are grijă de cei căzuţi e un om al lui Dumnezeu, cu dureri şi răni adânci vindecate numai de Domnul, Cel care dă bucuria pe care nu o mai ia nimeni de la noi. Şi acel …

Recomandare film: 127 HOURS

Imagine
Un film realizat după o întâmplare reală.
Aseară, după ce l-am văzut, mă gândeam că atâtea cuvinte am să vă spun despre el, dar azi nu-mi vine să spun nimic, doar să mă rog şi să mă gândesc la el, la Aron Ralston, la oameni, la viaţa mea şi la dragostea lui Dumnezeu.
Urmăriţi-l şi veţi înţelege.





Aron Ralston of "127 Hours": How Life Has Changed

În Hristos reuşim şi noi

Imagine
„Domnul n-a oprit sudoarea, ci i-a schimbat modul şi efectul.”

„Până la Domnul Hristos, sudoarea noastră nu prea reuşea să oprească odrăslirea patimilor. Asudam mai mult în slujba lor. În Domnul a reuşit. În El reuşim şi noi. Dar necazurile rămân. Ele sunt necesare ca sudoarea pentru dobândirea reală a virtuţilor, se spune mai departe. Domnul n-a oprit sudoarea, ci i-a schimbat modul şi efectul. Acum asudăm în răbdare şi rugăciune. Spinii sunt opriţi prin acestea să odrăslească, dar numai dacă rugăciunea se face continuu, ca o altă mişcare, ca o altă osteneală. Mişcarea în general nu încetează deci nici după Hristos.”

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 542 la Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, în Filocalia IX, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 339)

Forme de abuz cu care ne-am obişnuit

Dana Alecu

Din păcate, din ce în ce mai mult în zilele noastre trăim într-o cultură a violenţei. Nu am să încerc în prezentul articol să fac o pledoarie împotriva violenţei interumane, relaţionale, ci doar să atrag atenţia asupra unor aspecte nocive, cu care de multe ori ne-am obişnuit şi pe care le considerăm normale. De asemenea, o să evidenţiez câteva dintre efectele negative, „toxice“, pe care le au acestea asupra noastră.

Încă din copilărie suntem familiarizaţi cu expresii precum „bătaia este ruptă din rai“ sau „unde dă mama/tata creşte“, care este interpretată şi pusă în aplicare în mod diferit, de la familie la familie. Cert este că de multe ori se consideră că „o palmă sau o urechială“ fac ca argumentele celor mari să fie mai bine ascultate, să aibă o greutate mai mare. Unii dintre copii ascultă în mod conformist, de frică, alţii se revoltă, un lucru este însă cert… bătaia este asociată cu sentimente de umilinţă, revoltă, resentimente. În timp, copiii pot ajunge să considere c…

Unde se găseşte bucuria?

''Oricine trăiește în trecut este ca și cum ar fi mort. Oricine trăiește în viitor în imaginația lui este naiv, pentru că viitorul îi aparține doar lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent, în veşnicul Prezent al lui Hristos.'' Maica Gavrilia

Aparenţe

Ierodiacon Serafim Pantea

Ceea ce vă voi spune s-a întâmplat în Alexandria acum vreo 1400 de ani. Un bătrân pe la vreo 60 de ani muncea din greu toată ziua ca să aibă cu ce să plătească o desfrânată pentru noapte. Foarte puțin din ce câștiga folosea pentru propria hrană, iar restul banilor îi cheltuia plătind câte o desfrânată pentru toată noaptea, să fie numai a lui. Bătrânul acela era călugăr.

Râdeau oamenii de el, îi aruncau vorbe de batjocură și-l scuipau pentru nerușinarea cu care muncea toată ziua până nu mai putea pentru ca apoi să meargă la bordel să cheltuie toți banii. Ce făcea de fapt în spatele ușilor închise, mulți își dădeau cu presupusul dar nu știau. Și câți ar crede dacă ar afla că un călugăr muncește cu ziua prin oraș de dimineața până seara ca să țină în fiecare noapte o femeie departe de păcate pentru o noapte?

Intra în cameră cu ea, încuia ușa și se punea să se roage. Se ruga pentru ea și citea la psaltire până dimineața. Iar ea stătea și se odihnea. Dimineața îi …

Recomandare blog: Părintele Paisie Olaru de la Sihla

Imagine
Un blog frumos care o să vă aducă bucurie: Părintele Paisie Olaru de la Sihla

O mărturie minunată despre Părintele Paisie
"L-am intalnit şi eu pe Părintele Paisie Olaru în pelerinajele făcute la Mâ­năstirea Sihăstria şi Schitul Sihla singur, cu colegii de şcoală şi in spe­cial cu vrednicul de pomenire Parintele Profesor Constantin Galeriu, inteligentă călăuză în cercetarea şi descoperirea comorilor duhovniceşti.
În timpul studiilor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la îndemnul specialiştilor de a citi textele sacre in limba lor originală şi-n efortul de a-mi însuşi mai multe limbi am simţit o acută criză existenţială şi de sens. Obosit, confuz, am hotărât să fac o spovedanie din copilarie în faţa celui mai vrednic duhovnic pe care l-am cunoscut, Părintele Paisie Olaru.

În una din discuţiile personale ce le-am avut cu Părintele Arhimandrit Nicodim Sachelarie, acesta a spus:
- Părintele Paisie şi Cleopa sunt cu adevarat monahi şi mari duhovnici. Mulţi alţii, mai bine şi-ar ga…

Pr. Paisie Olaru: ''Să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată''

Imagine
În cine să ne punem nădejdea? În puterea "noastră" de a rezolva lucrurile? În ajutorul altor oameni? Sau în cel al lui Dumnezeu?
"Mândria este atunci cand te încrezi în tine, în mintea şi puterile tale; când socoteşti că eşti mai priceput decât altul, mai bun decât altul, mai frumos decât altul, mai sporit în fapte bune şi mai plăcut lui Dumnezeu decât altul. Atunci eşti stăpânit de păcatul cel urât al mândriei, de care să ne ferească pe toţi Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mântuirea noastră.
Să ne smerim, fratilor, că cel mândru nu se poate mântui.
Să plângem păcatele noastre aici ca să ne bucuram dincolo în veci, că după plecarea noastră din trup, toţi ne vor uita.
Să nu ne punem nădejdea în oameni, ci numai în Domnul.
Ca omul se schimbă.
Azi îţi dă şi mâine îţi cere, azi te laudă şi mâine te ocăreşte.
Ci să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată. Să vă ajute Dumnezeu cu harul Lui să vă folosiţi de restul vieţii, sporind în fapte bune şi ma…

Merită să vorbim cu ''ciudaţii''?

Femeile în UK (24) [Women in the UK]
Bogdan Munteanu

Nu se îmbracă (sau ar fi trebuit să spun dezgolesc?! – că aceasta se petrece cu atâtea alte fete, inclusiv în România) pentru a atrage atenţia unor amorezi, fie ei şi unii pasageri.
Nici nu se vopsesc sau poartă bijuterii (sau poate nu e un nume potrivit pentru chestiile acelea?!) care să aibă, măcar la o primă vedere, vreun efect de înfrumuseţare.
De fapt, parcă scopul ar fi cu totul altul – să scandalizeze. Numai că efectul nu se mai produce în UK, unde aproape nimeni nu se mai miră de ciudăţenii, nu mai întoarce capul, nu mai strâmbă din nas, darămite să şuşotească ceva.
Că o fi un soi de politeţe (British Civility) a celor care îşi văd de treaba lor (mind their own business) sau o atotcuprinzătoare diferenţă – nu ştiu. Dar aş fi curios să aflu :-)

Este imposibil să nu remarci cât de indiferentă rămâne lumea pe străzi la mesajele vizuale pe care vor să le transmită unele adolescente din UK, care n-ar avea nicio şansă de a rămâne n…

Ce înseamnă chipul lui Dumnezeu în om?

Vă rog frumos să îmi explicați ce înseamnă chipul lui Dumnezeu în celălalt. Cum pot eu să „îl văd” și cum pot eu să iubesc acest Chip?
Vă mulțumesc frumos, vă îmbrățișez și zic Doamne binecuvântează-ne!
Mihaela
***
Draga mea Mihaela
Îți simt durerea, nedumerirea și dorința de a afla răspunsul la întrebarea pe care mi-o pui și mă doare inima că nu te pot ajuta. Nu există nicio explicație care să ajute pe cineva să știe ce înseamnă chipul lui Dumnezeu din om. E ceva ce nu poate fi înțeles cu mintea logică, cea care cere sau pretinde și oferă sau dă fără să i se ceară, explicații.
Acest Chip este Însuși Domnul Iisus Hristos „după Care” suntem creați și noi și Care sălășluiește în noi de la Botez. Acesta poate, cu adevărat, să fie văzut, dar nu cu ochii trupești și nu în lumina aceasta. Avem nevoie de Lumina cea necreată pentru a-L vedea. Asta presupune credință, lepădarea de păcate, curățirea inimii prin lucrarea poruncilor, prin Sfintele Taine și Rugăciune. Altfel nu ajungem Acolo.
Acu…

Avem nevoie să transformăm orice cuvânt spus cuiva în rugăciune

Rugăciunea e mai de folos decât orice cuvânt spus cuiva. Și mai mult, avem nevoie să transformăm orice cuvânt spus cuiva, chiar și cel prin care-i răspundem unui trecător pe unde să o ia ca să ajungă la adresa căutată, în rugăciune.
Acolo e un loc și de o întâlnire de care mulți fug pentru că ni se cere o jertfă pentru a intra acolo. E vorba de jertfirea importanței de sine care ne aduce în conștiință realitate cutremurătoare că suntem nimeni și nimic. Noi toți tânjim în adâncul din noi să fim cu Dumnezeu, să intrăm în acel ascuns despre care ne vorbește Domnul în „Predica de pe Munte” ca să fim văzuți de Dumnezeu Tatăl. El numai acolo ne vede. Or noi nu îndrăznim să ne ducem acolo pentru că suntem goi și mizerabili. Or, vine vremea când mila Domnului ne dă putere să acceptăm că suntem cu adevărat și iremediabili goi și mizerabili fără El. Atunci ne lepădăm de acea imagine de sine pe care ne-o facem când ne gândim la ce facem pentru ceilalți sau ce am merita noi să facă ei pentru noi …

Numai in lumina harului te vezi fara sa te judeci!

Atunci și acolo vei simți durerea inimii, străpungerea ei. Vezi cât de învârtoșată este inima omului când strigă: „niciodată nu voi face asemenea fapte...” și câtă durere trăim când avem, primim revelația că și noi facem și că suntem capabili de orice! În această durere se naște și crește omul nou conștient din noi. El e născut, e viu prin Sfintele Taine ale Bisericii, dar e ca paralizat. Nu poate face nimic pentru că a învățat să judece, să acuze și să se scuze în loc să ceară milă și putere de la Domnul Care ne spune: „Fără Mine nu puteți face nimic!”
Acum învățăm să iertăm înțelegând că neputința celor care ne-au rănit a fost la fel de mare, de fapt e aceeași cu neputința noastră de a face binele pe care îl dorim.
Acum învățăm că „dacă am fi fost noi în locul lor” am fi făcut la fel dacă trăiam fără Dumnezeu Viu în noi și în faptele nostre.
Acum învățăm să nu mai credem că suntem vinovați pentru că am făcut ceva rău, ci pentru că ne-am închipuit și ne-am străduit să facem singuri c…

De ce să ne cerem iertare?

Într-o dimineaţă , după Sfânta Liturghie, Stareţul se afla în biroul său şi discuta.
La un moment dat s-a adaugat celor de faţă şi un fiu duhovnicesc al său, cu fiica sa de patru ani. Stareţul a observat îndată că cea mica era mânioasă şi a cerut să afle pricina. Deoarece aceea nu răspunse, a început tatal ei să explice că putin mai înainte lovise pe unchiul ei în timp ce glumea cu ea. În ciuda recomandărilor ce i s-au făcut şi a iertării unchiului ei, ea nu ceruse iertare.
Atunci Stareţul îi lasă pe toţi în birou, o ia pe fetiţă de mână şi merge în camera alăturată. De acolo telefonează unchiului ei, îi explică pricina telefonului şi spune fetiţei :
- Hai, copilul meu cel bun, cere iertare de la unchiul tău.
Cea mică însă ţinea gura strânsă.
- Un cuvinţel este, spune-l, copilul meu cel bun. Iată, eu mâine îţi voi lua un dar. Spune acest cuvânt scurt.
Cea mică rezistă cu tăcere îndărătnică. Atunci Stareţul a spus ca pentru sine: Vezi cum se teme diavolul de cuvântul acesta, chiar şi c…

Icoana Sf. Ioan Botezatorul de la schitul românesc Prodromu

Imagine
La o conferinta tinuta mai demult de scriitorul si teologul Danion Vasile in oraselul nostru, cei prezenti au primit la sfarsit cate o icoana a sfantului Ioan Botezatorul si o icoana a Maicii Domnului de la schitul romanesc Prodromu.
Icoana Sf. Ioan Botezatorul m-a uimit mult, nu mai vazusem niciodata chipul unui sfant incruntat. Cred ca îi uimeste pe toti cei care o vad. Am scanat-o și am postat mai jos și istoria ei. Iata istoria acestei icoane:

Minunata încruntare de George Crăsnean

“Niciodata n-am putut uita privirea Sfantului Ioan de la Schitul Prodromu! Tristete si mahnire are-n ochi, dar nici mânia parca nu-i este straina…

Grecii spun ca initial nu a fost pictat astfel si ca Sfantul s-ar fi incruntat pe la 1821, dupa represaliile turcilor asupra eteristilor. Care eteristi s-ar fi ascuns si pe la schitul romanesc, iar cand osmanii au intrat in paraclis, au si inceput sa traga inspre altar, de frica sa nu fie vreun grec ascuns dupa iconostas. Atunci s-ar fi incruntat Sfantul Ioan …

Boboteaza

Imagine
Epiphany (Tatiana Dery, 2001)
Sursa: Art and Faith

IPS Arhiepiscop Iustinian despre smerenie, rugăciune şi Părintele Nicolae Steinhardt

Imagine
Sfinţii totdeauna au fost smeriţi. Pe măsură ce te apropii de lumina divină, îţi vezi propriile limite şi îţi dai seama că nu-ţi poţi permite să fii mândru, orgolios.
(Transcriere şi adaptare: Carmen Creţu)
Conferinţa a fost susţinută când IPS Arhiepiscop Iustinan era PS Iustinian, Episcop al Maramureşului şi Sătmarului

00:00:01 - Î: Preasfinţia Voastră, ce este smerenia şi cum o putem dobândi?

R: Smerenia este fructul înţelepciunii. Un om înţelept şi un om învăţat este întotdeauna smerit. Ignoranţii sunt orgolioşi. Şi - asta-i foarte important de ştiut -, mai mult, un om în viaţă sfântă întotdeauna este smerit. Sfinţii totdeauna au fost smeriţi. Pe măsură ce te apropii de lumina divină, îţi vezi propriile limite şi îţi dai seama că nu-ţi poţi permite să fii mândru, orgolios. De exemplu, eu am iubit foarte mult, întotdeauna mi-a fost dragă curăţenia. Curăţenia fizică şi curăţenia morală. N-am putut suporta murdăria, aşa cum n-am putut suporta niciodată ignoranţa, care este o murdărie de…

Revel în club

Ierodiacon Serafim Pantea

Făcuse Amza Pelea, în pielea lui Nea' Mărin, o schiță în care vorbea despre faptul că lumea nu mai face petrecere de Anul Nou, acum se face ceva ca bulionul. Pe vremea aia încă se făcea Revelionul, acum s-a trecut la Revel. Dar nu ca să mă plâng de „degradarea lumii” scriu. Dimpotrivă. Anul ăsta am făcut și eu Revelu'n club. Și nu de oricare club. În cel mai select club cu putință. Știu că mulți se laudă că al lor e mai cu moț dar vă spun sigur, n-au cum să concureze nici unul cu aista de care vă povestesc eu. Creme dela creme e puțin spus.

Eu lucrez în clubul cu pricina așa că m-au lăsat bouncerii să intru fără probleme. Pe unul îl cheamă Mihail și pe unul Gavriil. Sunt prieteni buni și-s foarte de treabă. Nu-s decât doi dar fac treabă cât zece mii, mai ales că Mihail are o sabie de-i bagă în boale pe ăia de la Războiul Stelelor. Aș spune „laser frate” dar nu cred că-i cu baterii și nici nu pare să se bazeze pe tehnologie de asta antică de care știe …