Mulţi greşesc socotind timiditatea virtute. Ei nu pricep că aceasta
vine dintr-o aroganţă tainică şi din prezumţie, fondate pe nădejdea şi
încrederea ce o au într-înşii şi în puterile lor.
Fiindcă, ei socotindu-se a fi ceva se încred mult în calităţile lor.
Dar în eşecuri, văzând că nu sunt nimic, că n-au nici o putere, sunt
tulburaţi şi miraţi, ca la ceva nou, cad în mare groază şi frică,
fiindcă văd prăvălirea temeliei pe care îşi ridicaseră încrederea şi
nădejdea.
Dar nu se întamplă aşa cu cel smerit. Acesta totdeauna şi-a pus
încrederea şi nădejdea numai în Dumnezeu, fără să aibă vreo nădejde în
sine. De aceea, când cade în vreo greutate, simte frică şi amărăciune,
totuşi nu-i tulburat or mirat. Fiindcă înţelege că toate aceste cauze
vin asupra lui din cauza propriei lui neputinţe şi slăbiciuni. Aici vede
foarte bine lipsa credinţei.
Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Rugăciunile începătoare: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Împăr...
-
Dragii mei, vin cu o rugăminte pe care nu am făcut-o niciodată până acum. De data asta, eu am nevoie de ajutor pentru a repara acoperișul...
-
La 12 ani de la trecerea la Domnul a lui Virgil Maxim Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu