Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2013

Pentru prietenele mele, cu drag

Song - Give Me Some Sunshine
Film - 3 Idiots
Singer - Suraj Jagan, Sharman Joshi
Lyricist - Swanand Kirkire
Music Director - Shantanu Moitra
Artist - Aamir Khan, Kareena Kapoor, R. Madhavan, Sharman Joshi
Music On - T Series

LYRICS (+ Translation)
___________________
Saari Umar Hum
We kept living

Mar Mar ke jee liye
An incomplete life till now,

Ek pal to ab humein
Jeene Do Jeene do
Let us live fully for a moment now.

Saari Umar Hum
Mar Mar ke jee liye
Ek pal to ab humein
Jeene Do Jeene do

Give me some Sunshine
Give me some rain
Give me another chance
I wanna grow up once again

Kandhon ko kitaabon
The weight of books has

Ke bojh ne jhukaya
Rishvat dena to khud
Buckled our shoulders

Papa ne sikhaaya
My father himself taught me how to bribe

99% marks laaoge to
If I scored 99 % marks,

Ghadi varna chhadi
I used to get a watch for prize
Else I got beating with a stick as punishment.

Likh likh kar pada
Hatheli par
I have got boils on my hands

Alpha beta gamma ka chhaala
By writing formulas of science

Concentrated H2SO4
Concentrate…

Paşi pe cărarea recunoştinţei

Cristina STURZU Există la ora actuală nenumărate studii care arată cât de importantă este recunoştinţa în viaţa noastră. Oamenii recunoscători sunt mai plini de vitalitate, de optimism şi sunt mai puţin stresaţi. Ei sunt mai empatici şi mai implicaţi în comunităţile din care fac parte. În acest articol aş vrea să vă atrag atenţia asupra a două direcţii poate mai puţin uzitate, faţă de care să vă exprimaţi recunoştinţa.

Printre definiţiile pe care le găsim la recunoştinţă este şi aceea că aceasta ar fi aducerea aminte cu dragoste şi devotament a unei binefaceri primite. Tot omul, credincios sau necredincios, ştie să mulţumească pentru lucrurile bune şi frumoase care se întâmplă în viaţa sa. Chiar şi dacă nu este credincios, îi va mulţumi aproapelui pentru un serviciu - „a mulţumi“ este una dintre primele atitudini pe care le învăţăm ca şi copii. Când ajungem la credinţă, deja ştim ceva mai mult: Sf. Apostol Iacov ne învaţă că „toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit d…

Pr. Rafail Noica - Se poate lua și de la noi

Maica Gavrilia, nevoitoarea dragostei – 28 martie

„Multe suflete sfinte se depărtează de la noi fără să lase în lume vreo urmă, căci iubesc să se ascundă în veşmântul smereniei. Dacă nu se găseşte vreun iubitor de Hristos care să le pună în sfeşnic, spre lumânarea şi folosul tuturor, acestea ar alege tăcerea, potrivit indemnului apostolesc: „viaţa voastră – ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Gherontissa Gavrilia (Papagiannis) a fost un astfel de suflet, care a trăit cu un singur ţel: să se facă următoare Căii Domnului – a jertfei, a slujirii şi a dragostei fără sfârşit. S-a născut la sfârşitul veacului al XIX-lea, într-o familie înstărită din vechiul Constantinopol şi, în urma tragicului „schimb de populaţie” din 1923, a fost nevoită să se mute la Thessalonic. Deşi i se aşterne înainte o cale a slavei lumeşti (este a doua femeie admisă, în acele vremuri, la o universitate grecească), ea alege, răspunzând unui lămurit imbold lăuntric, să slujească lui Hristos şi oamenilor: înainte de izbucnirea celui de-al Do…

Arme care nu ucid: postul și rugăciunea

Maica Siluana

Conferinta 26 martie 2013:Arme care nu ucid: postul si rugaciunea

Terenul luptei duhovnicesti: creatia
Dumnezeu le-a facut pe toate bune foarte.
Ce loc are răul, atunci?
Relatia dintre lumea creata si Dumnezeu este energetica.

Răul este o boala a binelui. Este alegerea îngerilor si a oamenilor de a se spune Nu harului îndumnezeitor, de a se împotrivi Darului lui Dumnezeu.

Îngerul a căzut prin mândrie, omul a căzut prin înșelare.

Pacatul este refuzul darului lui Dumnezeu, este moarte.

Pacatul stramosesc: moriciunea mea, carnea mea care nu poate face voia lui Dumnezeu.
Prima arma impotriva pacatului: acceptarea faptului ca in mine este neputinta de a face binele si sa multumim lui Dumnezeu.
Campul firii mele este bolnav.

Prin botez pacatul stramosesc este omorat, in sensul ca nu mai sunt neputincioasa in a ma conecta la Har.
Botezul insa nu e magic.
Legea pacatului este inca in trupul meu. Viata care vine de la parintii mei este viata mortii din trup.

Prima lucrare a Domnului…

Pr. Nicolae Tanase - Datoria mea față de tânăra generație

”Ce se va întâmpla cu copiii noștri dacă noi suntem curvari? Trebuie să se întâmple ceva, pentru că copilul trage din tine. E vinovat copilul? Răspunsul e nu, dar asta trage din tine. Asta trage floarea din tulpină, din rădăcină - tu ești (rădăcina). Și-atunci...
Propuneam odată: când copiii fac prostioare, trebuie să existe o cameră de dat palme. Casa noastră trebuie să aibă o cameră cu un mic paraclis, bucătărie, sufragerie, dormitor, cămară, baie și o cameră specială unde să se și pună afiș ”Cameră de dat palme”. Cine trebuie să intre acolo?Când mama, când tata, când amândoi. Să-și deie palme. Pentru că copii lor fac prostii din cauza lor. Eventual chemați acolo și bunicii și spus: intrați puțin și dați-vă palme. De ce? Pentru că am transmis copiilor...iată ce am transmis.
Este foarte important acest lucru. Un aspect care nu se studiază”

Postul cel mare: Sfantul Teofan Zavoratul - despre rugaciune

Învățăturile Sfântului Teofan Zăvorâtul către fiii săi duhovnicești.

"Dacă nu aș fi fost eu, acest lucru nu s-ar fi realizat"!

Maica Gavrilia Papaiannis
(cuvinte alese)
”(Odată a fost întrebată) ”Ce vrea Dumnezeu să fac?”…Răspunsul a fost: ”Dumnezeu nu e interesat de locul în care ești sau de ceea ce faci…EL e interesat doar de calitatea și cantitatea iubiri pe care o dăruiești. Nimic altceva. Nimic altceva. ” (1)


”Tu trebuie să fii recunoscător, extrem de recunoscător. Când vei deveni conștient de aceasta, vei avea binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ta. Știi de ce? Pentru că atunci când Dumnezeu vrea să ajute pe cineva - pe tine, de exemplu, - El va trimite pe cineva să o facă. Acest cineva ar putea fi oricine. 
E nevoie să spun că, dacă Dumnezeu nu ar fi trimis această persoană anume, ar fi trimis pe altcineva. Tu ai fi fost ajutat oricum.
"Ajutorul meu este de la Dumnezeu." 
Cine sunt eu, prin urmare, - acest "cineva" - să mă mândresc prin faptul că ajut ? Uneori auzim pe cineva spunând: "Dacă nu aș fi fost eu, acest lucru nu s-ar fi realizat"! și alte asemenea absurdit…

"Iubindu-i pe amândoi, vom afla soluţiile vieţii" - discurs rostit la Marşul pentru Viaţă din Bucureşti

Bine aţi venit la Marşul pentru Viaţă!
Mă numesc Alexandra Nadane şi sunt Preşedinta Asociaţiei Studenţi pentru viaţă. Noi suntem generaţia nou-născută a mişcării pro-vita din România.
Mă bucur că sunteţi aici, atâţia prieteni si într-un număr atât de mare. Prezenţa dumneavoastră transmite un mesaj profund către celelalte milioane de români. Mesajul este că iubiţi viaţa si iubiţi familia, iubiţi mama şi copilul! Şi doriţi ca dragostea pe care le-o arătaţi acestora să depăşească toate dificultățile create de o societate care nu mai este atentă la marele dar al vieții.
Dragostea îl face întotdeauna pe om să găsească soluţii, chiar şi atunci când totul pare pierdut. În China o mama şi-a revenit din comă după mai bine de zece ani. Ce a facut soţul ei în toţi aceşti ani? …i-a cântat câte ceva în fiecare zi. În fiecare zi!!! Acest bărbatul nu și-a pierdut speranţa, nu a deznădăjduit la gândul că lupta lui este imposibilă sau ar putea fi în zadar.
Fiecare dintre noi poate fi capabil de o asemene…

”A săltat pruncul de bucurie în pântecele meu”

Bunavestire
”Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi…

Maica Gavrilia și dragostea sa către Maica Domnului

Este uimitor că Gherontissa nu a fost de acord niciodată să se roage împreună cu cei de alte credinţe, în ciuda prieteniei şi legăturilor pe care le avea cu aceştia. Am văzut acest lucru cu proprii ochi, atunci când ea şedea în Athena; primea telefoane de la călugăriţe eterodoxe, care îi spuneau: "Vrem să trecem ca să ne rugăm împreună"... "Eu nu mă rog niciodată cu glas tare, şi nu mă rog niciodată în prezenţa altcuiva; doar singură, sau în Biserică", obişnuia să le răspundă, "însă sunteţi binevenite să treceţi pentru o ceaşcă cu ceai şi ca să-mi spuneţi ce mai e nou", mai adăuga ea.

Deşi a trăit şi s-a plimbat prin mijlocul atâtor eterodocşi [romano-catolici, protestanţi ş.a., n.tr.] şi de alte religii, nu a existat nici cea mai mică urmă de sincretism în viaţa ei duhovnicească şi în ceea ce priveşte închinarea. Şi acest lucru a fost îndoit apreciat de tovarăşii ei de călătorie (...) Într-una din zile, cineva a făcut o remarcă dispreţuito…

„O nebunie mai înţeleaptă ca orice înţelepciune”

E o putere supraabundentă slăbiciunea care înfăptuieşte ceea ce nu poate înfăptui puterea firii noastre.

Cel mai mare val al iubirii lui Dumnezeu pornit spre noi este întruparea Fiului Său. Acest val e de aceea şi mai neînţeles de noi. Această faptă ni se pare o nebunie din cauza suprabunătăţii şi înţelepciunii manifestate în ea; ea ne apare ca o slăbiciune a lui Dumnezeu, din cauza puterii supraabundente arătate în ea. Căci e o putere supraabundentă slăbiciunea care înfăptuieşte ceea ce nu poate înfăptui puterea firii noastre, aceea care face pe Dumnezeu om purtător al slăbiciunilor noastre pentru a le învinge din lăuntrul firii noastre, ca să ne arate că o putem face şi noi, sau care ne dă şi nouă această putere de a le învinge din lăuntrul firii noastre. Şi e o înţelepciune supraabundentă nebunia care înfăptuieşte ceea ce nu poate înfăptui şi nici nu se poate gândi să înfăptuiască înţelepciunea omenească: scăparea de moarte şi îndumnezeirea omului. Mintea noastră stă î…

Povestea unei întâlniri neobișnuite

1996 Fusese, din nou, o predică bună. Reuşisem să-i captivez pe cei din sală, iar acum, la sfârşit, veneau să-mi strângă mâna şi să-mi mulţumească pentru viziunea pe care le-o oferisem. Se înghesuiau în faţa mea, vorbind toţi în acelaşi timp, urându-mi binecuvântările Domnului şi viaţă lungă. Pastorul şi asistenţii săi stăteau deoparte, aşteptând să mă eliberez pentru a ne putea lua la revedere.  Atunci l-am văzut întâia oară. Stătea puţin în spatele celor ce se îmbulzeau să ajungă la mine şi mă privea fix, cu o figură imobilă. În agitaţia de acolo, el era… altfel. Dădeam mâna în continuare cu fraţii şi surorile, dar simţeam privirea lui fixă asupra-mi şi asta mă intriga. Privirea mea era atrasă într-acolo, către ochii lui.  La început, am crezut că e un sărman din stradă, venit în biserică pentru a cere ajutor pentru vreo problemă. Printre răspunsurile politicoase pe care le împărţeam celor care dădeau mâna cu mine, gândurile au început să-mi urmeze privirea şi să se îndrepte asupra …

Singurul loc în care Îl putem chema pe Domnul ca să ne vindece

Taina vindecării omului: luăm aminte la noi, ne comparăm cu Domnul și cu Poruncile ca să ne cunoaștem, să ne conștientizăm și să ne acceptăm neputința,singurul loc în care Îl putem chema pe Domnul ca să ne vindece.
Strădania omului de a fi bun, perfect, fără Dumnezeu este felul în care își zidește „trupul morții” și temelia iadului sufletesc. Omul n-a primit bunătatea și perfecțiunea prin creație, ci a fost chemat să le dobândească și să se bucure de ele în relația ontologică, vie, cu Cel Singur Bun, Dumnezeu. Chemarea de a deveni desăvârșiți, „precum Tatăl nostru Cel Ceresc”, este chemarea la lucrarea asemănării cu Dumnezeu care este o împreună lucrare cu El și nu o imitare a unui model exterior. Noi punem „ale noastre”, adică ceea ce am primit în stăpânire prin creație și Dumnezeu pune „ale Sale”. Și punerea lui Dumnezeule e cu atât mai bogată cu cât omul se oferă pe sine, ale sale, ca să primească Darul. Și oferirea de sine, și primirea Harului sunt lucrări, activități lib…

Curățirea, Cuvânt al Sfântului Naum

„După acest cuvânt, minunatul sfânt al lui Dumnezeu tăcu. Atunci, Athanasie monahul îl întrebă:

Spune nouă Părinte Igumen, câtă vreme trebuie omul să se căiască pentru un păcat, cât să se gândească la el?

Pe chipul aspru al Sfântului Naum s'a ivit un zâmbet blând, și a răspuns așa:

Despre aceasta voiesc să vorbesc chiar acum, duhovnicescule fiu. Răspunsul la întrebarea ta se găsește în al treilea așezământ, cel al curățirii.
Curățirea, frați monahi, urmează după pocăință – și anume, după pocăința cea mare și desăvârșită. Pocăința cea mică este ca o scărpinare a rănii ce-l arde și îl mănâncă pe om. Curățirea este tămăduirea rănii. De îndată ce omul se pocăiește cu adevărat de păcatele făcute, are două dorințe: să șteargă cumva din trecut negrele sale păcate și să nu le mai săvârșească niciodată. Cum își va șterge omul păcatele din zilele cele de demult, din vremile care nu se întorc? Priviți lacul cel mare de dinaintea noastră! Poate, oare, un om ce stă pe acest țărm al la…

Să nu-ți mai risipești energia vietii ca să scoți paiul din ochiul celuilalt

”Trupul fiecăruia e un memorial al durerii și partitură a bucuriei. Tot ce-am trăit s-a întipărit în trup, în celulele noastre iar întamplările nefericite au creat programe de adaptare și s-au depozitat în trup.

Omul vechi rămâne robul acestui memorial și nu e decat un executor al programelor automate. El devine creator de întamplari dupa tiparele învățate.

Amintirile formează bârna din ochiul nostru.

Primul pas de scoatere a bârnei este să nu-ți mai risipești energia vietii ca să scoți paiul din ochiul celuilalt.

O fapta rea este în prezent. Bârna e trecutul care determină prezentul. Nici eu nu ma pot schimba renunțând la pai.

Pasul doi: să conștientizăm că nu putem face nimic că să schimbăm memoria asta din noi. Ține mintea în iad și nu deznădăjdui.

Pasul trei: îmi accept neputința și-L chem pe Dumnezeu acolo ca să facă ceea ce Singur știe.

Pasul patru: lucrăm cu El, făcând ce ne cere El.

Sesiunea a opta de la iertare este de transformare a memorialului durerii în organ muzical.

O dur…

Decalogul lui Savatie Baştovoi

L-am citit pe FB, l-am primit pe mail, am mers direct la sursă, să-l punem și aici că merită din plin :)

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.

Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta,
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră,
Pe care le-nţelege numai dorul.

Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta…
(Savatie Baştovoi, 2005)

1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o sal…

Miza pe prietenie

Ieromonah Nicodim Petre

M-a întrebat, nu demult, cineva:
– Credeţi că se mai poate face ceva cu tineretul acesta? Oraşele, mai ales cele mari, sunt pline de discoteci, stadioane, restaurante şi locuri de distracţii unde mii de tineri se manifestă zgomotos, sfidând orice bună cuviinţă şi fiind departe de cuminţenia pe care o aveau altădată românii.
Am încercat să răspund printr-o întâmplare, petrecută la Iaşi, pe când eram student, la sfârşitul anilor ’90.

Era seară şi destul de cald afară. Ieşenii urmăreau la televizor, ca aproape toată ţara, un meci de fotbal: România – Anglia. Mă plimbam cu un prieten pe aleile din curtea mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi. Era un aer plăcut, iar noi aveam o dispoziţie bună pentru meditaţie şi conversaţie. Din când în când se auzeau strigăte de încurajare sau dezamăgire de pe la blocurile din faţa mănăstirii, şi chiar de mai departe.
– Este meci – remarc cu voce tare.
– Da. Cine joacă?
– Nu ştiu. Parcă România – Angl…