Treceți la conținutul principal

Cine merită să sufere?

Bogdan Grecu

Anul trecut în Săptămâna Mare m-am întâlnit cu o profesoară ca să vorbim despre nişte elevi ai ei pe care îi cunoşteam şi eu. Era des­cumpănită mai ales pentru că se certase cu o fată de 13 ani, la care începuse să ţină în mod deosebit. Ştia de la mine că fata era cam în­căpăţânată şi că educatorii care o cunoscuseră când era mai mică spuneau că atitudinea aceasta îi apăruse după ce tatăl său o bătu­se crunt pe când avea 7 ani.

-Ne împrietenisem oarecum — începu ea să-mi povestească. Cum îi place să citeas­că, eu îi duceam cărţi despre care apoi vorbeam. Însă acum câteva săptămâni a început să fie din ce în ce mai distrată, uneori chiar visătoare. Am tot încercat să o stimulez, să o întreb ce e cu ea, dar, nu ştiu de ce, devenea din ce în ce mai reticentă. Iar zilele trecu­te, în timp ce încercam să-i vorbesc, m-a înjurat... M-am supărat foarte tare şi am ripos­tat.

-Cum adică ai ripostat? — am întrebat eu.

-I-am spus că dacă şi cu tatăl ei s-a purtat tot aşa, atunci nu e de mirare că a bătut-o...

-Of, nu! Din câte ştiu eu, acea bătaie a traumatizat-o. Când a venit la şcoală după câteva zile şi s-a plâns de durere, învăţătoarea a rugat-o să-i arate unde o doare şi s-a îngrozit: nu exista vreo parte a picioarelor ei care să nu fi fost plină de vânătăi.

-Săraca!... Însă asta a fost de mult. Acum... nu-mi mai vorbeşte. Vine la ore, dar se întoarce cu spatele la mine şi nu scoate un cuvânt.

-Pentru că ai atins-o acolo unde o doare cel mai tare...

-Ştiu că am rănit-o — îmi răspunse ea, însă am făcut-o anumit, ca să-şi dea seama că şi pe mine m-a durut înjurătura ei.

-Bun, nu-i normal să înjure... Dar poate noi am putea să ne purtăm altfel cu un ase­menea copil, mai ales când ştim prin ce-a trecut.

-Acasă, copiii mei nu mi-au adresat niciodată asemenea cuvinte. Eu nu am lucrat până acum cu copii care au fost abuzaţi, dar cred că ea ar trebui să-şi fi iertat tatăl. Aşa e creştineşte.

-Uneori oamenii au nevoie să fie ajutaţi pentru a putea ierta...

-Bine, dar cum o pot eu ajuta daca ea are o astfel de atitudine? Însuși felul ei de a se comporta dovedeşte că a meritat acea bătaie. Dumnezeu nu lasă să se întâmple nimic fără rost!

Am simţit o săgetare, ca şi cum aş fi avut înăuntrul meu o gheară care mi se înfip­sese în stomac. Îmi venea să strig: vai, vai! Să se audă până la Cer... vai!

Cu câtă uşurinţă folosim numele lui Dumnezeu ca să justificăm suferinţa (mai ales a altora)! Cât de uşor vorbim de pedeapsa lui Dumnezeu, sau de îngăduinţa şi rânduiala lui Dumnezeu sau de cruci date de Dumnezeu! Oare am îndrăzni să spunem aceleaşi lucruri dacă am fi faţă în faţă cu Hristos în­trupat? Noi, cei din Biserică, oameni de bună credinţă(1), ne refugiem în tot felul de formule, în loc să ne raportăm la Cel Care a venit în lumea aceasta plină de durere şi violenţă tocmai „pentru ca să nu ne zdrobească nici suferinţa, nici încercările de tot felul care ne împovărează”.(2) În Evanghelii, Hristos nu vine cu explicaţii, nu le spune nici măcar o dată leproşilor, betegilor, or­bilor că-şi merită soar­ta sau că suferinţa lor le-ar fi spre mântuire sau ar fi plata nu-ştiu-cărui păcat. Nu! Hristos face altceva: El vindecă! Iar noi, ca şi creştini, ca ur­mători ai Lui, nu suntem oare chemaţi să-i întărim pe cei care suferă şi astfel să contribuim, la rândul nostru, la vindecare? Cu un cuvânt, cu o privire, cu o mângâiere. Iar când nu ne simţim în stare de-a face acest lucru, măcar să nu le sporim durerea; să tăcem şi să punem în faţa lui Dumnezeu atât suferinţa celuilalt cât şi neputinţa noastră, cu nădejdea că dragostea Sa le va tămă­dui cumva pe amândouă. 


Note:

1.Să nu credeţi cumva că profesoara aceasta e vreo „scorpie”. Nicidecum! E o femeie săritoare şi milostivă. Chiar în timpul conversaţiei noastre, a intrat cu noi în vorbă un bărbat la vreo 30 de ani, care, cu glasul sfârşit a început să ne spună că îşi caută de lucru şi nu găseşte pentru că nu are pe nimeni să-l ajute, căci crescuse la casa de copii. Ea l-a ascultat, i-a spus că e greu să-l angajeze cineva cu câteva zile înainte de Paşti şi de aceea i-a dat nişte bani şi l-a trimis la stareţul unei mă­năstiri din apropiere.

2.Arhimandritul Jacob, „Minunea de a crede”, Apostolia, nr. 6, septembrie 2008, p. 5. A se vedea de asemenea cuvintele sale din articolul „O descoperire: Mănăstirea de la Cantauque”, Apostolia, nr. 24, martie 2010, p. 29.

Comentarii

Pr.Victor a spus…
Strigătul înăbuşit de durere nu este auzit la adevăratul ton decât de cei ce au trecut prin astfel de suferinţe. Hristos le ştie bine pe toate pentru că asupra Sa a luat toate suferinţele noastre.
E greu să înţelem suferinţa interioară a celor din jur, chiar văzându-le rănile exterioare. Dar acolo unde nu putem înţelege şi mângâia cu vorba, măcar să alinăm cu rugăciunea.
Melly a spus…
Se intampla sa vorbim fara sa ne gandim inainte pentru suntem raniti si atunci putem rani pe cineva foarte usor simtindu-ne chiar indreptatiti sa o facem!
Sa ne rugam ca sa ne impace Dumnezeu repede !
Dumnezeu sa fie cu noi toti!
Alexut a spus…
Ce mult mi-a placut postarea asta!... E o lectie pentru mine! Sarut mana!

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

Paraclisul Maicii Domnului

Rugăciunile începătoare:În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ…

Zece sfaturi despre cum să rămâi femeie între bărbaţi

I. O femeie care nu iubeşte este cel mai vulnerabil loc din Univers. O femeie care iubeşte poate schimba Universul.

Nu te grăbi sa acţionezi în vremea dez-îndrăgostirii tale, pentru că toate alegerile tale vor fi oarbe şi îţi vor atrage răni greu de vindecat.

Bărbaţii văd femeia rănită de o despărţire, aşa cum vulturii văd animalul bolnav şi îl atacă. Teme-te să fii o jertfă pentru devoratorii de carne, pentru că eşti lăsată să desparţi pe fiu de tată şi pe tată de fiu, să alegi ce este slab de ce este puternic, ce este bun de ce este rău pentru a pune ordine în lume. Nu uita că cel mai puternic bărbat poate fi îmblînzit doar de o femeie - fii tu cea care o va face.

Femeia are şansa de a alege o singură dată; dacă o ratează, obiectul alegerii devine ea.

Fii atentă să nu ajungi un lucru de umplut golul - pentru aceasta fii tu partea cea plină.

II. Dacă eşti o pasăre - păzeşte-ţi aripile, dacă eşti o căprioară - păzeşte-ţi picioarele.

Ceea ce crezi că ai mai bun în tine este slăbiciunea ta ş…