Treceți la conținutul principal

Ce s-a întâmplat cu unele bunici?

Azi am ales cel mai lung drum spre casă, să-mi pun ordine în gânduri. Şedinţa de azi a ţinut mai mult decât mă aşteptam.
Afară e soare, toamna de-abia a sosit şi e blândă. Mi-am uitat ochelarii (de soare) într-un birou şi mă consolam cu gândul că mai profit un pic de soare, cât o mai fi, până vin ploile de toamnă.
Înaintea mea o femeie în vârstă trăgea după ea un copilaş care plângea. Când am ajuns în drepul lor, femeia-i spune: ''Te dau la ţigani!''
Of, Doamne, iarăşi vorba asta care doare! Mă uit la ea de parcă o privire ar trebui s-o liniştească şi s-o transforme pe loc în blândeţea întruchipată.
''Te dau, dacă nu încetezi! Unde este unul ca să te dau?''
Am simţit până în inimă agresivitatea cuvintelor ei. Trecusem deja înaintea lor, şi mă întorc spre ei. Copilul plângea în continuare neputincios.
''Daţi-mi-l mie'', mă trezesc vorbind şi întind mâna spre ei.
Femeia se fâstâceşte, iar copilul se ascunde după fusta ei privindu-mă.
''Nu te dă... Bunica?'' întreb.
''Bunica'' îmi răspunde femeia zâmbind într-o parte.
''Vezi, nu te dă bunica pentru că te iubeşte. Bunica te iubeşte şi nu te dă la nimeni,'' îi spun, şi cu gândul ăsta aş dori să rămână copilul, nu cu amintirea că bunica-i gata să-l dea oricui dacă ''nu-i cuminte''.
Copilul cu ochii plânşi, cu obrajii scăldaţi în lacrimi, cu muci la nas, nu spune nimic. Stă doar lângă bunica lui.
Femeia îl ia din nou de mână. Mă întorc să plec. Copilul nu mai plânge. Cel puţin nu-l mai aud.

Da, copilaşule, adevărul e că tu o iubeşti pe bunica, ea nu ştiu dacă te iubeşte...căci ea pune condiţii iubirii ei.
Să-i spui unui copil că-l dai la bau-bau sau la cineştiecine, dacă nu-ţi face pe plac, e un abuz! Nu-i iubire!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.