Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2012

Doamne, ai milă de copiii Tăi!

Scrisoare către mama
Mămică,
Încă de când mi s-au format amintirile, am adunat în chip groaznic frustrări, regrete, gânduri negative etc. care au făcut din mine sclava judecătorului meu interior și a gândirii negativiste. Mămică știu că e păcat dar am avut momente când te-am urât: de pildă când am auzit că ai făcut trei avorturi și nu te căiai deloc, când îmi dădeam seama că îl înșeli pe tata, el te bătea iar tu nu recunoșteai dar eu știam că e adevărat pentru că am auzit convorbirea la telefon și mai apoi alt om te chema la el prin mine când tot satul știa că soția lui nu este acasă și-mi zicea să-ți spun numai ție fără să audă tata etc. De ce îl învinovățești pe tata și alcoolul lui și pentru greșelile tale? El era mereu acuzat dar nimeni niciodată nu s-a întrebat de ce bea tata? S-au mai rezolvat lucrurile când tu ai plecat în Italia și vreo doi ani a fost bine și ai fost înțelegătoare. Dar mai apoi ai venit cu iubitul tău acasă și nu te mai interesa de noi. Eu și fratele meu vedea…

Rețeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov

”Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului. Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. Însingurându-vă rostiţi fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:

«Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta».

 Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce ați spus-o o dată, odihniți-vă puțin. Apoi spuneți-o din nou și iarăși odihniți-vă. Continuați să vă rugați cinci sau zece minute până ce vă veți simți sufletul liniștit și mângâiat. Pricina liniștirii și mângâierii e limpede: harul și puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită și multă. Iar slavos…

Adevărata nevoinţă

Adevărul vine singur la om, nu-l găseşte omul. Mântuirea vine singură la om, nu o găseşte omul. Sfinţenia vine singură la om, este dată de Dumnezeu. Nu omul este cel care află sfinţenia. Acestea vin singure atunci când omul nu aleargă să-şi plăsmuiască sfinţenia proprie, nu aleargă să-şi plăsmuiască mântuirea proprie, ci rămâne aşa cum este, într-o permanentă deschidere la ceea ce-i oferă Dumnezeu. Aceasta este asceza adevărată, aceasta este nevoinţa adevărată, strădania adevărată din partea omului. Nu trebuie să facă el ceva, trebuie doar să-şi deschidă fiinţa, pentru ca Dumnezeu să pună acolo ce vrea El.  ( Arhim. Simeon Kraiopoulos)

Puterea unui fir de iarbă

Am primit ceva frumos şi mi-a plăcut atât de mult încât simt nevoia să dau mai departe. Cu mulţumiri pentru permisiune :)

Astazi eram necăjită pentru că iarăşi simţeam pe pielea mea că nu pot obţine uşor ceva ce îmi doresc mult şi la care depun mult efort ca să reuşesc. O femeie nemţoaică mi-a zis urmatoarele cuvinte : "Gândeşte-te la firul de iarbă pe care îl vezi ieşind afară prin pământ, uneori trecând chiar prin asfalt. E atât de gingaş şi totuşi razbate cumva, într-un timp lung, să iasă de sub pământ şi de sub asfalt, rămânând totusi la fel de gingaş şi de delicat. Dacă s-ar lupta şi acest fir de iarbă ca tine, şi şi-ar dori din răsputeri să iasă cât mai repede de sub pământ, s-ar frânge cu totul, pentru că vezi cât de delicat e. Aşa este şi cu oamenii şi în viaţă. Oamenii nu au răbdare să crească natural. Nu te mai constrânge singură luptând cu tine însuţi prin dorinţa de a reuşi şi a nu eşua, căci paradoxal, asta te face să stagnezi şi uneori chiar să mergi înapoi. Lasă-te…

Abuzurile de orice fel nu se explica prin „de ce”, nu au o cauza rationala, depistabila cu ratiunea, ci una irationala

Cand cineva „isi permite” sa simta ura care a insotit durerea unui abuz, sau a unui lant de abuzuri, pe care a invatat s-o nege si s-o ingroape cat mai adanc in uitare pentru a putea trai, dupa ce in acel atunci si acolo n-a putut, sau n-a stiut sa faca ceva ca sa se apere sau sa se „razbune”, nu va mai intreba „de ce?”

Nu va mai intreba pentru ca va descoperi, in chiar focul urii asumate, ca abuzurile de orice fel nu se explica prin „de ce”, nu au o cauza rationala, depistabila cu ratiunea, ci una irationala, bestiala, ucigasa.

In acest moment omul se intalneste efectiv cu propria libertate si poate sa aleaga razbunarea prin ucidere sau iertarea.

Daca alege sa ucida, nu va alege niciodata confruntarea fata catre fata cu acela si nu va putea s-o faca „varsandu-i sangele”, pentru ca acela are un ascendent, o putere ascunsa asupra sa. Mai mult, acela i-a „intrat cumva in propriul sange”. Asa ca va trai multa vreme razbunandu-se si ucigandu-se pe sine insusi. Apoi, obosit si chinuit, va ale…

Epoca silicoanelor, epoca formei

Urăsc siliconul şi epoca lui. O epocă în care pe primul loc e forma. Ce pierdere de repere şi de adevăr. Ce deviere de la drumul bun şi, în ultimă instanţă, ce pierdere de timp.
Cum să-ţi găseşti salvarea în silicon? E ca şi cum ai reduce omul la o păpuşă de plastic. Dar asta se şi întâmplă. Sunt femei-păpuşă, atât. Imaginea pe care o văd e grotească. Îmi închipui că înăuntrul lor sunt câlţi. Femei care se comportă şi se tratează pe ele ca obiecte.
Ce decădere de la superbitatea statutului de mister şi minune a lui Dumnezeu. Cea care poate da viaţă. Nu, n-am nici un respect pentru femeia-obiect. Păcatul cel mare este că totul vine de la acceptarea acestui statut de către femeie. Ce prostie! Nu, nu sunt deloc feministră, dar văd ce transformare grotească se petrece. Şi ce păcat se petrece.
E complexată epoca ce crede că se poate salva prin formă. Că poate scăpa de complexe schimbându-şi culoarea ochilor sau mărindu-şi sânii. Care crede că poate sări peste lecţia fundamentală a pământul…

Suntem „raze X” sau doar ne dăm cu părerea ?

ierom. Hrisostom Filipescu

Să ne ajute Dumnezeu pe fiecare să căutăm, să descoperim, să învăţăm şi să înmulţim Lumina din viaţa oamenilor. 

 Aud adeseori vorbindu-se, în ultimul timp, despre mândrie. Glasuri „cuviincioase” care etichetează rece şi sec fără drept de apel inimi, suflete, minţi, vieţi: „tu nu ştii, cutare e mândru”, „ahh, dar şi acela e mândru, stai să îţi spun eu…”, „mda, o ştiu, e o mândră, o încrezută” şi aşa mai departe.

 Stau şi mă gândesc cum poţi pune așa ușor un suflet la colţ prin astfel de evaluări, cel mai adesea subiective și creionate, poate, în împrejurări de moment sau cine ştie ce alte situaţii nerelevante. Cine eşti tu să spui despre aproapele tău că e mândru, că e într-un fel sau altul? Ţi-ai luat jumătate de normă din Judecata lui Dumnezeu, că tot e criză şi nu mai sunt joburi?! Unde ai învăţat să citeşti cu „raze X” în inima şi viaţa tuturor? Nu ai nici un fior în inimă când scuipi astfel de cuvinte, ce lovesc în chipul lui Hristos ce se odihneşte în f…

Domnul iubeşte mult păcătosul ce se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său: „Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aştept”

„Harul vine de la iubirea pentru fratele şi se păstrează prin iubirea pentru fratele; dar dacă nu iubim pe fratele, harul lui Dumnezeu nu vine în suflet... Domnul iubeşte mult păcătosul ce se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său: „Unde ai fost, copilul Meu? De multă vreme te aştept”. Domnul îi cheamă la El pe toţi prin glasul Evangheliei, şi glasul Lui răsună în lumea întreagă: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Veniţi şi beţi apa cea vie. Veniţi şi învăţaţi că Eu va iubesc. Dacă nu v-aş iubi, nu v-aş chema. Nu pot suferi să se piardă nici măcar una dintre oile Mele. Chiar şi pentru una singură Păstorul se duce în munţi să o caute!”                                                                                         Sfântul Cuvios Siluan Athonitul

Oameni si demoni - serile Talpalari cu Marius Iordachioaia

Extrase din cuvantul tinut la Iasi, in cadrul "Serilor de la Talpalari"

''(...)
Maica Siluana Vlad: - As vrea sa-ti pun o intrebare mai intima. Din poezie eu aud in primul rand rugaciunea. Rugaciunea te-a gasit sau ai gasit-o? Ai putea sa ne spui ce te-ajuta sa te rogi? Ai putea sa ne spui putin din experienta ta?

Pr. Constantin Sturzu: - Asta e partea cea mai delicata. Iata maica a spus o intrebare intima, dar estecea mai intima.

Marius Iordachioaia: - Sa vorbim despre rugaciune nu cunosc ceva mai intim, si atat. Ia, sa vedem cum o facem.... 

Maica Siluana Vlad: - Gandeste-te ca eu as vrea sa ma rog si nu stiu cum. Si citindu-ti poeziile mi-am dat seama ca te rogi. Ai putea sa ma ajuti, sa ma inveti?

Pr. Constantin Sturzu: - Hai sa citim [poezia] "ce este rugaciunea"?

Marius Iordachioaia: -"ce este rugaciunea". "a te ruga pentru cineva/ inseamna/ a-i imbraca sufletul cu carnea ta/ a-i incalzi inima cu suflarea ta/ a-i hrani fiinta cu viata ta/ a-…

Sparge tăcerea sau adevăruri despre care nu vorbim

Autor: monahia Siluana Vlad

Violențe în cadrul familiilor, în școli, peste tot. Violuri, incesturi, agresiuni fizice și verbale, inclusiv auto-abuzuri. Cam asta veți găsi în cartea „Sparge tăcerea” scrisă de monahia Siluana Vlad împreună cu cei care i-au mărturisit o parte din problemele lor și care au fost de acord să le fie publicate aceste mărturisiri spre folosul multora. Nu este o carte cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene. Este o carte în care se vorbește despre mucenici. Despre oameni, în general copii, care nu au înțeles de ce îi urăște lumea și de ce îi pedepsește. Oameni care în cele din urmă L-au găsit pe singurul doctor care poate vindeca astfel de răni care au simțit și au cunoscut „că viața începe, de fapt și în fapt, cu Hristos”.

 Este de asemenea o carte pentru cei care au obiceiul să închidă ochii și să pretindă că asemenea lucruri se întâmplă undeva departe, prin țări bananiere sau în vestul îndepărtat, nu lângă noi, nu într-o țară ortodoxă, nu într-un loc în care lume…

Sfântul Ioan Hrisostom şi viaţa de familie

Arhimandritul Efrem, Egumenul Sfintei şi Marii Mănăstiri Vatoped, Sfântul Munte

Instituţia căsătoriei se află azi în criză peste tot în lume. Sfântul Ioan Hrisostom, căruia îi sărbătorim anul acesta 1600 de ani de la adormire, este considerat creatorul teologiei vieţii cotidiene. În acest articol sunt prezentate poziţiile şi sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur despre cea mai importantă parte a vieţii cotidiene, familia.

Dumnezeu cunoscând dinainte ce va urma după crearea oamenilor i-a plăsmuit pregătiţi biologic pentru „comuniunea căsătoriei”. Geneza se referă iniţial doar la Adam. „Adam dormind, femeia a fost zidită”[1]. Sfântul Ioan Hrisostom menţionează că Moise nu foloseşte verbul „a plăsmuit” («έπλασεν»*) când vorbeşte despre femeie, ci pe „a zidit” («ωκοδόμησεν»*) voind să arate că ea s-a făcut din aceeaşi materie ca Adam, nu dintr-alta, diferită. Femeia, deci, nu este cu nimic mai prejos decât Adam. Este o existenţă umană desăvârşită, dar şi egală cu el. Dumnezeu ştiind dinai…

Înălţarea Sfintei Cruci

Constantin cel Mare, întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic unii dintre istorici, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, până a nu lua împărăţia. Iar alţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor. Văzând că mulţimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins de nedumerire şi frică. Atunci i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, şi litere romane împrejurul Crucii, care şi acelea erau închipuite cu stele şi ziceau: "Întru aceasta vei birui". Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au dat război cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit. Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cru…

Ce s-a întâmplat cu unele bunici?

Azi am ales cel mai lung drum spre casă, să-mi pun ordine în gânduri. Şedinţa de azi a ţinut mai mult decât mă aşteptam.
Afară e soare, toamna de-abia a sosit şi e blândă. Mi-am uitat ochelarii (de soare) într-un birou şi mă consolam cu gândul că mai profit un pic de soare, cât o mai fi, până vin ploile de toamnă.
Înaintea mea o femeie în vârstă trăgea după ea un copilaş care plângea. Când am ajuns în drepul lor, femeia-i spune: ''Te dau la ţigani!''
Of, Doamne, iarăşi vorba asta care doare! Mă uit la ea de parcă o privire ar trebui s-o liniştească şi s-o transforme pe loc în blândeţea întruchipată.
''Te dau, dacă nu încetezi! Unde este unul ca să te dau?''
Am simţit până în inimă agresivitatea cuvintelor ei. Trecusem deja înaintea lor, şi mă întorc spre ei. Copilul plângea în continuare neputincios.
''Daţi-mi-l mie'', mă trezesc vorbind şi întind mâna spre ei.
Femeia se fâstâceşte, iar copilul se ascunde după fusta ei privindu-mă.
'…

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!

Un ascet din Sfântul Munte l-a trimis o dată pe ucenicul său să-i vândă lucrarea mâinilor lui în Karyes. Acolo, ucenicul a auzit cele mai frumoase cântări în Biserica Protaton.
Într-o zi, el i-a spus bătrânului său: "Părinte, am un gând. Noi aici în deşert nu facem nimic. Ar trebui să vedeţi cum Îi cântă acolo imnuri lui Dumnezeu: psalmodiază, cântă în cor, şi alte lucruri. Aici ne rugăm doar cu un şirag de mătănii: "Doamne, Iisuse Hristoase ..."
În altă zi, bătrânul a venit la el şi i-a spus: "Hai să mergem, copilul meu, să vedem ce fac părinţii aceia. Să experimentăm tipicul lor noi înşine." Și când erau ei acolo în biserică, bătrânul s-a aplecat şi i-a şoptit la ureche ucenicului său: "Într-adevăr, copilul meu, aici ei cu adevărat Îl slăvesc pe Dumnezeu. " Dar înainte să-şi termine vorba, deodată s-a pornit un cutremur puternic; totul în jur se scutura. Imediat cântăreţii şi-au lăsat cărţile lor de muzică, precum și "teriremul", şi-au l…

Efectele emigrarii asupra familiei. Zece efecte negative

Prima parte a studiului realizat de d-na Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu, colaborator al Aliantei Familiilor din Romania 

In calitatea mea de psiholog consilier familie-cuplu am considerat de interes major analiza fenomenului emigrarii pentru ca efectele produse de acesta asupra familiei contemporane are implicatii din ce in ce mai grave. Toata lumea cunoaste povesti de succes ale unor persoane care, muncind in strainatate, au reusit sa prospere din punct de vedere economic, dar putini sunt aceia care vorbesc despre sacrificiile facute acolo, despre neajunsurile cu care s-au confruntat si despre suferintele prin care au trecut familiile lor.

 Personal, am cunoscut o asemenea familie, doi tineri ingineri care si-au lasat cei doi baieti de 6 si 7 ani in grija unei bunici si au plecat in America sperand ca in cativa ani vor castiga astfel incat sa poata pune pe picioare o afacere in Romania. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste totdeauna cu ce se intampla la fa…

Dacă nu poți să iubești, măcar să nu urăști

„Hristos nu vrea ca tu să porți vreunui om ură sau supărare, sau mânie, sau să ții minte răul în nici un chip și pentru nici un lucru vremelnic.”
Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea; vestejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea; înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată.

Cele ce risipesc dragostea sunt acestea: necinstirea, păgubirea, defăimarea, fie că sunt îndreptate împotriva credinței, fie împotriva vieții; apoi bătăile, rănirile și cele următoare. Și acestea fie că se întâmplă cuiva personal, fie vreunuia dintre rudele sau prietenii lui. Prin urmare, cel ce stinge dragostea prin vreuna din acestea încă n-a cunoscut care este scopul poruncilor lui Hristos.

Silește-te pe cât poți să iubești pe tot omul. Iar dacă nu poți încă, cel puțin să nu urăști pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta dacă nu vei disprețui lucrurile lumii.

Te-a blestemat cineva? Să nu-l urăști pe el, ci blestemul și pe dracul care a pus la cale bl…

Despre clevetire și vorbirea de rău

Sfântul Ioan Gură de Aur

 ,,Vorbirea de rău sau osîndirea este o altă patimă înfricoșătoare. Celui ce vrea să-ți vorbească despre alții să-i spui: Dacă vrei să lauzi pe cineva, îmi voi deschide urechile. Însă dacă vrei să-l vorbești de rău, mi le închid. Primesc doar parfumuri și miresme, nu duhori și mizerie. Ce voi cîștiga dacă aflu cum cutare este rău? Dimpotrivă, mă voi vătăma nespus. Să ne uităm la ale noastre, să ne interesăm de păcatele și de greșelile făcute de noi. Ce răspuns vom da lui Dumnezeu și ce milostenie Îi vom cere, atîta vreme cît ne preocupăm plini de curiozitate de lucruri străine, iar la ale noastre nici nu ne gîndim? Să arătăm interes și grijă pentru viața noastră. Preocuparea cu viețile altora dovedește josnicie și necuviință. E ca și cum am trece prin fața unei case străine și am privi indiscret înlăuntru, ca să vedem ce fac stăpînii casei.(...) Fii cu luare -aminte, deci, la cuvintele tale! Nu vorbi de rău ca să nu te pîngărești. Nu mesteca în balta cu murdăr…

Serile Tălpălari cu poetul Marius Iordăchioaia

Puteţi decărca înregistrarea de aici http://dl.transfer.ro/transfer_ro-08sep-bb24acb69e0b6ec8.zip


Recomandări:

"Fericit baiatul care n-a umblat/ in sfatul baietilor de la bloc" -Pr. Constantin Sturzu
Despre ''Oameni şi demoni'' - Pr. Serafim Pantea

 Volumul de poezii îl puteţi comanda de la Editura Theosis.