Pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu

 
Mi s-a pus următoarea întrebare: mulţi oameni se întreabă cum pot să-şi dea seama care e voia lui Dumnezeu în viaţa lor de zi cu zi; cum să ştie dacă e voia lui Dumnezeu să se căsătorească cu o anumită persoană; cum să ştie dacă e voia lui Dumnezeu să rămână în străinătate sau să se întoarcă în ţara de origine; etc...
Mulţi oameni caută să cunoască voia lui Dumnezeu, dar foarte puţini sunt cei care sunt dispuşi să o împlinească. Astfel, în zadar apelează la Sfânta Scriptură, duhovnici şi toţi sfinţii din Rai. În zadar cer semne şi vor să li se întâmple minuni. Nu sunt în stare să asculte şi să vadă. Nu fac apel nici măcar la cel mai elementar bun simţ, sunt gata să creadă pe oricine şi orice le îndreptăţeşte dorinţele. Robi ai propriilor patimi, judecata lor e alterată, oricât ar fi ei de educaţi şi înţelepţi după standardele acestei lumi. Astfel trec de la exaltare la deprimare, merg din rătăcire în rătăcire, din încurcătură în confuzie.

Cu toate acestea, nu ar trebui să avem nicio îndoială că Dumnezeu a prevăzut pentru fiecare o cale precisă şi sigură, o cale roditoare în fapte de sfinţenie. Problema este că această voie a lui Dumnezeu se lasă foarte greu cunoscută celor care rămân ataşaţi în mod pătimaş lor înşile, voii proprii şi a tot ceea ce constituie identitatea lor lumească. Voia lui Dumnezeu le va rămâne confuză atât timp cât nu vor fi făcut alegerea fundamentală şi completă de a-L urma pe Iisus Hristos, alegere pe care Tradiţia şi Sfânta Scriptură o numesc „pocăinţă” (metanoia). Eroarea fatală constă în a vrea să ştim înainte de a crede, înainte de a ne pune toată încrederea în Dumnezeu şi de a trăi în comuniune cu El. Ca şi creştini, cunoaştem voia lui Dumnezeu în măsura dragostei şi a credinţei pe care o avem. Pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu trebuie să credem şi să iubim. Atunci şi numai atunci, când am încredinţat făra rezerve viaţa noastră în mâinile Domnului, totul se simplifică şi se luminează în mod surprinzător. Dobândim o inteligenţă duhovnicească, o dreaptă socotinţă în ceea ce priveşte în primul rând păcatele noastre şi nevoia de a ne pocăi, apoi o înţelepciune care ne permite să înţelegem şi să ne organizăm viaţa în mod concret pentru a o pune în acord cu voia lui Dumnezeu, atât în marile lucruri din viaţă, cât şi în cele mici.

Bineînţeles, acest pas în credinţă e un dar al harului lui Dumnezeu, însă cel care îşi pune problema găsirii voii lui Dumnezeu a şi primit, fără îndoială, acest dar. Însăşi căutarea voii lui Dumnezeu e o mărturie în acest sens, chiar atunci când această căutare e încă nedefinită şi confuză. Năzuinţa către ceea ce e bine, către adevăr este o mărturie a prezenţei Duhului şi deci, a iniţiativei divine în viaţa noastră. A crede înseamnă a merge în direcţia Duhului Sfânt, înseamnă a-L lăsa să împlinească în noi şi prin noi acele „mari minuni” promise ucenicilor de către Iisus Hristos.
Cunoaşterea voii lui Dumnezeu începe deci prin dăruirea noastră totală lui Dumnezeu. Ar trebui să ne fie clar - şi asta în ciuda regretabilelor discursuri liniştitoare care sunt mai degrabă lumeşti decât evanghelice, că nu e posibil să trăim în acelaşi timp şi pentru noi înşine şi pentru Dumnezeu, şi pentru bani şi pentru Dumnezeu, şi pentru lume şi pentru Dumnezeu, şi pentru orice sau oricine din lumea aceasta şi pentru Dumnezeu. Hristos ne invită să facem o alegere, oricât de sfâşietoare ar fi ea. Dumnezeu e un Tată de o bunătate infinită care întoarce însutit ceea ce Îi este jertfit din dragoste şi cu credinţă. Pentru că a-L alege pe Dumnezeu nu înseamnă a pierde ceva, ci dimpotrivă, a-L alege pe Dumnezeu înseamnă de fapt a regăsi totul întru adevăr şi dreptate. A alege fără rezerve să-L urmeze pe Dumnezeu este, deci, hotărârea unei persoane lucide şi înţelepte care îndrăzneşte să creadă. A ne dărui total lui Dumnezeu înseamnă a ieşi din nehotărârea sterilă şi din hăţişurile în care cu imprudenţă ne-am împleticit viaţa. Înseamnă, în orice caz, a lăsa înapoia noastră ceea ce are doar aparenţele unei vieţi, pentru a păşi şi a ne angaja în credinţă liber şi cu încredere. Dacă vrem să cunoaştem voia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte un anumit aspect al vieţii noastre, să începem, aşadar, în rugăciune arzătoare, să ne dăruim în întregime lui Hristos, Viaţa vieţii noastre.
___
Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre… Efeseni 4,22-23
...să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu. Şi întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui, spre toată stăruinţa şi îndelunga-răbdare…  Coloseni 1,9-11
Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.  Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.  Efeseni 5,15-17

Revista Apostolia

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ajutorul venit prin rugaciunea catre Maica Domnului

În mine e iadul, în mine e raiul...

Paraclisul Maicii Domnului