Un alt fel de adormire a conștiinței

Primesc un mail de la o prietenă. Îl deschid și...surpriză. Un mesaj impersonal cu un ”dă mai departe”, cu o poză a unui copil cu o tumoare, pe care ”îl poți ajuta dacă dai mai departe emailul”, că primește câțiva cenți de la yahoo cu ocazia asta. 

E doar unul din miile de emailuri de genul ăsta pe care le-am primit. Mereu apare câte o poză cu oameni cu boli grave care fie îți întorc stomacul pe dos, fie te năucesc de durere și de groază. Și asta nu e tot. În mesaj apar încă 1000 de emailuri cu semnături de la diferite instituții și cu asigurarea că nu e virusat. În plus, te face să te simți lipsit de inimă dacă nu te înduioșezi și nu trimiți mai departe. 

Ce să mă mai înduioșez, când sunt oripilată de-a dreptul! 

Și nu, nu trimit mai departe. Nu pentru că nu m-a atins la inimă, ci tocmai de aia. Că nu mă face să mă simt mai bine dacă dau mai departe sau dacă dau like sau share pe pagina de fb (același tip de mesaj e și acolo), că nu folosește la nimic. Dacă tot apar poze cu oameni suferinzi care cică primesc nuștiucâți bani dacă dai like sau share, de ce nu apare nici unul să spună că a primit banii promiși și că le-a folosit ”expunerea” bolii? Pentru că totul e o minciună.

Mi se pare un abuz. 

Când întâlnesc un om bolnav este pentru că Dumnezeu are un plan cu mine și cu acel om bolnav, cu lumea. Este pentru a se înmulți dragostea între oameni, nu frica, nu groaza, ci tandrețea, iubirea. Mă folosesc eu în primul rând (cât de egoist sună, vai), îmi încălzește inima și mai topește un pic din gheața care se mai adună acolo, mă umanizează, și poate o bucată de pâine, o mângâiere, o rugăciune, o vorbă bună sau un pahar cu apă va fi o ușă mică deschisă spre cer pentru mine. Iar pentru acela va fi o binecuvântare. Numai Dumnezeu știe ce va fi sau este acolo unde se ajută oamenii între ei. 

Dar nu se va întâmpla nimic din toate astea la un clik, un like, un forward sau un share. Dimpotrivă. E doar un alt fel de adormire a conștiinței.

Ramona