In lumea spoita

Alice Nastase Buciuta

In lumea spoita in care ma invart, am invatat ca sunt cateva apucaturi de pret ale inimii mele pe care trebuie sa le tainuiesc cu grija. Cartea de rugaciuni o port in poseta mea de lac scump, camuflata intr-o coperta pe care sunt imprimate cateva duduite subtiri, care-si fac manichiura. Si ma abtin sa ma inchin cand trec prin fata bisericii daca mai sunt cu cineva in masina, pentru ca, paradoxal, de cand s-a introdus religia in scoli si s-a dat liber la inchinaciune, mentalitatea unanima a celor din lumea buna e ca nu exista prostie mai mare decat sa fii ortodox practicant. Asa ca ma inchin pe furis.
La fel, ca sa ma feresc de privirile chiondorase, in zilele cand refuz croasantele cu ciocolata si sandviciurile cu sunca, la cafeneaua din Dorobanti, nu spun ca tin post, ci declar ca sunt o impatimita a regimului raw-vegan. Iar asta imi aduce, intotdeauna, o sumedenie de priviri admirative.
Vreau sa fac fapte bune, dar mi-e rusine sa imi las ghicita intentia, asa ca o camuflez in gesturi cu aparenta obraznica. Vreau sa iubesc fidel, banal, fara ocolisuri, tertipuri sau ascunzisuri, vreau sa am viata de femeie de rand, cu frica Domnului. Dar pentru ca stiu ca, daca m-as lasa ghicita in toata normalitatea mea, as avea parte de dispretul poporului mincinos in epicentrul caruia ma invart, ma ascund sub o increngatura de fite care ma aduc, paradoxal, in randul lumii. Si imi repet, in gand, ca sa ma imbarbatez, ca trebuie sa supravietuiesc. In acesta lume prefacuta, in care sunt cea dintai…

Comentarii

marul a spus…
no bigne :)

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...

Paraclisul Maicii Domnului