Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

Punem punct

Doamne, ajută!

Dragii mei,
orice lucru are un început, dar are și un sfârșit.
Eu închei aici activitatea pe blogul acesta.
Vă mulțumesc din suflet pentru că m-ați urmărit, îi mulțumesc Domnului pentru prietenii pe care i-am întâlnit prin intermediul blogului și vă doresc toate cele bune.

Cu drag și recunoștință,
Ramona

Cuviosul mărturisitor Arsenie Boca

Degeaba? Nu, de pomană

Pr. Victor Aurelian Stanciu

După câteva zile de absenţă din spaţiul virtual am revenit cu câteva rânduri-gânduri. Uneori micile probleme ale vieţii (inerente de altfel) devin lecţii practice în continuarea acestui drum sinuos al existenţei până la intrarea în acea linie dreaptă de unde nu mai putem face nici o întoarcere.

Acum câteva zile am avut neşansa să fac pană la o roată. N-ar fi ceva nou pentru un şofer cu ştate vechi şi cu multe sute de mii de km conduşi. Partea dificilă a apărut când am constatat că şi roata de rezervă e dezumflată, asta pentru că nefiind folosită de mult timp încet-încet s-a lăsat. Acum treaba era simplă. Teoretic trebuia să merg la vulcanizare, practic nu aveam cu ce, fiind într-un orăşel unde mă cunoaşte destulă lume, care lume probabil că s-ar fi uitat cruciş cum merg pe stradă dând de-a dura o roată murdară de pământ. Deşi poate că aş fi făcut rating pe youtube. Şi cum vulcanizarea era cam la juma’ de km am decis să ies la ocazie stând lângă o grămadă…

Documentar despre Părintele Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca - pictor de suflete şi de biserici, apostol şi profet al neamului românesc. Documentar al regizorului Nicolae Mărgineanu.

Un Sfânt neobosit

de Căpităneanu Ioana

Odile Bertrand Hardy este soţia părintelui Grégoire Bertrand Hardy, cel dintâi protoiereu al Bisericii Ortodoxe Române în Franţa. Mamă a cinci copii (Emmanuel, Luc, Cécile, Nicolas şi Jean – dintre care Cécile a trecut la Domnul), Odile are şi 9 nepoţi (trei fete şi şase băieţi).

A trecut la ortodoxie în anul 1955, alegere determinată de primirea unor răspunsuri dogmatice care le-au adus pace şi bucurie dânsei şi părintelui Grégoire. A făcut mai apoi studii de teologie ortodoxă la Institutul Saint Denis din Paris. Face parte din parohia francofonă de la Louveciennes, al cărei paroh este părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard. La biserică toţi copiii parohiei o numesc „bunica”, exprimându-şi prin aceasta dragostea pe care Odile o naşte spontan în inimile celor ce o întâlnesc.
În anul 2009, Patriarhia Română i-a oferit, prin Preafericirea Sa Patriarhul Daniel, Diploma de onoare – Sfântul…

Sămânța

Un bogat om de afaceri, bun crestin, a decis ca este timpul sa-si lase un succesor la comanda companiei sale. In loc să se orienteze spre unul dintre directorii firmei sau spre copiii sai, a decis sa incerce ceva deosebit.
Într-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si le-a spus :
- Dragii mei, a sosit timpul sa numesc un înlocuitor la conducerea companiei in calitate de manager general. Asa ca decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post.
Toti au ramas uimiți, în timp ce șeful lor a continuat:
- Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta, o samanta speciala. Vreau sa luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o udati si apoi exact peste un an sa veniti cu planta care a rasarit si crecut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager general.
Un tanar pe nume Jim a fost prezent la intalnire si asemenea fiecaruia a primit si el o samanta. A plecat acasa si cu entuziasm a…

Crăciunul nu e...

Tudor Chirilă Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa "ca asa-i traditia". Craciunul nu e traditie. Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit. Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie. Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite. Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite. Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului? Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa. Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile. Craciunul nu e bilant. Craciu…

Tatăl nostru (Отче Наш)

”...și ne iartă nouă greșelile noastre...”

Mi-au plăcut mult desenele acestea. Povestea e simplă și o poate observa oricine și fără să cunoască limba :)
Ce m-a impresionat e simplitatea și frumusețea întâmplării. Cu toate că fetița a greșit, tot ea spune rugăciunea domnească, Tatăl nostru, iar băiatul rănit, împreună cu ceilalți copii, o cheamă din nou la joacă. Iertarea lucrează și așa. Adică, mai ales așa :)

Aceasta este România mea

Copiii din Fericea, Maramureș, sunt de neoprit în a căuta și a găsi soluții pentru a-și întregi biblioteca deja formată. I-ați ajutat și voi, mulți dintre cei care ați citit rugămintea  de a-i ajuta donând cărți pentru copii, ați făcut-o. La școala din Fericea au ajuns colete cu cărți, mai mici sau mai mari, de la oameni simpli sau chiar de la o editură (Polirom) la care lucrează oameni inimoși.  Și pentru aceasta s-au bucurat și v-au mulțumit din inimă. Dar nu s-au oprit aici. La inițiativa tinerelor și îndrăgitelor profesoare Anca Ceteraș și Anca Spânu, elevii au colectat hârtie și cu banii obținuți din vânzarea ei au cumpărat cărți pentru bilbioteca școlii lor. Și acum au realizat din nou ceva extraordinar. Au intrat în concursul ”În căutarea lui Andrei” cu un proiect gândit și realizat de ei. 

Vă invit să-l urmăriți. Eu l-am văzut de trei ori și nu mă satur :) Ce e putin pentru altii e mult pentru noiScoala Gimnaziala Fericea
Cu ajutorul unei expozitii cu vanzare am reusit sa adun…

Desene animate despre viața sfinților Petru și Fevronia

Pentru copiii mai mari sau mai mici :)



Filmul de desene animate e în limba rusă, dar îl puteți urmări și înțelege mai ușor după ce citiți și despre viața lor, să fie mai ușor de spus copiilor. 
Sper să vă bucure, că pe mine m-au umplut de bucurie. 

”Cneazul Petru a trăit în ţinutul Murom, ajungând domnitorul său în 1203. La începutul domniei sale s-a îmbolnăvit foarte rău. Unii dintre cei de la curte auziseră despre fiica unui prisăcar ce era vestită pentru iscusinţa de a-i ajuta pe cei bolnavi cu ierburi de leac, astfel că au chemat-o să-l vindece pe cneazul suferind. Tânăra Fevronia era foarte frumoasă şi smerită.
Îngrijit de ea, tânărul cneaz şi-a recăpătat sănătatea. Ajungând a o cunoaşte în tot acest răstimp, el s-a îndrăgostit de fermecătoarea şi înţeleapta Fevronia. Deşi nu era cneaghină, ci o fată de rând, cneazul a dorit să se însoare cu ea, ceea ce s-a şi întâmplat.
Dar boierii nu se împacau cu gândul ca o femeie de rând să ajungă cneaghină; simţeau că cneazul treb…

Un alt fel de adormire a conștiinței

Primesc un mail de la o prietenă. Îl deschid și...surpriză. Un mesaj impersonal cu un ”dă mai departe”, cu o poză a unui copil cu o tumoare, pe care ”îl poți ajuta dacă dai mai departe emailul”, că primește câțiva cenți de la yahoo cu ocazia asta. E doar unul din miile de emailuri de genul ăsta pe care le-am primit. Mereu apare câte o poză cu oameni cu boli grave care fie îți întorc stomacul pe dos, fie te năucesc de durere și de groază. Și asta nu e tot. În mesaj apar încă 1000 de emailuri cu semnături de la diferite instituții și cu asigurarea că nu e virusat. În plus, te face să te simți lipsit de inimă dacă nu te înduioșezi și nu trimiți mai departe. Ce să mă mai înduioșez, când sunt oripilată de-a dreptul! Și nu, nu trimit mai departe. Nu pentru că nu m-a atins la inimă, ci tocmai de aia. Că nu mă face să mă simt mai bine dacă dau mai departe sau dacă dau like sau share pe pagina de fb (același tip de mesaj e și acolo), că nu folosește la nimic. Dacă tot apar poze cu oameni suf…

Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor

Îmi scoate Domnul în cale oameni cu suflet frumos care se transformă în prieteni de nădejde. Un astfel de om frumos e Gabriela. Dar nu despre ea o să vă vorbesc acum, ci despre o întâmplare cutremurătoare pe care mi-a povestit-o mai demult și pentru că poate fi de folos și altor tineri, am rugat-o zilele trecute să mi-o mai spună o dată, să nu o uit. De aceea o scriu acum.

”Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20)

Am uitat amănunte din întâmplarea cu tinerii si cu rugăciunea Tatăl nostru....
Erau rockeri, liceeni, cântăreți, artiști. Mama unuia dintre copii plecase în Franța și mă rugase să mai merg pe la ei acasă, sa vad de ei. Aveau o căsuță în curte unde se adunau și cântau muzică hard cu versuri foarte dure, de genul Haideti cu totii în iad. Am mers sa îi vad pe copii mai ales ca fetița îmi era elevă la scoala. Fetița ma rugase sa vin sa il vad pe fratele ei ca era tare agitat, se certa cu bunicii, le vorbea urat.

În ce clasa e…

Puterea postului

Azi mi-am amintit despre un cuvânt dintr-o predică a unui părinte care vorbea printre altele și despre puterea postului.
Spunea că a venit la biserică o femeie care avea necazuri în căsnicia ei și l-a rugat să-i dea un sfat. Părintele i-a spus să se roage, să se spovedească, să postească... Femeia i-a spus că ei nu obișnuiesc să postească, dar că va face așa. După un timp s-a întors la părinte și i-a spus că acum în casa ei e mai rău decât înainte, nu se mai înțeleg deloc unul cu altul, nici soții între ei, nici copii...și nu știe de ce.
Atunci părintele i-a spus că celui rău, care se simțea bine în casa lor, nu-i convine deloc că ei au început să postească și încearcă tot ce poate ca să-i învrăjbească... dar ei să continue să se roage și să postească.  
Au mai trecut câteva zile și femeia a venit iar la biserică și i-a spus părintelui că acum e bine în casa lor, e liniște și armonie, se înțeleg și se bucură împreună de toate.
 Ramona

Vezi şi valoarea altora, când ai părăsit faptele egoiste

„Dacă cineva a cunoscut iubirea, acela a cunoscut ce este ura. Dacă cineva a cunoscut dorirea aprinsă a împărăţiei, acela a cunoscut ura faţă de lume. Dacă cineva a cunoscut rodul virtuţilor, acela a cunoscut ce este rodul răutăţii. Cel ce a cunoscut că îngerii se bucură de faptele sale, acela a cunoscut că de el s-au bucurat dracii când săvârşea faptele lor. Căci, dacă nu mănânci din cele dulci, nu cunoşti amărăciunea celor dinainte. Căci cum cunoaşte cineva ce este iubirea de arginţi, dacă nu s-a lepădat de ea şi nu rămâne într-o mare sărăcie pentru Dumnezeu? Cum cunoaşte amărăciunea pizmei dacă nu a câştigat blândeţea? Cum cunoaşte tulburarea mâniei, dacă nu a dobândit îndelunga-răbdare în toate? Cum cunoaşte obrăznicia mândriei, dacă n-a câştigat delicateţea smeritei cugetări? Cum cunoaşte urâtul miros al vicleniei, dacă n-a cunoscut dulceaţa atotcuratei simplităţi? Cum cunoaşte ruşinea vorbirii împotriva altora, dacă n-a cunoscut scăderile proprii? Cum cunoaşte necu…

Niciodată nu trebuie ca soţul să-i facă observaţie soţiei în prezenţa altora, pentru că de multe ori, din egoism, soţii îşi mustră soţiile mai ales în prezenţa propriilor rude

Sfaturi pentru soții ortodocși (Mărturie athonită în România)

Arhim. Efrem: Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii—este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fără acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu—fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngăduitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discute despre întâmplările din timpul zilei, dând fiecare explicaţii pentru a nu exista neînţelegeri. Soţul trebuie neapărat să do…

Pr. Ciprian Negreanu - Mărturisire despre Părintele Arsenie Boca

Pentru Gabriela, cu mult drag, și pentru toți cei care au evlavie la Părintele Arsenie Boca.
Voi merge și eu acolo în curând, cu ajutorul Domnului.

Serile Talpalari: arhim Hrisostom Radasanu- Cu Domnul citim cuvintele Lui

Serile Talpalari, 13 noiembrie
Invitat: arhim Hrisostom Radasanu
Tema: Cu Domnul citim cuvintele Lui

fisier audio https://dlf.transfer.ro/transfer_ro-14nov-627a951867ee.zip

Sfanta Scriptura ne vorbeste despre o întalnire: Dumnezeu spune " Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, tu cine esti?"
Mantuitorul în icoană tine o carte care este in partea stanga, partea inimii, pentru ca Domnul vrea sa ne dea ceva mult mai consistent. Maica Domnului în icoana tine in stanga, in dreptul inimii, pe Cel pe care il iubeste.
Cum vine Domnulin viata noasta? Pe Sfanta Masa primul lucru pe care il vedem Sfanta Evanghelia, apoi Crucea, sfantul Chivot, sfesnicul.

Sfanta Evanghelie nu vorbeste numai despre o persoana, care a facut, a spus ceva. Ci ne spune despre o Persoana care vrea sa fie in proximitatea mea.
Crucea de pe Sfanta Masa sta in pozitie verticala, ea se vede. Daca nu vom muri in aceasta viata,  inainte de moartea trupeasca, nu vom invia.
Noi ne suim pe Cruce nu ca sa ne relaxam, sa bifam ac…

Măcar acum în post...

"Mi s-a întâmplat să întâlnesc şi să aud vorbind oameni, care se refe­reau perfid, cu o bucurie răutăcioasă la nişte „pete” din viaţa şi activitatea unor oameni de seamă şi chiar sfinţi şi care, pentru acele „pete” reale sau închipuite, defăimau toată viaţa acelor persoane, zicând de ele că ar fi fost făţarnice sau chiar că s-ar fi lepădat de Dumnezeu. Ei sunt gata să-şi susţină afirmaţiile cu fapte, numai că şi acestea sunt tot atât de obscure şi de îndoielnice ca şi obscurul, suspectul şi vicleanul lor suflet, care, cu o „pată” a altuia, păcat sau slăbiciune, vor să-şi asigure o falsă justificare propriilor lor fapte reprobabile.

Prin acestea însă nu se pot scuza nicicum, ci dim­potrivă, îşi aduc o şi mai mare osândă, fiindcă „văd paiul din ochiul fratelui” şi îl judecă, dar „bârna din ochiul lor - da, o ditamai bârnă - nu o iau în seamă” (cf. Matei 7, 3). Zice: acest părinte sau acesta s-a făcut vinovat de cutare sau cutare păcat. Ei, şi ce? E om, şi nu este om …

O descoperire: Mănăstirea de la Cantauque

de Grecu Bogdan Octombrie 2005. Un foarte bun prieten din Piatra Neamţ, plecat în Anglia de câţiva ani buni e într-o mică vacanţă în sudul Franţei împreună cu viitoarea lui soţie. De o lună am ajuns şi eu în Spania şi cum am liber câteva zile de la universitate, merg să mă întâlnesc cu ei.

A doua zi după ce ajung, ea – jumătate englezoaică, jumătate indiancă – ne propune să căutăm o mănăstire ortodoxă care, după cum citise pe internet, trebuia să fie prin zonă. Nu-şi aducea aminte numele, ci doar că era pe lângă un oraş numit Limoux şi că depindea de Mitropolia română. Aşa că, de ziua Sfintei Parascheva plecăm să o căutăm, cu gândul de a ajunge la Sfânta Liturghie.
Alegem drumul cel mai scurt pe hartă şi, după vreo 10 km, intrăm într-o pădure parcă ruptă din amintirile copilăriei, scăldată în nuanţe arămii, străpunse din loc în loc de verdele plin de viaţă al brazilor. Culorile toamnei, filtrate de pâlcurile…

Din fericire, Dumnezeu nu e obligat să ne îndeplinească toate dorinţele

Minunea de a crede, Arhimandritul Jacob
(fragment)


Harul Sfântului Duh, puterea dătătoare de viaţă a Domnului Iisus în inimile noastre nu ne sunt dăruite pentru ca toate dorinţele să ne fie împlinite, ci pentru ca să ne întărească astfel încât să suportăm insuportabilul şi să putem trece prin încercările vieţii, printre care şi cea ultimă: moartea. Fiecare dintre noi a cunoscut oameni care, deşi greu încercaţi, radiau de bucurie şi a căror inimi ardeau de dragoste, într-o încredere totală în Hristos. Aceşti oameni sufereau, dar le era imposibil să-şi piardă nădejdea sau să fie trişti. Aceasta este o minune a Duhului pe care o cinstim atunci când îi sărbătorim pe sfinţii mucenici, de fapt pe toti sfinţii. Ei îndurau în mod eroic încercările, nu pentru că erau personalităţi excepţionale ci pentru că încrederea lor în Dumnezeu era neştirbită, Sfântul Duh îi întărea cu putere şi, prin El, nu mai erau ei cei ce trăiau, ci însuşi Hristos trăia în ei.   

Î: Atunci când n-am obţinu…