Treceți la conținutul principal

Cum şi-a croit loc în lume o pruncă

Maica Domnului s-o ocrotească!

Satui de spitale si de o filozofie care considera graviditatea ca pe o stare patologica, am hotarat sa se nasca acasa cu o moasa. Pana la urma s-a nascut acasa, dar moasa era la Brasov, cu o mama care nu mai nastea odata:)) Traiasca telefonia mobila!

Nasterea a fost extrem de rapida, nu avea nici moasa timp sa ajunga chiar daca ar fi fost in oras. Salvarea a venit dupa nasterea pruncei noastre la vreo 7 minute. Moasa, Irina Popescu, minunata ca totdeauna, a ajutat-o pe sotia mea psihologic. I-a spus la telefon: "Nu te duci la niciun spital, nu esti bolnava! Nu ai nimic, tu doar trebuie sa nasti! Contractiile sunt mari? Impinge sa iasa?" "DA!" "Atunci da-i drumul sa iasa! O sa fie bine si o sa iasa repede". 
Am pus repede paturicile absorbante in pat si a nascut in cateva minute. Ii vad fata, capul este dat usor intr-o parte de parca imi arata ca este ceva care o deranjeaza. Cordonul ombilical era infasurat o data in jurul gatului. Fulgerator, imi aduc aminte ca Irina o prevenise pe Cleo ca se poate intampla si asta (eu trageam cu urechea), explicand ce este de facut in acest caz. M-am uitat la ea in acea clipa si am vazut gestul. Maica Domnului, care a vegheat asupra noastra, ma pregatise pentru asta. Introduc aratatorul intre gat si cordonul ombilical, trag usor si il dau peste cap, astfel ca prunca nostra aluneca, eu doar tinand putin ca expulsia sa nu fie prea rapida.Slava Domnului, pitica tipa, Cleo se aseaza pe spate extenuata si pun copilul pe pieptul mamei. Momentul este UNIC! La niciun spital nu se poate intelege ca nu trebuie pierdut. Pitica fornaie si sta lipita de pieptul mamei. 
Dupa vreo cinci minute, apare si echipajul de la Salvare care da buzna in dormitor: doua asistente si soferul. Pe sofer il poftesc politicos afara din camera, iar asistentelor le mai potolesc elanul. Ii pun mamei un tensiometru, iar apoi se apuca de procedura taierii cordonului. Sunt deranjat de faptul ca un moment extraordinar, asa cum a fost acela al nasterii, este tulburat de insistentele asistentei care se ciocneau de interesele copilului si ale mamei. Profesional, asistenta mai in varsta ii arata celei tinere cum se taie ombilicul. Le rog sa-si faca practica la spitale, nu la noi in casa. Incepe presiunea: mama este in pericol, copilul asemenea. Eu vad altceva: mama este foarte bine, iar fetita noastra incepe SINGURA sa suga de la san! Paranteza: datorita unei conceptii straina de persoana, in care mama este vazuta ca o bolnava care trebuie „ajutata” sa depaseasca o „criza”, in nici un spital aceasta scena nu este posibila, nici macar in clinicile particulare, unde rarele nasteri normale (peste 95% sunt cezariene) se desfasoara dupa acelasi protocol, extrem de rar mamele alegand, uneori cu pretul unui mic scandal (dar fiinca plateste de rupe, personalul medical nu intinde coarda), pozitia in care naste. Inchid paranteza. Asistenta intra in panica si nu intelege nimic: cum adica sa nu le ia la spital?! In 30 de ani de cariera, nu a patit asta decat o data, la tara! Sunt amandoua foarte bine, deci refuz sa fie luate cu Salvarea. Ajunge intre timp si Ruxandra, asistenta Irinei („doula” este termenul ce o sa intre in uz) si ma ajuta enorm in detensionarea situatiei. Sta de vorba cu asistentele, cu doctorita din centrala care urla la ea. Ma cere la telefon si îi spun de la inceput ca nu are rost sa insiste: refuz internarea. Asistenta spune ca o sa cheme Politia, asa fiind procedura. 
Ma trezesc in scurt timp cu Politia pe hol, unde se petrece o scena de film neorealist cu protagonistii respectivi, adica trei de la Salvare, trei de la Politie si cu mine. (Ruxandra are grija in timpul asta de Cleo.) Asistenta spune politistului ca a fost chemat pentru ca „asa este procedura”. „Care procedura? intreaba iritat”. Asistenta: „Pai trebuie sa fiti martori la...” „La ce, cum sa fim martori?! ii taie elanul subofiterul. Noi suntem POLITIA! Noi nu suntem martori!” „Pai atunci de ce sunteti aici”, intreb eu nelamurit. Deschide caietul si citeste: „Am fost chemati aici de la dispecerat pentru scandal! O persoana agreseaza personalul medical!” Ce scandal? intreb uimit. A fost scandal aici, doamna? Asistenta se uita in jur incurcata: „Nu, nu a fost niciun scandal.” Inseamna ca ati fost chemati degeaba!” arunc destul de acru. „Da, incuviinteaza politistul inchizand nervos caietul, asa este.” „Va bateti joc de oamenii astia care poate au alte treburi, arunc spre asistenta care se scuza ca nu ea, ca de la centrala etc. Dau noroc cu politistii si intru in casa, lasand „Statul” pe hol. 
Cad pe canapea si nu imi doresc decat liniste. Ii multumesc lui Dumnezeu ca totul este bine. In scurt timp, Cleo se plimba cu bebelusa in brate, face cateva dusuri, curatam camera, totul este bine. Iau fetita in brate si imi dau lacrimile: Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile mainilor Tale!

Comentarii

Serafim Pantea a spus…
Mă bucur că este bine copilul și nu au fost complicații. Știu de multe cazuri de copii care au ieșit din maternități cu complicații datorate proastei îngrijiri și nu numai la fel cum am auzit de multe cazuri de oameni care au decis să nu lase străinii să controleze nașterea și perioada imediat după naștere a copilului lor și să-l nască în familie. Multe asemenea cazuri se întâmplă în țări pe care obișnuim să le numim "civilizate" (SUA, Germania, Franța).

Am auzit de mai multă vreme despre abuzurile din maternități și nu știu ce să zic pentru că medicii spun că asistentele fac toate alea fără știrea lor. Asistentele spun că sunt lăsate de medici să facă și treburi care nu ar fi în atribuțiunile lor și în felul acesta lucrează sub foarte mult stres. Nimeni nu recunoaște nimic în mod oficial. N-am auzit până acum de nici un proces referitor la asta dar recunosc că nici nu am stat să urmăresc lista cu procesele pe rol de la tribunal. Poate o mamă, un tată, un medic, o asistentă sau altcineva va aduce nu doar în atenția opiniei publice ci și în atenția justiției problemele astea.
Ramona a spus…
Da, aşa se face în multe ţări, femeile nasc acasă.
Mă miră insistenţa şi îndrăzneala acelor asistente care doreau să-i ducă la spital pe mamă şi pe copil de parcă nu mai conta libertatea oamenilor. Poate insistau ca să-i facă vreun vaccin, să-i lase câte un ''cadou'' în sistemul imunitar, un autism, o neputinţă, ceva...
Am citit şi eu câteva mărturii dspre abuzul din spitale asupra mamelor şi nou-născuţilor. Ce am citit aici m-a îngrozit cel mai tare:
http://edituramateescu.wordpress.com/2009/08/13/california-dreaming-cristi-nemescu-si-cum-am-nascut-la-maternitatea-panait-sarbu/
RamonaM a spus…
Sa va traiasca bebelusa....o bucurie...Maica Sfanta sa o apere toata viata.
Melly a spus…
Minunat v-ati descurcat! Nasterea e ceva natural, nu o boala! Cu atata stiinta s-a prostit lumea!
Sa va traiasca fetita si voi sa fiti sanatosi sa o cresteti
Maica Domnului sa va tina sub Sf. Ei Acoperamant! Doamne ajuta!
Iulian Capsali a spus…
Va multumesc pentru gandurile bune.
M-am gandit mult daca e cazul sa scriu despre aceasta experienta. Insa am facut-o pentru ca mamele sa stie ca se poate naste si "altfel", nu in sensul de "neasistat" - la noi asa a vrut Dumnezeu- ci natural. Sunt pentru demedicalizarea, atunci cand NU este cazul, nasterii. NASTEREA NU ESTE O BOALA, asta este important de stiut. Cat priveste siguranta data de un spital unde nasti, studiile considera ca "Dintre toţi cetăţenii UE, românii au speranţa de viaţă cea mai mică, de numai 76,2 ani la femei şi 69,2 ani la bărbaţi.(...) Influenţa directă asupra speranţei naţionale de viaţă este exercitată de numărul copiilor morţi la naşterea în maternităţile din România şi al adulţilor tineri striviţi în maşini sau de maşini pe drumurile publice." Povestea cu siguranta din spital este o marota invocata pentru inspaimantarea mamelor. Deci, ori clinici in care se practica "nasterea cu blandete", ori acasa. Nasterile nu au ce cauta in spitale decat in situatii limita. Care sunt exceptiile, nu regula. In schimb in Romania, regula (50% dintre nasteri este imens!) este CEZARIANA, care implica riscuri foarte mari si are repercursiuni asupra mamei si copilului. Dar e la moda... Scoaterea hormonilor artificiali de oxitocina si grabirea unei nasteri normale prin perfuzii cu "stimulente" iarasi este...anormala. Refacerea este mai dificila si nu se cunoaste efectul acestora in timp.
Nasterea naturala coroborata cu pregatirea duhovniceasca a copilului inca din pantecele mamei prin rugaciune, poate sa dea un start mult mai bun unei persoane decat ceea ce se arunca oamenilor (indivizilor) in fata ca fiind de nerespins, o noua dogma.

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a r…

În mine e iadul, în mine e raiul...

În mine e iadul, în mine e raiul; lumina și întunericul, binele și răul, bucuria și durerea, isihia și haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este în jurul meu. De mine depinde dacă scormonesc în mizerie sau caut însetat opaițul de lumină din orice, din tine, din mine, din ei...

Nu învinovăți pe Dumnezeu, pe oameni, viața, pentru alegerile făcute cândva și pentru ce iese din tine, urât sau frumos.

Curaj! Bucură-te de viață!
"Prea tarziu" este doar ultima bătaie a inimii!...

Pr. Hrisostom Filipescu

Baia Mare, 9 decembrie, conferința: „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”

Asociația „Maramureș pentru Viață și Familie” vă invită să participați la conferința „Pruncul în pântecele mamei – cea mai mare minune din Univers”.
Invitat special: Claudiu Bălan, președintele Asociației „Ortodoxia Tinerilor”.

Conferința va avea loc în data de 9 decembrie, de la orele 17:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare.