joi, 19 iulie 2012

Dumnezeu cheamă la viaţă







Câteva poze de pe net. 

Am adunat în calculator câteva fotografii printre care şi acestea şi, înainte de a lua o vacanţă pe blog, m-am gândit să le postez.
Ultima fotografie din serie mi-a amintit o poveste spusă cu ani în urmă de un prieten. Eram la masă într-o seară, între prieteni, undeva la o cabană. Cel care povestea despre viaţa lui era un tânăr de 28 de ani. Părinţii lui mai aveau 4 copii. Câte doi din fiecare căsătorie anterioară. Pe el nu l-au mai dorit. În special bunica din partea tatălui. Dar bunicul l-a vrut. Era singurul din familie care l-a dorit. Dar de fapt nu era singurul, pentru că Dumnezeu cheamă la viaţă, El dă copii, şi fiecare copil este dorit de Dumnezeu.
Acea bunică era atât de bolnavă sufleteşte încât s-a urcat cu picioarele pe el, pe burtica mamei lui, cât timp era însărcinată... Dar Dumnezeu l-a apărat. Mama n-a pierdut sarcina, l-a născut. Medicii au rămas uimiţi de  grosimea placentei, nu mai văzuseră aşa ceva.
 Tânărul este profesor de religie la un liceu şi e foarte iubit de elevii lui. Iubiţi şi ei la rândul lor, şi, mai ales, înţeleşi de tânărul profesor.
Dumnezeu are alte planuri decât oamenii.

Slavă Ţie, Doamne, pentru toate!

Ramona
Trimiteți un comentariu